2,341 matches
-
parcă îi altă poveste. Și fiindcă îmi plac lucrurile curate, tocmai mi-am amintit de un zapis întocmit la 30 noiembrie 1714 (7223). Vânzătorul spune foarte simplu: “Adecă eu, Ion Marulă... am vândut a mea dreaptă ocină și moșie, două fălci de vie lucrată în dealul Vlădicenilor. Această vie am vîndut-o dumisale lui Anastasie Stroescul, ce-au fost armaș al doile”. Uite și niște creștini cu nume deosebite. Despre cine e vorba? Am să-ți amintesc cum sună zapisul întocmit de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Despre cine e vorba? Am să-ți amintesc cum sună zapisul întocmit de ei la 25 iunie 1621: “Prin prezenta mea mărturie... eu, Stathis telalul, și soția mea, Avghi,... am dat o vie, pe care o aveam la Ursula,... 2 fălci cu livada care este. Și am dat-o mănăstirii Sfîntului Sava”. Or fi niște străini creștinați. Tot ce se poate. Acum sunt sigur ai să mă întrebi ce m-a apucat să vorbesc despre mănăstirea Nicoriță... Mă iei cam pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de iepe cu armăsari, și un cal pentru călărie, și douăzeci de vaci, și doisprezece boi și douăzeci de vieri, și nouăzeci de mătci cu prisacă...” La acestea se adaugă și o casă cu pivniță din Iași, precum și vii: cinci fălci de vie la Cotnari și două fălci de vie la Iași, la Șorogari”. Am tot amintit noi despre un mitropolit care s-a făcut stăpân pe o danie către Mitropolie... Apoi multe om fi vorbit noi despre mitropoliți, dar dacă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pentru călărie, și douăzeci de vaci, și doisprezece boi și douăzeci de vieri, și nouăzeci de mătci cu prisacă...” La acestea se adaugă și o casă cu pivniță din Iași, precum și vii: cinci fălci de vie la Cotnari și două fălci de vie la Iași, la Șorogari”. Am tot amintit noi despre un mitropolit care s-a făcut stăpân pe o danie către Mitropolie... Apoi multe om fi vorbit noi despre mitropoliți, dar dacă ai anume documente scoate-le la lumină
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Duca-vodă. Cum văd eu, ai multe secrete în trăistuță. Am, și fiindcă dau pe dinafară, am să ți le spun și ție. La 1 mai 1662 (7170) Simion armeanul băibărăcar împreună cu soția și fiii săi scriu că au “vîndut... trei fălci de vie în Dealul Urșulei... Iar cele trei fălci de vie le-am vîndut dumisale lui Iane Hagi de la Dealul Mare”. Acest “Iane Hagi” nu-i altul decât ctitorul schitului de la Hadâmbul. Cum se vede treaba, nu-i chip să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Am, și fiindcă dau pe dinafară, am să ți le spun și ție. La 1 mai 1662 (7170) Simion armeanul băibărăcar împreună cu soția și fiii săi scriu că au “vîndut... trei fălci de vie în Dealul Urșulei... Iar cele trei fălci de vie le-am vîndut dumisale lui Iane Hagi de la Dealul Mare”. Acest “Iane Hagi” nu-i altul decât ctitorul schitului de la Hadâmbul. Cum se vede treaba, nu-i chip să facem un pas fără să ne întâlnim cu Gheorghe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Hagi” nu-i altul decât ctitorul schitului de la Hadâmbul. Cum se vede treaba, nu-i chip să facem un pas fără să ne întâlnim cu Gheorghe Duca. De această dată, în preajma unei călugărițe: “Adecă eu, Ilisafta călugărița,... am vîndut trei fălci de vie , care sîntu la Valea Irimii, dumisale Ducăi vistiernicul cel mare”. Pe când se întâmpla asta? La 13 octombrie 1662 (7171). Acuma aș vrea să mai ai răbdare măcar cât șade cioara în par, fiindcă am să-ți amintesc pentru
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cât șade cioara în par, fiindcă am să-ți amintesc pentru ultima oară de Gheorghe Duca vistiernicul. Asta grație zapisului întocmit de Ștefania, soția lui Ifrim, fost vătaf de aprozi, care la 14 aprilie 1663 (7171) i-a vândut trei fălci de vie aflate la Vacota. Sunt curios dacă îmi vei putea răspunde la întrebarea care îmi zbârnâie prin minte. Până nu ai să pui întrebarea, nu voi putea spune nimic. Știi cumva dacă pe la 1670 existau ceasornicari? Poate da... poate
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dacă pe la 1670 existau ceasornicari? Poate da... poate nu... Da’ de ce întrebi, dacă nu-i cu supărare? Iaca ce spune un pisar: “... zapis de la Leondari abăger din Iași, din anii 7179, scriind cum că au dat și au dăruit doao fălci de vie,... aice,... la deal la Piciorman, între vie lui Gașpar ciasornicariul și între vie lui Pătrașcu ungurul... Și au dat danie sfintei mănăstiri Golăi din Iași”. 120 Dacă spune pisariul, atunci numaidecât e adevărat că pe atunci existau ceasornicari
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Înfig fix În buzele alea bătrîne, hidratîndu-le instantaneu! — Chirurgie plastică, Îi spun eu, tehnici moderne. Toată lumea și-o poate permite, Îmi ridic eu cutia În cinstea tehnologiei. Recepționera mă cheamă, iar eu intru și-l văd pe Rossi. Îi cade falca cînd intru și, dacă m-ar fute vreun pic grija, aș spune că e o chestie neprofesionistă faptul că nu știe să se poarte cu un bolnav. El e McDonald-ul medicinei și Îi ia mai puțin timp să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-i băgat În gură sau În nas, atunci Îi În fund și tot Îi găsesc ei un loc undeva. Da’ unde mai pui că mi-au pus și <călușă În gură, pentru că am - cum Îi spuneau ei? - ceva cu scrânteala fălcii”... După o vreme, directorul l-a sunat pe profesorul Hliboceanu. Se vedea cât colo că uitase de „angajamentul” luat În fața secretarei, de a nu mai vorbi vrute și nevrute la telefon: ― Alo! La telefon e „burghezul” Tacitu. Nu știu dacă v-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu o privire... După ce echipa care a făcut vizita a ieșit, securistul a rămas cu privirea În plafon, mestecându-și năduful... Unul din pacienții din salon a zis, așa, ca pentru sine, dar să audă și securistul: ― Dacă Își rupea falca, umbla cu botniță, ca vițeii, când vrei să-i Înțărci... ― Dar de nu era nasul, Își belea obrazul - l-a completat altul, cu icnet de râs. ― De unde obraz, frate? Mai subțire era talpa ciubotei lui Ivan. A lui Ivan care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
are legile lui. Nu întrerup o frază despre V. Voiculescu cu reclama la tampoane igienice. Îl întrerupi ci pe Pavarotti dacă trebuie. Dacă trebuie, trebuie! Ș-urile și ț-urile se aud ci-uri, dantura stă să-i sară dintre fălci, dar Turcitu a rămas același "factor accelerator". Ieri de socialism, azi de capitalism. S-a și întors spre mine. Nărăvacio! Nărăvaciă ai fost, nărăvaciă ai rămas, Iordana. Sînt greceli ale tranziciei. Da' de ce le ai numai pe ele în vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de pe vremea lui Codarcea, somnoros și cu paie-n blană. Adormitule! O să mă fure hoții, cu tot cu tine. Cred că ai o zi proastă. Io sînt în invarianta eficienței, Iordanco. Și, pentru sine: "Ilogice-s muierile astea!" Cască de-i trosnesc fălcile și se uită la mine cu viciul cafelei în ochi. Scap de el, trîntindu-i ușa-n nas. Aștept. De la tine m-aștept la orice, îl aud de pe prag. Rareori, dar rareori, jinduiesc după o viață nemaipomenit de simplă. După viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
crud pentru un război atît de mare. Proaspătul repartizat nu-și dorea decît să scape de Institut. N-a rezistat nici cît mine: aproape patru ani. Șarcodilul sau crocoșarpele, cuvînt inventat ca să vizeze combinația de șarpe producător de venin cu fălci de croco, pe numele real Botez, îl hărțuia-discredita. Miron figura la partea negativă a tuturor dărilor de seamă. Ca superficial ("Improvizează și iese ceva improvizat") ori ca negativist-individualist: "Sectorul are o sarcină nu ușoară ca s-o privim cu neseriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tău păștea oile tatălui său. Și cînd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, 35. alergam după el, îl loveam, și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, și-l omoram. 36. Așa a doborît robul tău leul și ursul și cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărît oștirea Dumnezeului cel viu." 37. David a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ai acestui post mor de cancer desigur iradiați, iar pentru Monica se apelează la teroriștii palestinieni ai lui Yasser Arafat cu indicația expresă „de a nu fi omorâtă, de a nu lăsa urme, să fie făcută zob, săi spargem dinții, falca, brațele, să nu mai poată vorbi și scrie.” La 18 noiembrie 1977, seara, se prezintă un individ cu un mesaj cerând să fie primit în casă. E refuzat, dar apare și următorul molestând-o cu un corp dur, iar un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și omul ăsta mi le fura pe toate. A deschis gura să spună ceva, dar ușile s-au dat de perete și a intrat Emily. Avea căștile pe urechi și mergea În pas de dans. Am văzut cum Îi cade falca atunci când l-a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK? Nu e nimic În neregulă cu Miranda, sper? Înfățișarea și vocea păreau amândouă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu m‑am putut mișca din loc. El a luat ezitarea mea de a mă Îndepărta drept permisiune și și‑a apăsat buzele de gâtul meu. Rapid, mai mult o mângâiere trecătoare, poate chiar puțin și cu limba, chiar sub falcă, aproape de ureche, dar tot În mod ferm pe gât, după care m‑a luat de mână și m‑a tras Înăuntru. — Christian, așteaptă! Trebuie, ăă, să‑ți spun ceva, am Început eu, dar fără să știu prea bine dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se nască din nou Dintr-un ou, tot un ou, tot un ou, tot un ou Se-ngroașe, se umflă larva cuvântului, ecou din ecou Găsiți-mi un sunet gravid care să umple văzduhul de forme Înghesuite Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au un gust neplăcut de nămol de fund de fluviu, dar mă satisface senzația de răcoare pe care mi-o provoacă În gură. Ea se lasă pradă admirației pentru pofta mea animalică de a mânca icre negre; se aude zgomotul fălcilor trosnind de efort să facă față lăcomiei mele trucate. Brusc, A. se avântă, ia o felie groasă pregătită de mine, mușcă atât cât cuprinde cu gura (ea are o gură fină, dar se forțează să o lărgească), se Îneacă, fuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mușcă din felia vieții prin imitație, cara mia“, Îi spun eu ritos, „nu trebuie să-ți vină poftă văzându-i pe alții cum Înfulecă. Nu poți să Înfuleci decât din porția ta. Nu poți să mănânci decât, cât te țin fălcile și lărgimea intestinelor tale. Dacă bagi mai mult, atunci trebuie să dai afară surplusul. De aceea vomită cei care se lăcomesc. Tu prea vrei să fii În surplus În tot ce faci. Te prefaci Înfometată și când ești plină. Mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ăl mai țanțoșul... Poftim înlăuntru! ― D-apoi că pe mine să mă și omori, don' plutonier, căci mâna dumitale mi-e viața, dar dacă n-am furat, cum să zic c-am furat, don' plutonier? Cu o lovitură scurtă în falcă îi curmă vorba și, trăgîndu-l de umăr în odaie, închise ușa. Și iar începură plescăiturile și răbufnirile, gâfâielile și vaietele... Ancheta ținu vreo două ceasuri. Între timp sosiră și cei cincisprezece din Vaideei, escortați de doi jandarmi, tocmai bine, căci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar începură plescăiturile și răbufnirile, gâfâielile și vaietele... Ancheta ținu vreo două ceasuri. Între timp sosiră și cei cincisprezece din Vaideei, escortați de doi jandarmi, tocmai bine, căci amăranii erau pe isprăvite și ședeau în arest, ștergîndu-și sângele și mîngîindu-și fălcile. Plutonierul însă obosise rău de atâta muncă și, când sfârși instrucția cu ultimul amăran, își îngădui să facă o pauză, să răsufle. Mai mult profită totuși primarul care se repezi până la cârciuma lui Busuioc să-și mai întărească inima cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
izbuti să se smulgă din strânsoarea lui Boiangiu și o luă la goană, după ceilalți, având totuși și el pe fața stâlcită de lovituri același râs uluit; numai când se șterse cu mâneca, din pricina unei dureri ce-i stăruia în falcă, crezând că l-a podidit sângele, îi dispăru râsul. Scuipă cu sânge, își mușcase limba în zăpăceala pumnilor. În ciuda supărării, văzând pe țărani râzând, plutonierul răcni aproape cu veselie: ― Stai, Pantelimoane!... De ce fugi, măi Pantelimoane? Își reveni îndată, se mohorî
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]