2,704 matches
-
bucata aceea de carne pe trotuar, unei pisici, Italiei, dacă este acolo. Uite, Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela, viața mușcată noaptea, o mușcătură dată stării de veghe, alta fantasmelor! Soneria telefonului făcea un zgomot monoton în receptor, suna în gol în cocioaba aceea. Departe de mine, de mâna mea, de urechea mea. Nu era acasă la zece. Nu era la prânz. Nu era la șase după-masa. Unde era? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tot micea și se micea și i se replia în corp și, înăuntrul lui, își căuta un mic ungher unde să se ghemuiască și să nu fie văzut. Strada era un cinematograf și el se simțea cinematografic, o umbră, o fantasmă. Și totdeauna o baie de mulțime umană, o rătăcire în masa de oameni ce se duceau și veneau fără a-l cunoaște și a-l observa aveau asupra lui exact efectul unei băi în plină natură sub cerul deschis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e o condiție a veșniciei omului. De aceea crima și holocaustul nu schimbă pe nimeni, cum nu-l schimbă pe om coșmarul. Starea de vis e prima dovadă a existenței îngerului iar științele sînt, de aceea, simple ordonări onirice. Vînează fantasme în certitudine. Sărmane himere trăind în viitor. Singurul lucru cert e că acolo-i doar pieirea. Speranța umană străvede într-un viitor, propriul neant.” „-Uite ce ciudățenie!”-exclamă Doctorul. „-Știi ce-ai spus acum atît de patetic? Că toți ne
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lume. Stelele întârziate își dezvelesc trupurile reci. Mânia e o ghilotină a umbrelor care nu poate să ierte toate aceste dureri. Poate cineva se mai gândește la mine și câtă răbdare în alegerea cântărilor de timp când gândul meu refuză fantasmele îmbătrânite. Poate cineva a încercat să-mi pipăie corola trupului în care secundele s-au oprit din mers și au început să se tăvălească prin mireasma zorilor, acolo unde sufletul meu rămâne stăpân. Prietenii mei m-au uitat într-o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
blând în suflet, Cerul parcă s-a închis, De azur în frunze albastre, melancolic e-a mea soartă Și-n mâhnirea arsă-n zile, dar o lacrimă s-a stins. Ca un fulger în iubire, cu un trup ca de fantasmă Ochii lui de nopți rebele ce-au rămas în fior de sânge Sărutând un CER DE STELE, tremurând ca o mireasmă Și prin lumi de pribegie, doar un chip ușor se stinge. Lăsând zarea ca să-mbrace straie de lumini prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
niște tembeli care știu totuși cum să exploateze invincibila prostie umană, e suficient să amintesc cuvintele-cheie, conștient, subconștient (despre care nimeni nu știe cu adevărat absolut nimic), Freud, mama, tata, ostilitate, inhibiții, dezinhibiții, faptul că un bărbat nu Înțelege că fantasma erotică-i ca o ecuație einsteiniană, că-n actul sexual totul este important, chiar „și un ceas cu cuc pe perete”, ce facem cînd sîntem mici, facem complexul oedipian etc. Nu-s iertate nici culmile orgasmului, care-n epoca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uimirii unuia dintre corespondenți: „De fiecare dată mă minunez de cantitatea de păr ce se ascunde În intrările ei secrete”. Părul din vagin și umbra lui stufoasă. Uite ce trebuie să-ți pui vara pe cap, la mare. * Nancy Friday, Fantasmele erotice ale bărbaților, Editura Trei, 2006. AUTOPSIE* Un asasin necunoscut. O crimă hidoasă. Povestită pînă-n cele mai mărunte detalii. Și descrierea clinică a descompunerii trupurilor celor două victime. Pe parcursul a șase zile. La Început oră de oră. Apoi zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cobora din mașină, alerga un timp prin iarba grasă, arunca o pătură la întâmplare, se așeza cu fața la soare ori către valurile lacului și-i striga: „Fă dragoste cu mine!“. Toate în jur nu erau decât o adiere fără agitație și fantasme, ca un ocean de spumă invizibilă filtrând lumea întreagă. Lui îi țiuiau urechile de liniște și, ca întotdeauna, gândul îi zbura în altă parte, făcând asocieri livrești. Ea iradia de ceva imposibil de povestit. Și tot ce buzele ei rosteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
greu e să te obișnuiești cu un lucru pe care natura ta nu-l acceptă? E bine să te poți adapa ușor oricăror condiții, dar câți reușesc fără să se tulbure foarte mult pe ei înșiși? Unde sunt utopiile fiecăruia, fantasmele tinereților, puse la păstrare între foi de memorie, ca niște ierburi sau flori strânse pentru școlăreștile ore de botanică pe care le descoperi în ceasurile de neodihnă ale pensiei în de mult uitate, prăfuite și arse de vreme ierbare? Devenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care duc la copii purtați tot de ea. Și, dacă s-a revoltat, cu ce s-a ales? N-a trebuit, până la urmă, să facă exact același lucru și ea, atât înainte de război, cât și după? N-au rămas doar fantasme gândurile ei de copilă și din tinerețe? Când se certa amarnic cu stupida de soră-sa care susținea, dimpotrivă, că femeia trebuie să stea la locul ei și că locul ei e cel menționat de legile firii, de tradiții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zi cu milițienii la ușa lui și să i se spună să-și scoată lucrurile mai repede, în stradă sau oriunde, și se vedea în acea clipă încercând să, dar s-a dezlipit cu bruschețe de întunericul în care mișunau fantasme, s-a scuturat, a refuzat să-și mai imagineze ce va face, pentru că nu voia să creadă că se va petrece astfel, își interzicea să creadă. Al șaptelea brâu Ședea în dreptul ferestrei largi a noii locuințe și contempla răsăritul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de imagini): siluete umane, pânze de păianjen aducând a valuri de mare și multe semne de întrebare. Am revenit, ca atrasă de un magnet, la ochi, și de-abia atunci am văzut că în pupile se oglindeau o parte din fantasmele care-mi apăreau în frunte, ca și cum ochii mei imenși pu teau cuprinde doar ceea ce era în capul meu. Era un desen ciu dat, cum nu mi-aș fi imaginat. Și, totuși, incredibil era că mă recunoșteam în acel chip trasat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mea, văd o natură dezlăn țuită afară: copaci înfiorându-se deznădăjduiți sub un bici ho hotitor, fulgi azvârliți care-ncotro din niște pumni nevăzuți de gheață, oameni contorsionați spasmodic de viscol, ca niște copaci dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându-se contra vântului, aflat parcă într-o bătălie crâncenă cu un vrăjmaș multiplicat, care îl asediază din toate părțile. — E cutremurător! mă înfior eu în șoaptă. Eduard mă aude și se apropie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trăsăturilor feței erau mai mult schițate, din linii și puncte verzui aproape străvezii, la fel ca în celelalte portrete. Clara se întoarse cu privirea la ochii din tablou și abia atunci văzu că în pupile se oglindeau o parte din fantasmele care apăreau în frunte, ca și cum ochii imenși cuprindeau doar ceea ce era în mintea fetei din tablou. Tabloul o tulbură peste măsură. Rămase în fața lui, legănându-și geanta fără să-și dea seama. Se învârti apoi mult timp prin hol, privind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
purtătoare de coșnițe. Neîndrăznind să se viseze vreun Ahile, vreun Novac sau vreun Superman (ori vreun Batman) ai modernelor basme, intrate clandestin în literatura spațiului est-european (Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sminteală: la capătul interminabil al acelei prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o primă zi cu soare dogoritor. Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își zise că, iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme amorțite de sub răceala faldurilor de marmură din jur. Însă nu era așa, ci apăruse un cap cu pălărie de Hazan de la sinagogă (cantor), imagine pe care o mai văzuse în Dorneștii dalbei sale copilării. Capul cu pălărie i se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vii ale mediului familiar pălesc, liniile anatomice ferme ale oamenilor se transformă în umbre misterioase abia conturate fără trup și fără substanță, topindu-se într-un șuvoi turbionar, spart de agitația unor fețe cadaverice hidos deformate. La fel de neașteptat cum apăruseră, fantasmele halucinante dispar. "Trebuie să încetez cu predispoziția asta morbidă, își spune. E doar din cauza faptului că am văzut prea multă moarte." Da, văzuse mult prea multe lucruri dureroase. Mizerie, epuizare, foame, păduchi. Contemplă fata frumoasă de lângă el. Singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urmă durere, moarte... Și deodată, tăcerea izbește dureros timpanele. Obișnuiți cu infernul bombardamentului, liniștea grea torturează nervii zdruncinați ai celor din beci până în apropierea unei izbucniri demente. Cât au stat așa, înghețați ca niște statui, încătușați de întunericul ce năștea fantasme înfiorătoare? O clipă? Un minut? Un ceas? Creierele lor timorate percep în sfârșit încetarea alarmei. Răbufnesc violent pe ușă precum o apă vijelioasă scăpată din stăvilar, cei din spate împing pe cei din față, nerăbdători să iasă la lumină. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Coapsele pline, ademenitoare, ale fetei, se mișcă în dulci promisiuni ascunse sub austeritatea fustei cazone atunci când pune picior peste picior în căutarea unei poziții mai comode în fața mașinii de scris. Ochii lui alunecă spre pulpele bronzate și glezna subțire. O fantasmă erotică începe să prindă contur în mintea înfierbântată. "Cum ar fi să te trântesc cu picioarele în sus? Îndărătnică la început, mai mult ca sigur, dar în final vei necheza ca o iapă!". Surâde ușor stârnit acestui gând deșucheat. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Artă și Uniunea Scriitorilor. Au idei bune. Vor să facă o critică liberă, o critică de performanță, o critică modernă, creatoare. Sper ca economia de piață să nu-i lovească prea tare. Ei trebuie să ia de la noi nu prejudecățile, fantasmele noastre, ci spiritul nostru critic bazat pe principiul autonomiei esteticului. Cei pe care am mizat în anii '90 au confirmat, cu mici, foarte mici excepții: Andrei Grigor, Nicolae Bârna, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu, Bogdan Popescu (prozator și eseist), Lucian Chișu
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
a fenomenului comunist. A pledat ca nimeni altcineva pentru demontarea și demistificarea pretențiilor ideologice ale totalitarismului comunist. A surprins legăturile de adîncime, infraraționale, dintre comunismul românesc (și nu numai) și variile încarnări ale fascismului. Cînd regimul comunist a îmbrățișat temele, fantasmele și obsesiile extremei drepte interbelice, făcîndu-le ale sale, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au scris pagini magistrale despre geneza a ceea ce, mai tîrziu, am diagnosticat drept barocul fascisto-comunist. Atacurile împotriva ei din zona xenofob-stalinoidă (E. Barbu și echipa sa de
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
să cumpărăm sare ori te miri ce. Așa am apucat-o de la mamele și bunele noastreť". Așa cum un pictor vede pretutindeni peisajele artei sale, Blaga vedea pretutindeni mituri. Plimbîndu-se pe un deal din preajmă, ochiul său se umple, holderlinian, de fantasmele Eladei amestecate cu cele ale propriei sale creații, atît de pătrunse de sevele toposului transilvan: Stăm printre chiparoși iar dealul acela poate fi foarte bine însuși Olimpul. Incredibil colț de Eladă. Dincolo, la cîțiva pași numai, moara de apă, din
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
fost sumedenie, chiar dacă "reporterul" Suplimetului de cultură n-a fost prezent la ele. Important, ca să-l parafrazăm pe autorul nostru, este să inovezi inclusiv în spațiul osificat al reportajului cultural, oferindu-i publicului cititor nu realitatea din teren, ci propriile fantasme. Să fie de vină vecinătatea Târgului de băuturi, cum ne sugerează ultima propoziție a lui Constantin Vică? Ar fi totuși prea simplu... Concept de cultură Revista BUCHKULTUR, care apare, o dată la două luni, în spațiul de limbă germană, propune o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8367_a_9692]
-
statuia, în spiritul ficțiunii istorice; narațiunea sumbră, de Ev Mediu petrecută într-o mănăstire de călugări; jurnalul ținut de restaurator, încastrat ca o oglindă în prezentul acțiunii, comentând întâmplările, cu o disecție atentă a celor din jur, și totodată captând fantasmele trecutului. Violența și sacrul, răul și miracolul însoțesc ca pereche inseparabilă de contrarii nașterea neobișnuitei statui, îi conferă o putere extraordinară, o încarcă de energii misterioase ce persistă în timp, provocând stări de transă, trăiri mistice. Credința și fervoarea celui
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
río del tiempo, Rîul timpului (Los días azules, Zilele albastre în 1985, El fuego secreto, (Focul secret) în 1986, Los caminos a Roma, (Drumurile la Roma) în 1988, Anos de indulgencia, (Ani de indulgență) în 1989 și Entre fantasmas, (Printre fantasme) în 1993, urmat de La Virgen de los sicarios, (Fecioara ucigașilor plătiți) în 1994 (după care s-a făcut filmul La Vierge des tueurs în regia lui Barbet Schroeder, 2000), El desbarrancadero în 2001 și, în fine, La rambla paralela în
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]