2,195 matches
-
vegetale, deseori din in, ocazional, de bumbac importat din India. Lâna era folosită într-o măsură mai mică. Cantități mici de mătase erau tranzacționate în estul Mediteranei. Pieile de animale, precum cele de leopard, erau purtate de preoți și de faraoni. Producerea hainelor era rolul femeilor, pe care le țeseau la războaiele de țesut orizontale, fie la domiciliu, fie în ateliere de lucru conduse de nobili. Confecționau veșminte și pânze. Egiptenii confecționau sandale făcute din piele și legate cu două curele
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
hainelor era rolul femeilor, pe care le țeseau la războaiele de țesut orizontale, fie la domiciliu, fie în ateliere de lucru conduse de nobili. Confecționau veșminte și pânze. Egiptenii confecționau sandale făcute din piele și legate cu două curele. Pentru faraoni și nobili se confecționau sandale decorate. Egiptenii obțineau vopsele din plante sau din ocru pentru a-și decora hainele. Din nuiele împletite se confecționau coșuri și saci. Ornamentația era mai mult mai mult decât o chestiune de estetică. Prin alegerea
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
din faianță, sticla, aur, fildeș, calcar sau argint; inele care reprezentau dovadă de autoritate din primele zile, având importanță vitală, cele din aur fiind purtate doar de nobili. Se produceau coliere, wesekh (wsx), un guler larg de aur, purtat de către faraoni, conferită și demnitarilor merituoși , diademe, pectorali purtate pe piept ca amuleta protectoare, decorate cu scene religioase sau inscripționate cu vrăji ori pandantive purtate de sugari și copii mici, rata de deces a copiilor mici fiind foarte mare și părinții lor
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
la vestimentația de in și cum egiptenii se rădeau pe cap, de la circumcizie la riturile funerare și cum erau decedații îmbălsămați și mumificați în funcție de statut, precum și grandioasele lor construcții arhitecturale și sculpturi, precum și scrisul hieroglific. Sunt prezentați o serie de faraoni: Min (Menes), Nitocris , Moeris , Sesostris , Pheron , Proteus, Rampsinitos (și povestea hoțului inteligent), Keops (ne prezintă pe larg construirea Marii Piramide din Giza), Kephren (Khafra, constructorul celei de-a doua piramide), Mykerinos (Menkaura, constructorul celei de-a treia piramide și povestea
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
sale decedate timpuriu) , Asychis , Anysis , Sethos, precum și linia de preoți. Ne povestește apoi călătoria lui Alexandros (Paris) și a Elenei în Egipt, înainte de izbucnirea Războiului Troian. Dupa ce descrie labirintul, ne prezintă perioada celor 12 regi, și o serie de faraoni ca Psammetihos, Necos, Psammis, Apries și Amasis al II-lea (un cetățean simplu ce a uzurpat tronul lui Apries, a cărei domnie a fost înfloritoare și ne este prezentată relația de prietenie cu elenii și influența sa puternică în Cyrene
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
un cetățean simplu ce a uzurpat tronul lui Apries, a cărei domnie a fost înfloritoare și ne este prezentată relația de prietenie cu elenii și influența sa puternică în Cyrene). Cartea a II-a se încheie cu cucerirea Ciprului de către faraonul Amasis, care avea sa fie penultimul faraon dinaintea cuceririi persane. În cartea a III-a (Thalia), Herodot relatează cum a atacat Cambyses al II-lea Egiptul, după ce a fost păcălit de faraonul uzurpator Amasis, care trimisese o altă fată pentru
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
lui Apries, a cărei domnie a fost înfloritoare și ne este prezentată relația de prietenie cu elenii și influența sa puternică în Cyrene). Cartea a II-a se încheie cu cucerirea Ciprului de către faraonul Amasis, care avea sa fie penultimul faraon dinaintea cuceririi persane. În cartea a III-a (Thalia), Herodot relatează cum a atacat Cambyses al II-lea Egiptul, după ce a fost păcălit de faraonul uzurpator Amasis, care trimisese o altă fată pentru căsătoria cu Cambyses, în locul propriei sale fiice
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
II-a se încheie cu cucerirea Ciprului de către faraonul Amasis, care avea sa fie penultimul faraon dinaintea cuceririi persane. În cartea a III-a (Thalia), Herodot relatează cum a atacat Cambyses al II-lea Egiptul, după ce a fost păcălit de faraonul uzurpator Amasis, care trimisese o altă fată pentru căsătoria cu Cambyses, în locul propriei sale fiice. În cadrul expediției din Egipt, Cambyses și o parte a armatei sale a înaintat în sud, cucerind capitala Egiptului de Jos, Theba. În final, Cambyses a
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
și templele din Egipt, chiar și mumia lui Amasis II. Între timp, Herodot scrie despre tiranul insulei Samos- Polycrates care a transformat temporar insula Samos într-un centru de putere navală al Ioniei. Herodot menționează alianța sa cu Amasis II, faraon al Egiptului. Deși inițial aliat cu faraonul Amasis II, în momentul în care Cambyses, regele persan, hotărăște invazia Egiptului, Polycrates trece de partea acestuia din urmă, contribuind la invazie cu o flotă de trireme. Flota se răscoală însă împotriva lui
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
lui Amasis II. Între timp, Herodot scrie despre tiranul insulei Samos- Polycrates care a transformat temporar insula Samos într-un centru de putere navală al Ioniei. Herodot menționează alianța sa cu Amasis II, faraon al Egiptului. Deși inițial aliat cu faraonul Amasis II, în momentul în care Cambyses, regele persan, hotărăște invazia Egiptului, Polycrates trece de partea acestuia din urmă, contribuind la invazie cu o flotă de trireme. Flota se răscoală însă împotriva lui Polycrates. Revolta e urmată de o invazie
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
multele nume regale, Seti fiind șters cu grijă, în timpul domniei lui Amenmesse. Acele ștersături au fost ulterior reparate de către agenții lui Seti al II-lea. Acest lucru sugerează că domnia lui la Teba a fost întreruptă de apariția unui rival: faraonul Amenmesse în Egiptul de Sus. În cele din urmă, și cel mai important, este bine cunoscut faptul că maistrul șef din Deir el-Medina, un anumit Neferhotep, a fost ucis în timpul domniei faraonului Amenmesse la ordinele unui anumit „Msy”, care a
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]
-
Teba a fost întreruptă de apariția unui rival: faraonul Amenmesse în Egiptul de Sus. În cele din urmă, și cel mai important, este bine cunoscut faptul că maistrul șef din Deir el-Medina, un anumit Neferhotep, a fost ucis în timpul domniei faraonului Amenmesse la ordinele unui anumit „Msy”, care a fost fie Amenmesse însuși sau unul din agenții săi, în conformitate cu "Papyrus Salt 124".
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]
-
mama a întregii lumi locuite). O inscripție de pe fațada acesteia, Cristos Salvatorul, închină Lateranul ca arhibasilica a Celui mai Sfânt Salvator. Bazilica este ridicată pe locul palatului Lateran, de la începutul Imperiului Roman. Piața din fața palatului păstrează un obelisc construit de faraonul Tuthmosis III în Karnak, pentru a fi poziționat în "Circus Maximus" urmând ca mai apoi să fie adus aici. Palatul Lateran a căzut în mâna împăratului în momentul în care Constantin cel Mare s-a căsătorit cu a doua sa
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
cea mai strălucitoare stea de pe cer. Egiptenii antici credeau că de la Sirius și Orion au venit ființe în formă umană, Osiris și Isis, care au creat rasa umană. Ei credeau că Osiris se va întoarce într-o zi din Orion. Faraonul egiptean Unas a domnit 30 de ani înainte să facă ultima sa călătorie către sistemul stelar Orion. Egiptenii antici credeau că scopul Marii Piramide a fost nu de mormânt, ci mai degrabă ca un fel de matcă a transformării. Faraonul
Destinația: Orion () [Corola-website/Science/329204_a_330533]
-
Faraonul egiptean Unas a domnit 30 de ani înainte să facă ultima sa călătorie către sistemul stelar Orion. Egiptenii antici credeau că scopul Marii Piramide a fost nu de mormânt, ci mai degrabă ca un fel de matcă a transformării. Faraonul ar intra înăuntru ca un om, și prin procesul tehnologic pentru care a fost construită piramida, faraonul s-a transformat în zeu, o ființă superioară ce poate călători spre stele. Corelația Orion este propusă de unii egiptologi (ca Selim Hassan
Destinația: Orion () [Corola-website/Science/329204_a_330533]
-
Orion. Egiptenii antici credeau că scopul Marii Piramide a fost nu de mormânt, ci mai degrabă ca un fel de matcă a transformării. Faraonul ar intra înăuntru ca un om, și prin procesul tehnologic pentru care a fost construită piramida, faraonul s-a transformat în zeu, o ființă superioară ce poate călători spre stele. Corelația Orion este propusă de unii egiptologi (ca Selim Hassan) sau arheo-astronomi (ca Robert Bauval). Conform acesteia există o corelație între poziția piramidele din Egipt și poziția
Destinația: Orion () [Corola-website/Science/329204_a_330533]
-
(după alte versiuni: Bătălia de la Raphia or Bătălia de la Rafah) a avut loc pe 22 iunie 217 î.Hr. în apropriere de orașul modern Rafah, între armatele elenistice ale lui Ptolemeu al IV-lea Filopator, rege și faraon al Egiptului și Antiohie al III-lea, rege al Imperiului Seleucid. A fost una din cele mai mari bătălii ale regatelor elenistice ale diadohilor și bătălia decisivă a celui de-al patrulea Război Sirian. Zona Mediteranei de est devenise una
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
-lea. Unul din principalele motive pentru victoria lui Ptolemeu a fost contingentul de falangiți egipteni. Potrivit lui Polybius, încrederea în propriile forțe astfel câștigate de egipteni a fost una din principalele cauze a revoltei Egiptului Superior in perioada 207-186 î.Hr. sub faraonii Hugronaphor și Ankhmakis. Bătălia a marcat de asemeni un punct de cotitură în privința influenței egiptene în cultura și administrația ptolemaică. Un exemplu sunt stelele folosite de Ptolemei pentru a marca anumite evenimente. Începând cu stela ce convoca preoții egipteni la
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
la Odessa. Tradiția orală spune că Valeriu Pantazi ar fi fost botezat cum era obiceiul în armata română de un triumvirat de înalți ofițeri, coloneii Codreanu, Haină - Roșie și generalul Pantazi. Familia s-a refugiat din Focșani pe dealurile de la Faraoanele, unde bunicul dinspre mamă avea o mică moșie cu vie nobilă, pădure și terenuri de vânătoare. Acolo a crescut Valeriu Pantazi cu mama și fratele lui Nicolae până la întoarcerea tatălui din cel de al Doilea Război Mondial. Spre sfârșitul războiului
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Ciobanu și Eugen Negrici, pe Pâcă și Pucă, Mircea Ciobanu poetul și Mircea Ciobanu pictorul și pe Corneliu Vadim Tudor. Debutul literar l-a avut în anul 1961 cu o poezie publicată în revista Luceafărul, intitulată „Poem către bunicul din Faraoanele”, de pe urma căreia a câștigat bani frumoși. Acest eveniment i-a schimbat viața ca urmare a deciziei de a se face poet. Cum orice poet trebuia să fie boem, Valeriu Pantazi s-a mutat în anul 1970 într-o cămăruță de
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
persoană în întregime de istoria Chinei a fost în măsură să facă acest lucru. Această persoană a fost , unul dintre cei mai remarcabili lideri - de sex feminin sau masculin - pe care lumea a văzut vreodată. Mulți istorici o compară cu faraonul Hatshepsut, cu regina Elisabeta I și cu tarul Ecaterina a II-a, capabile să-și conducă singure statul. O fetiță frumoasă la doar vârstă de 13 ani (în aproximativ 639 d.Hr.), Wu a devenit o concubină împăratului Taizong. Ea
Wu Zetian () [Corola-website/Science/328744_a_330073]
-
cu și fără barbă, ținând scuturi pe care sunt înscrise nume de orașe din Palestina: ar putea fi vorba de o inscripție datând din timpul domniei lui Ramses al II-lea (1279-1213 î.e.n.) adăugată pe o statuie datând din timpul faraonului Tutmes al III-lea (1504-1450 î.e.n.). Un al doilea sfinx, inițial plasat în fața primului, este sculptat în granit de Assuan: este mai mic, având o lungime de , o lățime de și o înălțime de — neavând cap, care este spart și
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de iertare de la Allah: „„. Pentru a demonstra credință în Allah ritualul de sahada nu este suficient atât timp cât faptele și intențiile omului nu sunt în armonie. Exemplul dat în această direcție de Coran face referire la mărturia de credință - efectuată de faraon înaintea înnecului- ce a fost în zadar.
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
("Land of the Pharaohs") (1955) este un film epic american realizat în Cinemascope, regizat și produs de Howard Hawks și în care apar doi actori britanici, Jack Hawkins ca Faraonul Khufu (cunoscut și ca Cheops) și Joan Collins ca a doua sa soție, Nellifer. Filmul prezintă o reconstruire fictivă a construcției Marii Piramide de la Giza. Romancierul William Faulkner este unul dintre cei trei scenariști ai filmului. Filmul a avut o
Ținutul faraonilor () [Corola-website/Science/331061_a_332390]
-
scară largă, un film epic despre lumea antică, în spiritul filmelor "The Robe" ("Tunica"), "The Ten Commandments" ("Cele zece porunci"), "Ben Hur" și altele. Filmările au avut loc în Egipt și în studiourile Titanus din Roma, Italia. În Egiptul antic, faraonul Khufu (Jack Hawkins) este obsedat de pregătirile privind mormântul său și de viața de apoi. Nesatisfăcut de planurile arhitecților săi, îl forțează pe sclavul Vashtar (James Robertson Justice) să-i proiecteze și să-i construiască o piramidă care să-i
Ținutul faraonilor () [Corola-website/Science/331061_a_332390]