2,528 matches
-
reprezentată la Teatrul Național din Iași, iar mai târziu la București și Craiova. Comedia într-un act V-a venit numirea, jucată la Naționalul ieșean în 1922, dar scoasă de pe afiș din cauza unui incident extraliterar, indica dezinvoltură în mânuirea procedeelor farsei și vervă. „Cronica gastronomică”, „Însemnări pe șervet”, „Gastronomice”, presărate de-a lungul timpului în reviste literare și de tip magazin rămân, dincolo de performanțele lor în materie, opera unui estet al bucătăriei și al cramei. Ca și pamfletele argheziene, unde virtuozitatea
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
2. Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula * În proză: anecdota, schița, nuvela, romanul, reportajul, eseul, amintirea, memoriile, jurnalul etc. III. Genul dramatic 1. Oral (popular): vicleimul, irozii, jocurile cu măști și păpuși 2. Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul(academic, religios, ocazional, politic, judiciar). Se pot aminti predica, toastul, alocuțiunea etc 2. Istoric : amintirea, memorial, biografia, autobiografia, cronica 3. Didactic : fabula, proverbul, snoava, ghicitoarea 4. Epistolar: telegrama, cartea poștală, ilustrată, scrisoarea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
scoală zâmbind, se șterge la ochi și răsuflă tare.) A!... mi-a trecut... Fănică! (suie repede scările la dreapta și dispare.) SCENA XI Tipătescu: (singur) (intră repede din fund) A înnebunit Ghiță? Mă trimite la telegraf pentru nimica... Îmi face farse? Ce însemnează... Și Zoe... unde e Zoe? (se uită n toate părțile și iese repede în dreapta.) SCENA XII Trahanache și Dandanache vin din dreapta din grădină, planul al treilea Trahanache: A! Aici la noi, stimabile, a fost luptă crâncenă, orice s-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
neexistente, toate petrecerile se făceau în familie. bucureștiul în 1871 [Politica. Revoluția din Ploiești. Scrisoarea către Ambron. Curentul francofil. Politicianismul. Petiția de la Iași. Literatura. Cestiunea evreie. Finanțele. Teatrul. Târgul Moșilor. Tragerea la semn. Orașul. Tipuri bucureștene. Viața bucureșteană. Moravuri și farse. Ziariștii și scriitorii. Oamenii zilei. Doctorul Drasch. Întâiul congres al presei.] politica La guvern era partidul conservator. Ministerul era astfel compus: Lascăr Catargiu, președinte de Consiliu și ministru de Interne, generalul Christian Tell la Culte și Instrucția Publică, general Ion
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în genere, nici subscrisul, în special, nu au nici un amestec la redacția Convorbirilor. Atât meritul cât și responsabilitatea acestei întreprinderi privesc exclusiv pe d. Iacob Negruzzi“ - „În contra unei copilării“, Convorbiri literare, an. V, nr. 12, 15 august 1871, pp. 199-200). Farsele lui Hasdeu sunt relatate pe larg în amintirile de la Junimea ale lui G. Panu și Iacob Negruzzi; v. și B.P. Hasdeu, Opere, vol. I, ediție îngrijită de Stancu Ilin, Ed. Minerva, București, 1986, pp. 467-469. 52. Bacalbașa își aduce aminte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
larg în amintirile de la Junimea ale lui G. Panu și Iacob Negruzzi; v. și B.P. Hasdeu, Opere, vol. I, ediție îngrijită de Stancu Ilin, Ed. Minerva, București, 1986, pp. 467-469. 52. Bacalbașa își aduce aminte aici vag de a doua farsă a lui Hasdeu la adresa Convorbirilor literare, din februarie 1876. Hasdeu trimisese revistei ieșene, sub pseudonimul străveziu P.A. Calescu (=Păcălescu) o poezie intitulată La noi, în care, la constatarea din primul vers „La noi e putred mărul“ se răspundea prin acrostih
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mânzălit-o Racine manieratul și etichetosul de pe cum a creat-o Europides în Hyppolit; a se vedea teatrul nostru gol când Ristori ridică pe Phedra la creațiunea ei etc. etc., este a dovedi că bucureștenii nu sunt pentru altceva decât pentru farse din vodeviluri și pentru bastarda teatrului: opera, pe care n-o înțeleg în limbajul său cel metafizic, dar fac haz când văd pe scenă, între machinării și costume, că-și dau oamenii bună dimineața cântând, se gâlcevesc cântând, se ceartă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în Calea Victoriei nr. 4. 215. Tănăsescu (frații), cofetărie, înghețată, Calea Victoriei 53 bis. de spectatori, unii chiar în picioare pe scaune admirau și ascultau; fiindcă conu Alecu cânta fiecare zar, avea rime triviale și „bon mouri“ cum le numea el. O farsă făcută conului Alecu a rămas celebră și a înveselit cafeneaua ani de zile. Cum am spus, conul Alecu iubea trivialitatea, deși se îngâmfa grozav ca fecior de boier. Unul din obiceiurile lui era să răspundă celui care îl întreba pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
conul Alecu iubea trivialitatea, deși se îngâmfa grozav ca fecior de boier. Unul din obiceiurile lui era să răspundă celui care îl întreba pe ce miză vrea să joace: „Jucăm pe un c...“. Într-o zi i se face o farsă. Șeful cofetar, domnul Ilie, era un artist. Întrebat dacă poate fabrica din ciocolată o prăjitură care să semene cu... miza propusă de conul Alecu, răspunse afirmativ. În adevăr, conul Alecu vine la cafenea, propune partida de ghiulbahar și propune adversarului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
oricare ar fi ticăloșia oamenilor, vremea are, în mersul ei înainte, victorii morale pe care le prețuim numai când ne uităm înapoi. Oare ce vor zice urmașii noștri de după o sută de ani despre epoca în care trăim? moravuri și farse Pe vremea aceea se întâlnea încă adevărata veselie. Oamenii râdeau cu toată inima. Se făceau farse cari făceau epocă. Se vorbea de ele ani înde lungați și tot se mai făcea haz. Trăiau pe vremea aceea doi domni Crețeanu: unul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prețuim numai când ne uităm înapoi. Oare ce vor zice urmașii noștri de după o sută de ani despre epoca în care trăim? moravuri și farse Pe vremea aceea se întâlnea încă adevărata veselie. Oamenii râdeau cu toată inima. Se făceau farse cari făceau epocă. Se vorbea de ele ani înde lungați și tot se mai făcea haz. Trăiau pe vremea aceea doi domni Crețeanu: unul Ulysse și celălalt Nicu. Ulysse Crețeanu nu era numai un fecior de boier, un om inteligent
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care zguduia de la judecători până la aprozi, a câștigat procesul. Ce vremuri fericite! Nicu Crețeanu era un om înalt și de o extraordinară corpolență. Era un colos și nu umbla niciodată pe jos. Odată prietenii i-au făcut una din acele farse cum nu se mai fac astăzi. Nicu Crețeanu era un mare mâncăcios. Gourmand și gourmet.313 Într-o zi, intrând la birtul Hugues, actual Riegler, unde mânca de obicei, vede pe galantar o farfurie plină cu niște raci mari de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Negroponte îl călcase pe bătătură mai apăsat ca până atunci. — Pardon, domnule, dumneavoastră sunteți domnul Negroponte? ... — Ce fel, coane Nicule, nu mă cunoști? Eu sunt Tănase! Prietenii lui Crețeanu cari, timp de trei zile, îi pusese[ră] la cale această farsă, luase pe Tănase țiganul, bărbierul păcălitului, îl deghizase și-l trimisese la teatru ca să-l plictisească. Acesta era spiritul vremii. Obiceiul acestui soi de păcăleli exista mai de mult. Păcălitura, chiar păgubitoare, era foarte gustată și ținea locul lucrului de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
profesor universitar, s-a ocupat de lingvistică, folclor, de geografie, antropologie, de economie etc. În ultima perioadă a vieții a fost diplomat (a și murit în misiune la Atena). El a adaptat pentru Teatrul cel Mare din București Amorul doctor, farsă în două acte de Molière (jucată în stagiunea 1871-1872, precum și în cele următoare). 344. Constantin Dimitriadi s-a retras din viața teatrală în 1880, ocupându-se apoi cu tapițeria, până în 1885 când, bolnav de nervi, s-a sinucis aruncându-se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
loc în grădina Union Suisse, în grădina Rașca, în grădina „noului Hotel Dacia“ unde cânta muzica militară și oferea „concerte amuzante“ „domnișoara Finetta“, în grădina Guichard (o „companie lirică franceză“ prezenta „canțonete și operete amuzante“), în grădina „Paradis“ din spatele Episcopiei (farsa într-un act D-na Caliopi Busuioc de Iacob Negruzzi) ș.a. 66. „Comitetul electoral din București“, ROM., an. XX, 31 mai, 1 iunie 1876, p. 474. Întrunirea electorală a avut loc în seara de 30 mai/11 iunie 1876, candidații
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prinde de gât și-l sărută. Sturdza, care era pudicitatea pe picioare, s-a roșit, s-a zăpăcit, a pus ochii în pământ și a rămas mut de groază. Iar toți ceilalți se prăpădeau de râs. Aceasta fusese o bună farsă urzită de Mihail Kogălniceanu.** În scurt timp Bucureștiul se umple de parale. În fiecare zi vedem o nouă frumusețe răsturnată într-o birjă luxoasă sau chiar într-o trăsură de casă. Fete, de la modiste și croitorese, servitoare frumușele, cocote foarte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-se astfel funcționarului uimit care urma să-i achite suma de 2 000 de lei: „Vasăzică, ca să mă îngropați îmi dați bani, dar ca să trăiesc, nu. Apoi, amicul meu, treabă-i asta?“ Pornind de la această întâmplare marele actor a scris farsa Millo mort, Millo viu, datată pe manuscris: 29 aprilie 1876 și reprezentată în același an, la 8/20 iulie (Ioan Massoff, Matei Millo și timpul său, București, [1940], p. 274), în cadrul unui spectacol de teatru, poezie și muzică (cu participarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se potriveau deloc în privința felului de a privi viața. Mihail Kogălniceanu era omul vesel căruia îi plăceau toate plăcerile existenței, iar Dimitrie Sturdza era un puritan din cea mai extremistă specie. Într-o seară se puse la cale o mică farsă pe socoteala conului Mitiță Sturdza. Prințul Gorciakof dedea un prânz la care erau invitați, pe lângă cei mai înalți demnitari și ofițeri ruși, și doi miniștri români, Kogălniceanu și Sturdza. Prânzul a decurs după toate legile solemne ale etichetei, dar la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
66 Scrisoarea către Ambron 68 Curentul francofil 71 Politicianismul 71 Petiția de la Iași 74 Literatura 84 Cestiunea evreie 94 Finanțele 100 Teatrul 101 Târgul Moșilor 109 Tragerea la semn 110 Orașul 112 Tipuri bucureștene 153 Viața bucureșteană 156 Moravuri și farse 161 Ziariștii și scriitorii 166 Oamenii zilei 169 Doctorul Drasch 178 Întâiul congres al presei 184 anul 1872 192 Liberalismul epocii 192 Moartea lui Ion Heliade-Rădulescu și a lui Dimitrie Bolintineanu 196 Diverse 198 anul 1873 200 Apele de la Văcărești
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu Calimandric, care a fost în tinerețe șoferul lui Leonte Răutu. Aș vrea să-l întrerup pentru cîteva întrebări, dar nu pot. Înfierbîntat, aflat într-unul din acele momente, atît de caracteristice, cînd „dă pe dinafară”, E.G. Îmi povestește, apoi, farsa pe care i-a jucat-o lui Carol Romașcanu, „alt specialist în probleme de cultură”, „Dumnezeu să-l ierte, dacă o fi avut vreunul!” Cum a fost? I-a prezentat acestuia partiturile unei „reviste”. C.R. le a reținut „spre studiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
erau născuți. Apoi, ca să destind atmosfera, l-am întrebat în ce raporturi se află cu prototipurile personajelor sale. A glisat, după care, încet-încet, discuția a ieșit din perimetrul literaturii și a intrat în cel al „vieții literare” cu luptele și farsele ei. În felul său bîlbîit dar simpatic, C.ș. a evocat, cu destul umor, vizite, călătorii, scriitori străini și români (Voznesenski, șolohov, Preda), oameni politici (Ion Iliescu, „un lord printre muncitori și țărani”). Anecdotele despre Marin Preda mi s-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai departe. Jules intră În scenă și În loc să-i spună ceva În legătură cu acesta, Îi spune Dnei Bulandra că acesta a dat un telefon că-i bolnav și nu poate veni. Bineînțeles dânsa, prețuindu-l pe Jules, a simțit că-i farsă și a inventat ceva și jocul a mers mai departe. 696 Toate le făcea Jules din plinătatea și bunătatea lui sufletească. Ce fericit a fost când i s-a născut băiatul, Îi ziceau Ninel, nu știu cum Îl cheamă, l-am văzut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se poate numi presă? Aceasta își îndeplinește rolul pe care trebuie să-l aibă o presă într-o țară democratică? Se mai dă publicității și faptul că s-a desființat cenzura. Poporul din primele momente știa că aceasta este o farsă, povești goale. Oare acest popor de ce trebuie să fie înșelat mereu, de ce este indus în eroare, cui îi folosesc toate acestea? Nimănui! Toți suntem prejudiciați, toți ne pierdem încrederea unul în celălalt, una spunem, alta facem, corupție, degradare etc. Domnule
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
unui articol, scris de Dina Cocea în revista Flacăra din iunie 1985. Inexactitățile, cât și toate afirmațiile conținute în articolul publicat sunt formulate în așa fel încât sunt nevoită să răspund la ele. Există fără îndoială o strânsă legătură între farsa judiciară care a avut loc la Tribunalul din Sighișoara și articolul Dinei Cocea. Recapitulez pe scurt ceea ce s-a întâmplat după plecarea mea din România. În iunie 1984, autoritățile locale au pătruns în imobilul din Sighișoara, str. Școlii 10, fostă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
soția, ci cu două Însoțitoare, o femeie tânără, Înaltă, foarte brunetă și un soi de mătușă mai În vârstă. „Să vă prezint soția mea”, ni s-a adresat Cellei și mie. Ocunoșteam pe Lena Paraschivescu, eram stânjeniți și amuzați de farsa la care participam, deși știam că obișnuia să recomande partenerele efemere drept „soții”, argumentând (convingător, de altfel) că nu durata „Însoțirii” de o noapte sau un deceniu are importanță, ci faptul În sine. Doamna mai În vârstă, am aflat, era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]