4,640 matches
-
reverelor gata de bal. Văzîndu-mi desenele cu copaci de pe Loara, C., amuzat-colegial: Și cine știe că nu-s de pe Bahlui! Îl asigur, la fel de amuzat, la fel de colegial: Eu știu că-s de pe Loara. Și e suficient. Nimic din politețea ce-l fascina, acum o sută cincizeci de ani, pe Heine (Călătorie în Harz, parcă...) nu a pălit. Dimpotrivă. Oriunde intri, imediatul "Bonjour, monsieur" îți surprinde urechea. Mult prea estică (și care, vai, cîndva, la noi, nu era atît de estică!). La întoarcere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inimitabilă, dar să vedem că enigma picturii a rămas tot enigmă. Și, la urma urmei, nici nu s-ar putea altfel: pictura, precum celelalte arte, rezervîndu-și, prin însăși constituția ei, partea de umbră, invizibilă, indecelabilă. Cu care, nu?, ne și fascinează. Ne-ar mai interesa artistul care și-a epuizat toate tainele?... Deci începutul acela, neieșit încă din tenebrele fără nume, să fie totul? Poate că da. Cu atît mai mult atunci cînd gustul îndoielnic nu mai poate fi compensat nici măcar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e cazul. 22 martie A murit Zaim. Și cu el, boema ieșeană. Cea din era Păstorel, dar și înfruntînd sinistra prohibiție comunistă moștenitoarea ei, întreținînd pînă mai ieri inconfundabilul parfum. Și care, găsind în fabulosul Miki Zaim ultimul ei mohican, fascina încă pe cei care știu ce fuseseră dintotdeauna Iașii. Perpetuîndu-le încă marca. Sunîndu-l acum o săptămînă și cunoscîndu-i neiertătorul diagnostic mă așteptam să-i aud aceeași înaltă voce de trubadur întîrziat, telefonul m-a avertizat că totul era sfîrșit: Aștept
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Comunismul și l-a revendicat, oricum, cu benefic profit, pe conu Mihai. Descendenții de azi întru anacronic socialism și-l pot, la rîndu-le, revendica pe cel care s-a aplecat, îndestulat, peste sfrijiții lumii. Dacă n-ar fi atît de fascinați de îmbuibările aceleiași lumi. Pictorul cu papion la braț cu desculții lumii? Ce glumă! 18 octombrie În plin sezon de acordare a premiilor suedeze, complexul latent al românilor își exacerbează brusc frustrările, amplificînd insatisfacții niciodată ostoite. E, ce-i drept
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amîndoi observînd ce duct alert și credibil proba nordicul. Care dacă nu s-ar fi supus... tiranicei fotografii ar fi convins la fel de bine numai și desenînd în sine. De la obediente supuneri, la evadări libertine, gestica nordicului (fără nume memorabil) ne fascinează și chiar ne incită propriile ambiții. Iată, îmi spun în dimineața nesperată, încă o excepție, încă cineva care nu vocalizează în vid. Numai că, pentru a înțelege asta, se cere ureche fină. Navigatorul o are. Altfel, filarmonistul ce sînt n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
transforma, în pupilele-mi dilatate, într-o euforie nu atît de dementă ca-n acei ani, oricum euforie. Vedeam cum o femeie splendidă care nu mai era de mult foarte tînără știa și prin procedurile miraculoase ale terapeuților ei să fascineze total. Silueta magnifică din care picioarele își luaseră partea... leoaicei era așadar sediul acelei voci bizare, cu aspre modulații mascule, ce mă-nnebuneau cîndva, ce, iată, mă-nnebuneau și-acum, dîndu-mi seama că mă aflam/ ne aflam în fața unui fenomen
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mai presus de toate, admiram la el rigoarea și claritatea demonstrației, stilul ce pare dictat de grija pentru o îndefectabilă proprietate a termenilor. Din acest punct de vedere, studiul său Contribution à la question d'Orient, București, 1930, m-a fascinat mai mult decât lucrări clasice consacrate «crizei orientale» și, neîndoielnic, a exercitat o influență binefăcătoare asupra preocupărilor mele profesionale. Cel puțin în domeniul istoriografiei, Iașii exercitau încă după primul război mondial o atracție căreia i-au dat curs, printre alții
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a definit cu mai multă claritate” decât V. Pârvan „sarcinile formative ale corpului didactic și n-a manifestat un optimism atât de robust față de însușirile creatoare ale națiunii”. Atent la coerența acțiunilor, pe Al. Zub nu puteau să nu-l fascineze la V. Pârvan perspectiva organică asupra culturii, energia sa, decizia de reformare, arta cuvântului, spiritul de muncă, de vreme ce „prin muncă - afirma V. Pârvan - omul devine un element al însuși ritmului cosmic”. Ca motto la tot ceea ce a publicat Alexandru Zub
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acvatic Pentru a asigura cititorului o înțelegere optimă a conceptului abordat în acest capitol, aducem în discuție, chiar dacă la modul general, câteva aspecte referitoare la efectele terapeutice ale practicării activităților fizice sportive în mediu acvatic. Imersia corpului în apă a fascinat omenirea încă din cele mai vechi timpuri, datele istorice care au rămas până astăzi evidențiind complexitatea și varietatea interesului pe care oamenii l-au acordat apei și efectelor sale externe asupra organismului. Folosirea apei în scop de relaxare, recuperare, reabilitare
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
concepția oamenilor despre condiția fizică, dorință și atitudine determinate de desfășurarea unui eveniment în viața personală (reacțiile fiziologice normale, dar neașteptate pentru Lydiard, la un efort de lungă durată după efectuarea unei alergări în tempo pe o distanță mai mare). Fascinat de ceea ce s-a întâmplat în Noua Zeelandă, William J., Bowerman (cunoscut pe plan internațional ca Bill Bowerman), antrenor de atletism al Universității din Oregon, a fost încântat de ideea promovată de A.Lydiard. Conform anumitor surse ale vremii respective Bill
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
a Informației vede lumina datorită fericitului și neașteptatului mariaj între teoria informației și teoria cuantică. Cuvinte noi precum criptografie cuantică, intricație sau calculatoare cuantice își fac apariția în revistele științifice cele mai prestigioase. Și chiar un cuvînt ca "teleportare", care fascinează imaginația cititorilor de cărți SF sau a tinerilor spectatori de filme SF, își face intrarea în lumea serioasă a științei: teleporta-rea cuantică. O adevărată explozie de publicații în aceste noi domenii e însoțită de investiții financiare considerabile. Și dacă intervin
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
au fost clădite și teatrul și știința. În locul lor, Ionesco acceptă [...] logica lui Stéphane Lupasco, a cărui operă ne oferă cheia a ceea ce face Ionesco în teatru"14. Wylie Sypher pleacă de la observația că Ionesco, ca și Heidegger, a fost fascinat de abisul vidului care subîntinde existența noastră. Ionesco vrea cu tot dinadinsul să capteze nesustenabilul. În același timp, Wylie Sypher subliniază faptul că știința a afectat natura literaturii. Orice limbaj verbal devine un clișeu în raport cu adevărurile captate de limbajul matematic
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un univers"16. Dar existența a două cupluri contradictorii nu înseamnă neapărat că logica este cuaternară: ea ar putea fi, pur și simplu, dublu binară, deci binară, ca în cazul gîndirii marxiste chineze care, în chip de neînțeles, l-a fascinat pe Abellio. Așa cum vom vedea, nu e cazul. Ceea ce salvează logica lui Abellio de binaritate este centrul structurii absolute. Abellio însuși are intuiția acestui lucru atunci cînd scrie: "centrul va marca locul conștiinței (naturală cînd se deschide în jos, transcendantală
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ar fi împiedicat pe Blake să devină "cel mai sublim pictor" din lumea întreagă. După această expoziție reputația lui Blake a scăzut, deși a continuat să prezinte interes pentru unii critici, precum Henry Crabb Robinson, care pare să fi fost fascinat de Blake; sau Robert Southey, care l-a și vizitat pe Blake în propria reședința. Jurnalul lui Robinson dezvăluie faptul că a avut conversații despre Blake și arta să cu personalități precum J.M.W. Turner, William Hazlitt, W.S. Landor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poemele lui Gray" / Lines for the illustrations to Gray's Poems, scrise pe la 1800). În acest timp Blake își dezvoltă viziunea din Vala. Din acest text se observă, de exemplu, cum bine observa Raine, ca Blake trebuie să fi fost fascinat de mitologia stranie (de obîrșie scandinavă-islandeză) din poeme ale lui Gray precum "The Descent of Odin. An Ode. From the Norse Tongue" (bazat pe un poem scandinav autentic, intitulat Vegtams Kvitha), marcant prin puternică descriere a nornelor (Nornir, zeițele scandinave
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
față de acest subiect i-a cerut să-i fie returnat libretul pentru a-l folosi pentru alte comenzi. Verdi i-a replicat prompt că ar trebui sași facă un examen la cap: “Ce? Să-ți returnez Corsarul care m-a fascinat în permanență și la care m-am gandit atât de mult și în a cărui versuri tu ai investit mai multă grijă decât de obicei ?”. Chiar și în situația în care angajamentul Londrei ar fi putut să cadă, Verdi dorea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a-și găsi fiica răpită: tu ch‘hai l‘alma gentil come îl cuore. Francisc I l-a descoperit pe Triboulet alias Rigoletto într-una din escapadele sale pariziene. Acesta era un saltimbanc de stradă, dar a reușit să-l fascineze pe rege într atât încât Francsic I l-a adus la curtea să. Triboulet era în realitate puțin diform, iar cu cele mai multe din infirmitățile sale l-a înzestrat până lui Hugo. Era inteligent și lipsit de scrupule. Se spune că
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a apărut în ziarele controlate de patronii celuilalt Ivan Ivanovici Ivanov. Și, într-adevăr, subiectul a ajuns să nu mai intereseze, ba chiar să provoace adversitate. În curând, lumea i-a uitat pe cei doi ziariști: acum lumea îl urmărește fascinată pe Ivan Ivanovici Ivanov, celebrul baterist al trupei VAMPIRII. Acum lumea îl urmărește fascinată pe acest inegalabil Ivan Ivanovici Ivanov, iar femeile îl adoră. Și nu numai cele tinere, cele ce-și fac în intimitate planuri romantice...> Acesta este procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
subiectul a ajuns să nu mai intereseze, ba chiar să provoace adversitate. În curând, lumea i-a uitat pe cei doi ziariști: acum lumea îl urmărește fascinată pe Ivan Ivanovici Ivanov, celebrul baterist al trupei VAMPIRII. Acum lumea îl urmărește fascinată pe acest inegalabil Ivan Ivanovici Ivanov, iar femeile îl adoră. Și nu numai cele tinere, cele ce-și fac în intimitate planuri romantice...> Acesta este procesul la care s-a făcut referire în cazul anterior. Bineînțeles că ați cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
reușești tu să ai. Să nu te sperii de faptul că ceilalți nu mai pot Încăpea În timpul tău, sau ies, pur și simplu, fără să-ți dai seama, din constrângerile temporale proiectate de tine. Nu pot spune că nu mă fascinează generozitatea cu care te raportezi la durată, Îmi aduce aminte de hălăduirile mele de altădată, când, ca și tine, huzuream, nu luam În seamă cum trece minutul și ceasul. Îmi mai aduc aminte când, Întrebându-te ce nedumeriri mai ai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lupți cu răul. Abia cu acest moment al Înțelegerii poți să treci și să clădești valoarea. Aceasta este o chestiune de bună poziționare față de bine, dar și față de reversul său... Să fim mai atenți față de aspectele mici și neînsemnate. Mă fascinează la semeni din ce În ce mai mult precaritatea și căderea, și mai puțin măreția și spectaculosul. Hiatusul, cumpăna, situația-limită arată ceea ce oamenii sunt de fapt. Tăria unui om o vezi atunci când este aruncat (de circumstanțe, de alții sau de sine) pe povârnișuri, și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
precădere apetitul pentru elaborările teoretice pe marginea producției de text îl plasează rapid pe A. în sfera de gravitație a promoției optzeciste, deși, practic, nici una dintre părțile interesate nu face avansuri în direcția afilierii. În sfera teoreticului, A. se declară fascinat de avangarde (în fapt, de neomodernismele postbelice), mai exact de potențialul lor de a deruta cenzura prin experimental, atipic, inclasabil. Îndeosebi insistența scriitorului asupra interferenței dintre proză și „științele optimizării umane” (formulă care îi aparține) deschide o etapă nouă pentru
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
un fel perspectivei postmoderne a autorului, ce înlătură barierele dintre real și livresc, practic și teoretic. Optând pentru libertatea de expresie oferită de o scriitură fragmentară și voit nesistematică, A. abordează în chip personal o problematică familiară eseisticii noastre interbelice, fascinată de cultură, în pagini care evită ariditatea erudiției prin efervescență juvenilă. Vocația creatoare o împlinește pe aceea de teoretician: A. include, în Semnele timpului, proze scurte în spiritul lui Borges sau Mircea Eliade, ce păcătuiesc uneori prin artificialitate abstractă, pentru
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
transfer al tatălui lui Nunu. Șansa unei revederi, deși minuțios pregătită și așteptată de fată, îi va fi negată din pricina unei reapariții fugare și inutile a tatălui rătăcitor. Mult mai mult spațiu ocupă în economia romanului aventurile grupului „Vrăbioilor”, copilandri fascinați de ritualurile unei „societăți secrete” peste care domnește necontestat Marele Vrăbioi, repetentul Rose, camaraderia dintre cei trei băieți (Nunu, Țâru și Isoscel) și dramele geloziilor reciproce ale celor trei fete (Vica, Sanda și Ligia). Alte câteva volume rămân în aceeași
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
care nu-și mai pot regăsi echilibrul. Romanele din deceniul nouă, O pasăre în iarnă (1986) și Lumina de la capătul nopții (1987), pornesc de la personaje și fapte cunoscute în mediile timișorene, cărora A. le urmărește evoluțiile cu minuția unui chirurg fascinat de intercondiționările complicatului organism uman. Mina, ca mediu socio-uman, oferă autorului cadrul în care sunt plasate unele dintre destinele personajelor sale, atât în proza scurtă, cât și în romanul O complicată stare de fericire (1967). A. rămâne în aria sentimentalului
ARIESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]