177,792 matches
-
lumineze existența. De altfel se poate vorbi de un motiv al telefonului în proza Marianei Codruț. Acesta este centrul în jurul căruia gravitează viața personajelor sale, obiectul de care se leagă toate visele și speranțele acestora. Trăirile în fața telefonului ale unei femei îndrăgostite de un bărbat însurat sînt surprinse cu maximă finețe de scriitoare: "Lungi, chinuitoare și confuze deliberări interioare, în care își promitea să nu-l mai caute, sfîrșeau totdeauna cu mîna ei pe receptor. Cînd reușea, în fine, să formeze
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
de poezie. întâmplarea face să fiu trimis eu... Descind scara monumentală, de nuc, în spirală , pe care Petru Dumitriu, numit director mai târziu, în apogeul carierei, o făcea să se zguduie coborând-o în goană. în hol dau de Lenuța, femeia care îi ducea zilnic moșneagului, iaurtul, pe o tavă, și intrăm ca-n biserică. A. Toma șade în picioare, preocupat, îndărătul biroului, sprijinit în mâini. El contemplă ceva cu violență - ca atunci când ești pus pe gînduri mărețe... Credeam că-i
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
cea de-a doua direcție o reprezintă poezia biografistă, în care recuzita-fundal a poemului optzecist (naveta, trenul, școala de provincie cu elevi și colegi blazați în cuget, culorile gri ale orașului etc.) ascunde elemente cu totul și cu totul neașteptate, femei verzi cu măruntaie de aur, astenia de primăvară îmbrăcată în halat alb și cu zâmbetul pe buze, îngerul exterminator cu pletele excesive, elefanți roșcați pe pereți, prietena amăruie, zumzete minerale sau dimineața senzitivă, altele coborâte parcă din poemele lui Dimov
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
Mariana Sipoș Unde ar fi de găsit Paradisul? Într-o societate egalitară care trebuie... edificată sau într-un efort de întoarcere la valorile lumii primitive? Două vieți: Flora Tristan, care se dă de ceasul morții în lupta ei pentru drepturile femeii și muncitorilor, și Paul Gauguin, cel care își descoperă pasiunea pentru pictură și lasă baltă existența burgheză ca să trăiască în Tahiti, unde caută o lume încă necontaminată de convențiile occidentale. Două concepții despre sex: cea a Florei, care vede în
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
din plata primită. Ceea ce o scoase pe Flora din minți a fost atunci cînd unul dintre docheri îi cedă o valiză enormă - aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o amenințe
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o amenințe și s-o înjure. Flora îi tăie calea docherului cînd acesta se întorcea la vapor în mijlocul unui grup de colegi. - Știi ce ești, nenorocitule? îi
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
înjure. Flora îi tăie calea docherului cînd acesta se întorcea la vapor în mijlocul unui grup de colegi. - Știi ce ești, nenorocitule? îi spuse furioasă la culme. Un trădător și un laș. Nu ți-e rușine să te porți cu biata femeie la fel cum se poartă exploatatorii cu tine și cu tovarășii tăi? Omul o privea uimit, întrebîndu-se desigur dacă nu avea în față o nebună. În cele din urmă, între rîsetele și bancurile celorlalți, o întrebă cu un aer ofensat
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Papeete, septembrie 1901 Cînd Paul convocă, la Primăria din Papeete, pentru 23 septembrie 1900, un miting al Partidului Catolic împotriva "invaziei chinezilor", multe persoane, printre care prietenii și vecinii lui din Punaauia, fostul militar Pierre Levrgos și chiar propria lui femeie, Pau'ura, traseră concluzia că pictorul excentric și scandalagiu, înnebunise. Băcanul din Punaauia, chinezul Teng, refuzase de mult timp să-i mai vîndă ceva și încetă acum să-l mai salute. Pe de altă parte, chiar Paul, în perioadele de
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
singurul care părea să fie convins, literalmente, că acești chinezi, înrădăcinați în Tahiti de două generații, constituiau o amenințare pentru Franța, că imperialismul galben voia să-i smulgă posesiunile din Pacific. Și că visul oricărui galben era să violeze o femeie albă! Pierre Levergos îl auzi pe Paul spunînd toate aceste enormități și altele mult mai mari la mitingul de la Primăria din Papeete la care participaseră cam cincizeci de coloniși catolici. Cîțiva dintre ei, aliniați în poziție de drepți în spatele lui
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
vie, developându-l Vremea se înșiră pe ață, leagă zgomote Pribegesc în mijlocul zilei, mă aplec și salut Cu o încordare a minții Mă apropii de înserare. Astup Mușchiul viitorului în ornamentul de pe cârja În care șchipătez peste pod Iubire feliată Femeia stând în semiîntuneric Pâlpâind ca o umbră, schimbă Priviri zgomotoase, genunchii în barbă Oglinzile ceții de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă scol, merg la ușă O deschid pe jumătate. Adio, spun. Mișcă-ți curul, îmi răspunde
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă scol, merg la ușă O deschid pe jumătate. Adio, spun. Mișcă-ți curul, îmi răspunde. Foarte bine. Ies din semiîntuneric, aud ușa Trântindu-se în spatele meu, mă întreb Unde-i femeia snopită în bătaie. Ești mulțumită Cîtă sare ai înghițit? Ne repezim unul la altul, barbă În barbă înfloresc săruturi. Căutarea lui zero 21 (Alldahin) Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Dulce uneori, amar mereu Viață petrecută ca un derbedeu Cool
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
e înghițită amar Întunecatele pene de puf ale dimineții Bănuiala culminând uneori cu plăcere Între pasărea paranoidă și cerul spuzit de stele Orice înălțime atinsă mă obosește Privesc cum mădularul îmi înflorește În cea mai deplină durere Cântec care vede (Femeile atât de departe) Femeile atât de departe cu toate că Îți place să le știi lângă tine Adormite în ritmul sărutului Toate în dezordinea camerei și în Dulceața trupului În melodiile spiritului. Se opun Nașterii singuratice, depărtării sterile Mereu în
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
pene de puf ale dimineții Bănuiala culminând uneori cu plăcere Între pasărea paranoidă și cerul spuzit de stele Orice înălțime atinsă mă obosește Privesc cum mădularul îmi înflorește În cea mai deplină durere Cântec care vede (Femeile atât de departe) Femeile atât de departe cu toate că Îți place să le știi lângă tine Adormite în ritmul sărutului Toate în dezordinea camerei și în Dulceața trupului În melodiile spiritului. Se opun Nașterii singuratice, depărtării sterile Mereu în căutare. Sunt frumos pentru
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
o ficțiune pură, frumoasă, din care ar rezulta o ecranizare de mare succes. Este povestea unei familii din Italia de Sud, neamul Scorta, blestemat pentru că s-a iscat dintr-un păcat combinat cu o neînțelegere. Luciano Mascalzone, bandit care teroriza femeile din satul Montepuccio, o iubește pe Filomena Biscotti. Dar, închis, trebuie să aștepte cincisprezece ani pentru a o revedea. întors în fine în satul pe care-l părăsise de atîta amar de vreme, într-un miez încins de zi, Mascalzone
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
să te sperie pur și simplu. Iar teama e greu de extras de la spectatori bombardați cu violență la orice emisiune de știri, așa că trebuie deturnată către cei mai fragili membrii ai societății... Găsiți înspăimântător un cuțit împlântat în burta unei femei gravide? Căci acesta e punctul forte/climaxul filmului Identități furate; să nu mă hazardez: ura! Măcar există un climax al tensiunii. Baza lui e tot un joc de-a prinselea: între agentul F.B.I. Scott (Angelina Jolie) și un criminal în
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
și risc să mă înec în bunătăți... Chiar și așa, nu vreau! Deci, frate Haralampy, pregătește urna, lipește vreun afiș din scoarță de copac și alungă haitele flămânde de prin jurul secției de votare din Cabană - Amin! 1) Cameriste, s.f., pl., femei în vârstă, cu sciatică și dureri reumatismale, având trupuri conspirative de gheișe și prostituate de lux transferate în interes de servicii printr-un act caritabil de la Hotelul "București"... 2) În astfel de cazuri, stabilirea părinților - mamă și tată - se va
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
este umbrit de "o adevărată fobie a spionilor", unde "orice nou venit putea fi o iscoadă". Vor veni nenumărate situații-limită în Mexic, Venezuela, Columbia, Brazilia. În Amazonia mănâncă fructe, rădăcini, bucăți de șarpe și se îndrăgostește de Tude, una din femeile tribului, de unde abia reușește să evadeze. Urmează, cu alte peripeții, India și Australia, unde o cunoaște pe Regine, "o femeie superbă ce mirosea a eucalipt și a flori de portocal", întruchipare fantastică a unui continent înconjurat de ocean. Pe platoul
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
în Mexic, Venezuela, Columbia, Brazilia. În Amazonia mănâncă fructe, rădăcini, bucăți de șarpe și se îndrăgostește de Tude, una din femeile tribului, de unde abia reușește să evadeze. Urmează, cu alte peripeții, India și Australia, unde o cunoaște pe Regine, "o femeie superbă ce mirosea a eucalipt și a flori de portocal", întruchipare fantastică a unui continent înconjurat de ocean. Pe platoul tibetan, cu un vultur alături, detestă etica lui Kant și utopia lui Saint-Simon. În Kenya călărește o zebră domestică, alergând
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
poate, in concreto, să scruzeze acest mister, unul din cele mai mari pe care le cunoaște omul, și probabil că Tolstoi l-a făcut primul. Schimbarea de opinie, ca ajustare la spiritul timpului într-o zi, cu fața strălucitoare, o femeie mă anunță: "nu mai există Leningrad! Se revine la bunul Sankt-Petersburg!" Nu m-au entuziasmat niciodată orașele și străzile rebotezate. Sunt pe punctul să i-o spun, dar în ultimul moment mă răzgândesc: în privirea ei încântată de fascinantul mers
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
ei încântată de fascinantul mers la Istoriei ghicesc dinainte un dezacord și n-am chef să mă cert, cu atât mai mult cu cât, în același moment, îmi amintesc un episod pe care ea cu siguranță l-a uitat. Această femeie ne vizitase o dată pe mine și pe soția mea la Praga, după invazia rusă, în 1970 sau 1971, când noi ne aflam în teribila situație de proscriși. Fusese din partea ei o probă de solidaritate pe care voiam să i-o
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
în memorie istoria acestor schimbări? Nu pentru faptul că m-aș indigna să văd oamenii schimbându-și opinia. Bezuhov, fostul admirator al lui Napolen, devenise asasinul lui virtual, dar îmi este simpatic și într-un caz și într-altul. O femeie care l-a venerat pe Lenin în o mie nouă sute șaptezeci și unu n-are dreptul să se bucure, în o mie nouă sute nouăzeci și unu, că Leningradul nu mai e Leningrad? îl are, bineînțeles. Totuși, schimbarea ei diferă de
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
de multișor, în afara abordărilor cu iz de mahala nu e nimic de reținut. Dacă vulgaritățile emise de Băsescu au măcar pecetea originalității (omul e marinar, și nimic din cele marinărești nu-i e străin), obscenitățile lui Năstase exhibă scabroșenia unei femei frumos îmbrăcate care, în mijlocul balului, începe să înjure birjărește, arătându-și părțile îndeobște ascunse. A te lăuda că ești băiat de mahala, că ai sudalma și caftul în sânge și că, prin urmare, aceste însușiri te califică să conduci țara
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
zile... Găsind probabil că a exagerat oarecum, - catastrofa luând proporții, - Domnul dă poruncă să se retragă apele invadatoare, Corabia va eșua cu peripeții pe muntele Ararat, tocmai în Armenia! în zona noastră, în fond, Orientul mijlociu... Noe cu ai săi, femei și fii, nepoți, întreg neamul, coboară din Arcă, cu dobitoacele după ei, gata să reia și ele filogenia întreruptă. Scăpat cu bine, Noe face o jertfă mare pentru toată suflarea vieților noi iertate și gata să înceapă alt ciclu... După
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
începea printr-o referință la Lenin, despre emoțiile umane în procesul de cunoaștere, și continua imediat, absolut stupefiant, după părerea mea, cu o trimitere la "recentele hotărâri ale partidului și statului nostru cu privire la întărirea familiei, la consolidarea deplină a drepturilor femeii, la ocrotirea maternității" (p.19). Surpriza plăcută vine însă pe pagina imediat următoare, când eseistul apelează la Heidegger, al cărui Sein und Zeit e citat la sursă într-o ediție din 1941, și la Conceptul de angoasă al lui Kierkegaard
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
Socialismul face astfel posibilă monogamia efectivă", iar "jocul erotic se metamorfozează în iubire și câștigă o demnitate etică, o adâncime existențială" (p. 38-39). Drept consecință, eseistul va pronunța sever câteva condamnări ideologice: principiul romantic al polarității metafizice dintre bărbat și femeie propune o teorie "inadmisibil de eronată", iar "freudismul a exagerat această realitate la proporții nepermise" (p. 31); "donjuanismul e în fond iresponsabil" (p. 39). Scriind despre dragoste cu o enormă erudiție, eseistul face o echilibristică politică aberantă. Toată frumusețea speculațiilor
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]