4,586 matches
-
stabili următoarele tipuri de echivalențe semantice: (a) gerunziul poate substitui subordonate conjuncționale introduse prin că, exprimând un proces în desfășurare (Îl văd că vine → Îl văd venind); (b) gerunziul poate substitui subordonate conjuncționale introduse prin să, exprimând un proces ireal, fictiv (Nu-l văd să facă asta → Nu-l văd făcând asta). 126 Pseudo-relativa reprezintă un tip special de determinare nominală, care focalizează nu procesul perceput, ci entitatea care participă la proces. Gheorghe (2011, ms) arată că între pseudo-relativele din limbile
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
mai este acel exercițiu de detașare și de pasiune prin care se desăvârșesc splendoare a și inutilitatea unei vieți omenești. În domeniul creației, unde tentația de a explica rămâne cea mai puternică, se poate oare depăși această ispită? În lumea fictivă, în care conștiința lumii reale este atât de puternică, pot rămâne credincios absurdului fără să cad pradă dorinței de a trage concluzii? Iată tot atâtea întrebări care, cu un ultim efort, trebuie cercetate. Ați înțeles care este semnificația lor. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
prin folosirea unor concepte specifice cinematografiei. În acest sens, un sequel este redat de narațiunea ce continuă povestea sau o extinde la una sau mai multe lucrări anterioare. În ficțiunea narativă, un sequel portretizează evenimente ce se desfășoară în universul fictiv dintr-o lucrare anterioară, în ordine cronologică după evenimentele din lucrarea inițială, ca exemplu Mireasa lui Frankenstein în regia lui James Whale. Pe de altă parte, un prequel este un film ce completează acțiunea altui filmul realizat anterior, în care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
parlamentare De la Marx până la Lenin*, a fost elaborată o critică metodică a gândirii democratice. Mai întâi, ea n-a încetat să denunțe „pretinsele drepturi ale omului”. încă din scrierile sale din tinerețe, Marx stigmatizează această filosofie care atribuie în mod fictiv aceleași drepturi tuturor indivizilor când, de fapt, ea disimulează exploatarea cu care modul de producție capitalist îi împilează pe muncitori. Deosebirea, curând specificată, între „libertățile formale” proprii „republicilor parlamentare” și „libertăților reale” generate de edificarea socialismului este astfel menită unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
arhivelor fostei URSS și a mai multor foste democrații populare - chiar dacă ea rămâne în continuare foarte secretă în Coreea de Nord, în Cuba și în China populară. Puterea sub Lenin încă înainte de luarea puterii de către bolșevici*, Lenin* imaginează un dispozitiv de putere fictiv: sovietele (sfaturi) alese în fiecare oraș și sat ar alege niște delegați care ar forma congresul sovietelor, iar acesta și-ar alege el însuși un Comitet Executiv însărcinat cu desemnarea unui guvern, Consiliul Comisarilor Poporului sau Sovnarkom. în paralel, Lenin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cât prin modul său de funcționare. Ea se constituie, fără îndoială, în sistem de interpretare definitivă a lumii. Acționează, însă, mai cu seamă, ca un „al șaselea simț” sau chiar ca un „suprasimț” ce își închide utilizatorii într-o lume fictivă, unde totul devine posibil, într-o mentalitate nihilistă care nu se sinchisește de distincțiile morale cele mai elementare și care deschide perspective pentru o bogată carieră „călăilor ordinari”. Demontarea mecanicii sistemului totalitar este, totuși, spațiul în care lucrarea lui Arendt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai mult sau mai puțin explicită pe care acesta o formulează. Pe de altă parte, pulverizarea statului în sensul său clasic, „dedublarea sistematică” a structurilor puterii, distincția între „organismele de fațadă”, ce mențin o legătură mai mult sau mai puțin fictivă cu poporul, și „organismele de elită”, ce alcătuiesc anturajul protector al Conducătorului. în final, dacă pentru Arendt dominația totalitară are ca principiu „ideologia” și ca natură „teroarea”, ea are ca motiv ultim „mișcarea”, antrenarea maselor într-un ciclu neîntrerupt de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lucrare, iar istoricii comuniști îi rezervă și ei un loc de cinste în cercetările lor, alături de Campanella, de Morelly și de lucrarea acestuia, Codul naturii (1755), ca și de părintele Meslier. Acești gânditori sunt desemnați ca arhitecții unor societăți, desigur, fictive, dar fundamental comuniste, căci orchestrate într-un mod care să nu permită reapariția în sânul lor a nici unei posibilități de acumulare a bogăției. Utopie, comunism și revoluție socială Revoluția Franceză marchează pătrunderea utopiilor în acțiunea politică, în special prin Manifestul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai importante exemple, mintea umană se pierde deseori din cauza unuia dintre cele patru fenomene mentale uzuale: rămășițele unor cândva adecvate moduri de gândire și acțiune, acum depășite de o nouă realitate socială; interpretarea demonologică a realității, care suprapune o realitate fictivă - populată mai degrabă de persoane rele decât de probleme aparent imposibil de soluționat - peste cea reală; refuzul de a conștientiza o situație amenințătoare, negată prin verbalizare iluzorie; sau dependența față de infinita maleabilitate a unei realități aparent greu de controlat. Oamenii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
influențează actul luării deciziei. Factori psihosociali În mediile organizaționale rareori deciziile sunt individuale. Dar chiar și în acest caz, cele mai multe dintre acestea, deși sunt luate de o singură persoană, sunt generate și determinate psihosocial. Intervenția unor factori interacționali - reali sau fictivi, potențiali sau manifești - va fi cea care va dirija evoluția întregului proces decizional, inclusiv a momentului luării deciziei. Dat fiind faptul că acești factori sunt variați și multipli, vom stărui doar asupra rolului câtorva dintre ei. Intrarea în rol și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
maternă (matriclan), dintr-un strămoș comun legendar sau mitic, adesea simbolizat În Occident printr-un blazon sau un nume generic. În cadrul clanurilor totemice din Australia, membrii se socoteau urmași ai unui același totem, care traducea o Întreagă cosmogonie, erau legați fictiv de strămoșul eponim și respectau aceleași interdicții matrimoniale și alimentare. Localizat pe un anumit teritoriu sau dispersat În urma migrațiilor, clanul cuprinde descendențe exogame (având obligația de a-și alege partenerul de viață din afara grupului), care pot cuprinde la rândul lor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
scopurile În funcție de dezvoltarea sa imanentă, iar dreptul (natural) nu este altceva decât instrumentul de care se servește natura pentru a-și atinge scopurile” (ibidem, p. 66). Am avea dreptate astfel să afirmăm că „antiumanismul radical nu restaurează decât În mod fictiv ideea de drept” (ibidem, p. 68). Această constatare trebuie adăugată faptului că, de acum, funcția de reglementare a drepturilor omului nu mai este decât prea puțin contestată. Ceea ce nu Înseamnă Însă că dezbaterea cu privire la conținutul acestora a Încetat, ba chiar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
apărute În sânul culturii grupului. Cea de-a treia componentă, originea comună (sau presupus comună): Weber, În Economie și societate, subliniase deja că trăsătura caracteristică a identității etnice rezidă În credința În această origine, ceea ce face din ea o „Înrudire fictivă” (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, p. 175). Limba, teritoriul, religia, culoarea, toate aceste elemente sunt naturalizate prin ideea unei origini comune. Identitatea apare astfel ca o fidelitate față de evenimente istorice (sau ficționale) fondatoare. Acest lucru explică În mare parte dimensiunea tragică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de "persoană care a creat o operă artistică, științifică sau filozofică"; în naratologie, se consideră însă, că dacă autorul a realizat o operă literară epică, acesta corespunde unei entități reale și nu poate fi sinonim cu naratorul, definit ca entitate fictivă, el fiind doar autor textual. Într-o astfel de operă literară, se prezintă uneori, activități pe care le face altă persoană, prin urmare există un alt autor al acestor activități, dar faptul că a devenit personaj al naratorului îl indică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lor, înșiruite temporal și logic. Acest aspect este totuși depășit de faptul că cel care povestește poate fi suspectat că spune "istorii", subînțelegîndu-se că, în vreme ce istoricul recurge la probe documentare, naratorii obișnuiți recurg la un tip de metadiscurs. Specificitatea relatării fictive, oricare ar fi decalajul ei cu realitatea experienței, constă în suspendarea validității practice a enunțului, fără ca cel care-l produce să fie considerat mincinos sau nebun, iar cel care receptează naiv sau neghiob. Această suspendare nu este totuși decît relativă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realitate. În plus, se mai vorbește despre utopie ca despre un tip de orientare ce depășește realitatea și, în același timp, rupe legăturile ordinii existente; de asemenea, se identifică o metodă utopică, ce ar consta în a prezenta o stare fictivă de lucruri ca efectiv realizată, cu scopul de a evolua și de a deduce de aici derivările și consecințele ultime. Cît privește esența utopiei ca gen literar, se apreciază că, fiind o descriere a unei societăți imaginare, ea implică o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
politică în asociația asta, și punctele de interpretare care se intersectează, faptul că ea e o femeie țigancă, și în relație cu România, cu felul în care românii și romii sunt văzuți, prejudecățile care există în acest sens. O retrospectivă fictivă De cât timp lucrezi Lucia Tkácová? Primul proiect l-am făcut în anul 2000, dar n-am lucrat atunci prea intensiv. Ne-am întâlnit întâmplător, ne-am împrietenit, ea a făcut graphic design și apoi și-a schimbat specialitatea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
asta s-a intensificat în ultimii 2-3 ani și facem mai mult proiecte împreună decât solo. De exemplu, acum lucrăm la o expoziție comună la Bratislava, un fel de retrospectivă a unei artiste din generația anilor ‘70. E o retrospectivă fictivă, legată și de contextul ceh și slovac din care noi ne luăm resursele, unde generația de artiști conceptuali din anii ‘70 e foarte puternică, însă din ea fac parte foarte puține femei. La început au existat foarte multe femei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
a lui Herodot, deoarece ele raportează informații despre ceea ce s-a întâmplat în istoria religioasă referitor la revelație 10. Să menționăm că, la Herodot, științifică era doar maniera de a selecta și confrunta sursele cu ajutorul spiritului critic, iar nu excursurile fictive din opera lui. Oricum am numi-o, Istoria lui Israel, așa cum este ea rezumată în Vechiul Testament, este mărturia incontestabilă a prezenței lui Dumnezeu în istorie. Într-o lucrare devenită clasică, istoricul german Gerhard von Rad întărește afirmația noastră: "Orice studiu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
dar asta nu estompează profunzimea semnificației cu care acest simbol a învins timpul. El denotă o realitate situată dincolo de aparențe, care întemeiază lumea în care trăim și îi dă sens. Cum bine intuiește Wittgenstein, chiar și o legendă sau poveste fictivă poate servi ca purtătoare de adevăr, mai ales când acesta este însuși Adevărul. De la Eusebiu la Augustin și de la acesta la Bossuet avem de parcurs, în limitele istoriei ecleziastice a umanității, aceeași cale. Succesivismul și sincronismul, metodic aplicate de Bossuet
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
independent de perspectiva prezentării, o serie de întîmplări care posedă proprietățile unor evenimente reale, empirice; mai înseamnă că Slavici a atașat evenimentelor o anumită ordine temporală (simultaneitate, anterioritate, posteritate) pe care o vrea evaluată ca atare. O inversiune în succesiunea fictivă față de ordinea „reală” a evenimentelor - o inversiune îmbrățișată cu entuziasm de (post)moderni, dar neagreată de Slavici - va îndemna la comentarii despre perspectiva de evaluare și prezentare a substratului nontextual... Narațiunea, ascultînd de Aristotel care stabilea prioritatea intrigii (întîmplărilor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
special la reprezentarea replicilor între personaje în vorbirea directă, se produce ceva semnificativ. Tindem să nu evaluăm ritmul unei scene în relație cu standardele contextuale, ci mai degrabă în relație cu standardele lumii reale. Înțelegem acum de ce acceptăm necondiționat dialogul fictiv ca fiind cea mai completă și mimetică reprezentare a dialogului real. Tindem să presupunem că a citi dialogul în vorbirea directă „ajunge să fie același lucru” cu a fi martor la interacțiunea vorbită efectiv, astfel că a vorbi despre „ritmul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai repede sau mai încet - abia de are sens pentru noi: evident, scenele decurg în chiar ritmul interacțiunii reale. Dar ceea ce ajunge să fie privit ca evident și de bun simț nu este o caracteristică necesară și inevitabilă a dialogului fictiv, ci o convenție și un efect. Reprezentarea vorbirii directe fictive a unui dialog poate merge mai repede sau mai încet, și neglijăm astfel artificiul în dialogul fictiv (de exemplu, toate strategiile prin care el încetează a mai fi o simplă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
noi: evident, scenele decurg în chiar ritmul interacțiunii reale. Dar ceea ce ajunge să fie privit ca evident și de bun simț nu este o caracteristică necesară și inevitabilă a dialogului fictiv, ci o convenție și un efect. Reprezentarea vorbirii directe fictive a unui dialog poate merge mai repede sau mai încet, și neglijăm astfel artificiul în dialogul fictiv (de exemplu, toate strategiile prin care el încetează a mai fi o simplă transcriere), în detrimentul poeticii narative. Ne vom întoarce la ceea ce este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și de bun simț nu este o caracteristică necesară și inevitabilă a dialogului fictiv, ci o convenție și un efect. Reprezentarea vorbirii directe fictive a unui dialog poate merge mai repede sau mai încet, și neglijăm astfel artificiul în dialogul fictiv (de exemplu, toate strategiile prin care el încetează a mai fi o simplă transcriere), în detrimentul poeticii narative. Ne vom întoarce la ceea ce este firesc și convențional în reprezentarea vorbirii cînd vom analiza discursul liber indirect în Capitolul 5. Atunci cînd
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]