5,250 matches
-
mansardă cu vedere spre mare era de altfel singurul loc din lume în care Bernard îndrăznea să insereze o pagină albă într-o veche mașină de scris mecanică de tip Corona. Ușor de transportat, compactă, robustă, Corona îl însoțea cu fidelitate la fiecare deplasare în normandia. De fiecare dată cînd se vedea din nou, singur cu Corona în camera sa mansardată de la pensiunea Warnotte, lui Bernard începeau să-i tremure mîinile. Un fel de căldură interioară îl invada, iar instalarea sa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
făcut filme și s-au scris cărți, iar în fiecare zi hoarde de turiști vin să-i salute statuia în fața gării shibuya. el este onorat, după cum vezi, nimic de spus... Din păcat însă lumea îl consideră doar un simbol al fidelității, nu și un precursor al „așteptării beckettiene”. Ceea ce mi se pare inadmisibil, inadmisibil... De altfel personal îmi propun să scriu un articol, chiar o scrisoare de protest în jurul acestei situații de orbire generală și să o trimit peste tot... Voi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ofer cititorului o părere despre analizele și recomandările cuprinse în această lucrare. Nici măcar o evaluare. Mă limitez să semnalez doar o piedică, mai bine zis o serie de piedici, pe care redimensionarea vieții consacrate trebuie să o înfrunte: tradiția. O «fidelitate muzeală» nu este de nici un folos. Istoria institutelor religioase, de la cele mai vechi până la cele mai noi, este plină de figuri pozitive ale unor creaturi închinate lui Dumnezeu, de opere de caritate sublime și bine chibzuite, dar și de Reguli
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nu permitem ca inima să ne fie atacată de nefireasca dorință de a rămâne așa cum ne știm ori ne închipuim că ne știm. Însă provocarea este aceea de a fi capabili să ne aventurăm pe drumuri noi, însuflețiți de o fidelitate creativă care să poată să se opună ispitei, despre care tot vorbește papa Francisc, de a ne transforma în muzee sau, chiar mai rău decât atât, în relicte, pentru a da voie disperării să săvârșească ceea ce am putea numi delictele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în trup este de la Dumnezeu” (1In 4,2). Principiul realității, a unui Cuvânt deja întrupat, este de căpătâi pentru evanghelizare» (EG 233). Pe bună dreptate putem spune că acest principiu este la fel de esențial pentru vitalitatea vieții consacrate, cât și pentru fidelitatea ei creativă și devotată față de necesitățile evangheliei și ale istoriei concrete care, mai înainte de a fi istoria celor ce se cuvine a fi călăuziți și instruiți, este istoria noastră personală și traversează istoriile noastre comunitare. Doar în acest fel, misiunea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care am pornit, în mod concis reliefat de înțelepciunea pătrunzătoare a Conciliului Vatican II, prin acești termeni: Într-o atât de mare varietate a darurilor, toți cei care sunt chemați de Dumnezeu la urmarea sfaturilor evanghelice și se angajează cu fidelitate la aceasta prin profesiune se dedică în mod deosebit Domnului urmându-L pe Cristos, care, feciorelnic și sărac [virgo et pauper], i-a mântuit și sfințit pe oameni prin ascultarea sa până la moartea pe cruce». Unii, imediat după ce intră în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
preoțească, nu numai că ar fi imposibile, ci ar fi de-a dreptul contradictorii. Legătura pe care un bărbat ori o femeie o are cu partenerul, cu fii și cu familia, în general, reprezintă un spațiu de sanctificare și de fidelitate care are precedență în fața oricărei alte datorii ori slujiri ecleziale, iar această întâietate este esențială pentru a nu se ajunge la forme subtile de adulter și de fugă, adesea mascate de exigențe spirituale și pastorale. Tot așa și cu «caritatea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fost ignorate acele elemente caracteristice care îi situează pe consacrați pe «pământul de mijloc», elemente despre care am vorbit îndelung, nu a atins doar ambientele de viață consacrată mai robuste, ci și mănăstirile, creând astfel un soi de ruptură între fidelitatea muzeală, în care nimic nu pare să se fi schimbat - chiar dacă în realitate lucrurile nu stau întocmai așa - și inovație, dezrădăcinată de substratul caracteristic tradiției monastice. Aceasta din urmă, mai înainte de a fi expresia unei sequela Cristi, este, de fapt
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
unei sequela Cristi, este, de fapt, expresia unei structuri antropologice împărtășită unor bărbați și unor femei ce trăiesc viața monastică în diferite contexte religioase și filosofice, necesitând mereu un echilibru între exigențele unui răspuns la propria realitate antropologică și propria fidelitate față de evanghelie. În concluzie, putem spune că odată cu necesara și legitima de-monahizare a apărut și primejdia unei înlumiri secularizante. Acestor două faze li se adaugă o a treia, pe care am putea-o califica de re-monahizare, căci tot mai mult
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fi mai bine să vorbim la plural, experiențele de viață monastică - nu este un model pentru viața consacrată și cu atât mai puțin cântarul pentru a evalua autenticitatea vieții creștine, ci este una dintre experiențele posibile, bazată pe o dublă fidelitate: față de propria structură antropologică și pe chemarea harului. Acestei tendințe i se alătură, uneori într-un mod absolut paralel, înclinația spre o anumită «înlumire» din cauza căreia unei monahi încep să creadă că nu mai au nevoie de reguli și de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
impus o atitudine destul de inumană: din dorința de a fi eficienți, se punea accent pe frământarea și pe fragilitatea celuilalt, fără a se lua în calcul propria slăbiciune, concentrând atenția în mod compensatoriu pe disciplina exterioară. Disciplina este, desigur, semnul fidelității și al perseverenței, cu toate acestea, însă, poate să adoarmă conștiința ori să accentueze prea mult autoreferențialitatea, în detrimentul unei necesare conformări cu realitatea, care ne impune o continuă depășire a limitelor sinelui. În ceea ce privește trăirea evanghelică, dacă stăm bine și ne
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să ne mișcăm, cu un discernământ acut, între provizoriu, experimentare și autenticitate, cu îndrăzneală și curaj. PROVIZORATUL: CARISMĂ REGENERABILĂ A trăi în provizorat nu înseamnă să «trăiești de pe o zi la alta», ci înseamnă să-ți contextualizezi propria trăire și fidelitate la un nivel din ce în ce mai amplu. Trebuie să ciulești urechile, ca și cum ar fi două ferestre: una deschisă spre trecut, iar cealaltă îndreptată spre viitor, lăsând ca aerul vieții să circule, să încânte, să dinamizeze. Fratele Roger Schutz, aproape cu jumătate de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de a ne ajuta să mergem înainte de-a lungul vieții. Este indispensabil să garantăm continuitatea, fiindcă momentele de exaltare sunt presărate cu perioade moarte și deșerturi aride. Această situație apare cu regularitate în rugăciune. A fi nemulțumiți de această fidelitate cotidiană nu înseamnă altceva decât să-ți plângi de milă. De fapt, la momentul potrivit, rutina și continuitatea vor deveni temelia de pe care vom putea să ne relansăm elanul. Una nu poate merge fără cealaltă: înflăcărarea trăită în provizorat și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la concluzii diferite de cele inițiale ori la puncte de vedere diferite ce trebuie acceptate ca făcând parte din carismă și nu ca un fel de trădare. La douăzeci de ani se poate întâmpla să alegi clauzura și, tocmai datorită fidelității dinamice față de opțiunea despărțirii de lume, cu timpul, se poate ajunge la nașterea dorinței de a răspunde la apelul unei împărtășiri întru compasiune și mărturie. Tot așa, la treizeci de ani se poate întâmpla să dorești să stai cu cei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Așa cum se întâmplă în mănăstirile orientale, această flexibilitate, în provizoratul unei continuități substanțiale, ar trebui să fie posibilă într-un mod natural, fără a recurge la imagini forțate precum «vocația în vocație», pentru a permite dezvoltarea harului, fără a invoca fidelitatea față de carismă cu scopul de a o sufoca. Pentru unii, profesiunea perpetuă poate reprezenta un moment de «trecere» și de «ieșire», în timp ce pentru alții poate să se identifice cu «pământul făgăduinței». Până aici ne-am referit la itinerariul personal, în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
condițiile se schimbă, trebuie să fie regândite, reinventate. Ori, cu simplitate, trebuie să ne aliem până ce vom ajunge să ne unim, punând împreună forțele pentru a reîmprospăta speranța tuturora, fără a ne lăsa prinși în lațul unui principiu abstract de fidelitate «până la moarte», care se cuvine doar față de evanghelie și nu față de altceva, doar față de Cristos și nu față de altcineva, nici măcar față de sf. Benedict sau sf. Francisc, ori față de sf. Clara sau față de mica soră Magdeleine... Într-un context precum cel
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o anume amplitudine și există altele care sunt expresia unui determinat har, cărora nu li se pot jertfi persoane care, în calitate de creaturi botezate, au o demnitate regală, preoțească și profetică ce trebuie să o exercite cât mai bine posibil. Tocmai fidelitatea față de carismă ne poate obliga să recunoaștem stingerea ei istorică, căci e mai bine să se stingă o astfel de carismă, decât persoanele care se trudesc să o țină în viață. «Carisma», auzim adesea spunându-se, dăinuie, chiar dacă instituțiile trec
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
tulbura, ba chiar îmbolnăvi, persoanele, punând astfel în pericol plinătatea, seninătatea și misiunea specifică stării lor. Ar fi de rău augur, de exemplu, dacă aspirația și truda imitării valorilor și a obișnuințelor specifice vieții consacrate ar periclita ori ar frâna fidelitatea - iubitoare și creativă - ce trebuie să domnească în viața de cuplu, armonia familială și implicarea efectivă și entuziastă în viața de zi cu zi, cu nevoile ei de maleabilitate, trudă și jertfă. De asemenea, se cuvine să fim vigilenți și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și de a mărturisi viața consacrată a fost marea trudă - uneori plină de un admirabil entuziasm - a acestor ultimi ani. Un criteriu din ce în ce mai satisfăcător a fost acela al autenticității care pune mereu în discuție, într-un mod critic și creativ, fidelitatea față de o tradiție bazată pe reguli și servicii cu ceea ce orice persoană și comunitățile pot și trebuie să trăiască, la nivel profund și existențial. Întâietatea creativă și autentificatoare a comuniunii asupra comunității necesită și o întâietate a persoanei asupra funcției
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
tuturor lucrărilor de evanghelizare specifice preoților și consacraților; viața de la Nazaret, apropiată de viața de zi cu zi a tuturor oamenilor, exprimată prin muncă și relații familiare, caracterizate de iubirea lui Isus, prietenul tuturor. Aceasta îl ajută să adopte o fidelitate creativă, ajungând să mărginească Regula benedictină pe care a profesat-o și a trăit-o în Trapă. Experiența și moștenirea fratelui Charles este o dovadă existențială a celor nouă puncte pe care le-am enumerat până acum (cele nouă capitole
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Duhului. Iată de ce a celebra euharistia înseamnă să accepți perspectiva pâinii care se lasă mâncată până ce dispare complet. Din acest motiv se poate întâmpla ca propensiunea spre euharistie să nu se concretizeze în euharistie celebrată, iar această situație nu micșorează fidelitatea față de evanghelie. Într-o epocă a Bisericii precum aceea pe care, slavă Domnului, o trăim, apropiatul centenar al morții fratelui Charles, care cade la cincizeci de ani de la încheierea conciliului Vatican al II-lea, este o ocazie ce nu trebuie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
îndatorat să-i dea încurajări morale: - De ce nu renunți la această existență, ai dreptul să iubești... - Oh, astea sunt idei romantice, pe care le am uneori, darrealitatea le contrazice. Îmi place să fiu pozitivă. Generalul e inofensiv și plin de fidelitate. E discret și delicat. Cu el, lumea mă respectă, fiindcă generalul mi-a promis (nu-ți vine să rîzi?) că mă ia în căsătorie. Fără el, aș fi asaltată de toți, solicitată să-mi ofer grațiile cu bani și fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ar fi vrut o femeie care "să-l împingă". A scăpa de Olimpia însemna divorțul. Să dea însă divorț fără motiv era, după concepția lui, o "canalierie". Olimpia era "mama îngerașului lui mort". Imposibil. Nu se întemeiază o patrie fără fidelitate conjugală". Așa spunea el față de lume. În schimb, întrevedea despărțirea în două chipuri pe care și le prezenta cu plăcere și consolare mental. Se întorcea acasă și găsea pe Olimpia în brațele unui individ. Scena îl zguduia, îl mișca chiar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își zicea că o femeie care trăiește în casă e prin chiar aceasta o adevărată soție. Ideea legalității era cu totul străină de mentalitatea bătrânului și acesta era motivul pentru care nu adoptase pe Otilia, ținînd-o totuși în familie cu fidelitate. Într-o bună zi, Otilia și Felix se treziră în casă cu o femeie, după înfățișare mai degrabă simplă, curat îmbrăcată, cu părul strâns bine într-un conci solidificat cu un mic pieptene și cu ace. Părea să aibă vreo
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ei, însă fără obligații. Petrecu o noapte agitată, erotică, apoi căzu într-o stare sublimă, ca aceea pe care o încearcă oamenii pregătiți pentru sacrificii mari. Avea să primească, în ciuda omenirii, amorul lui Weissmann, fără cununie, măcar cu jurământul unei fidelități statornice. - M-am gândit bine la ce mi-ai spus, zise ea studentului,am petrecut o noapte de chinuri, fiindcă, oricum, mă costă să fac pași greșiți, însă m-am decis... Weissmann, înspăimîntat, zise repede: - Nu pot să stau, venisem
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]