8,147 matches
-
alăture celorlalte care sunt direct sub comanda sa. Astăzi va trebui să urmezi nu stindardul meu, ci pe-al lui.“ Soarele era deja sus pe cer, iar căldura deveni insuportabilă. Lui Balamber, închis în armura sa i se părea că fierbe ca într-un cuptor. Nerăbdarea și nemulțumirea, însă, îl făceau să fiarbă chiar mai tare decât căldura sfârșitului de iunie. De ore întregi stătea în așteptare cu mingan-ul său - ce mai rămăsese din el, după Sapaudia și Aureliana - și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmezi nu stindardul meu, ci pe-al lui.“ Soarele era deja sus pe cer, iar căldura deveni insuportabilă. Lui Balamber, închis în armura sa i se părea că fierbe ca într-un cuptor. Nerăbdarea și nemulțumirea, însă, îl făceau să fiarbă chiar mai tare decât căldura sfârșitului de iunie. De ore întregi stătea în așteptare cu mingan-ul său - ce mai rămăsese din el, după Sapaudia și Aureliana - și acum când, în sfârșit, bătălia se dezlănțuise, acum că întreaga armată pornea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaintea preotului Eli. 12. Fiii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domnul. 13. Și iată care era felul de purtare al acestor preoți față de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se fierbea carnea. Ținînd în mînă o furculiță cu trei coarne, 14. o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, și tot ce apuca cu furculița, lua preotul pentru el. Așa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul îi povestea despre puterea și nemurirea șarpelui, care-și leapădă pielea bătrână ca pe o haină veche, despre obiceiul numit "fiertul mărgelei". într-o anume zi, primăvara, s-ar strânge sumedenie de șerpi mai mici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vorbe din noaptea aceea lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului. Capitolul III DUPĂ ALTE CÂTEVA VIZITE ȘI ACHIZIționări de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aruncă în foc o mână de cânepă uscată care îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba Sempronia, mare meșteroaie, care stătea afară din târg, sus pe dealuri, și despre care se spunea că mănâncă șarpe fiert în șapte ape, de poate desluși limba dihăniilor și poate citi ursita omului ca într-o carte. Le era cam frică de ea și n-o chemau decât arareori, să gonească din târg ciuma sau să țină grindina departe. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra la carieră. La nouăsprezece ani, Zlota reinstaură în târg un vechi obicei justițiar păgân, pe care locuitorii foarte bătrâni și-l aminteau din povestirile moșilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să știi că nu disprețuiesc pe nimeni și prețuiesc pe foarte puțini. Dar e adevărat că toate prietenele matale din școală erau evreice? - Nu-i adevărat. N-am avut nici o colegă evreică. Am spusașa pentru coana Anica. Ai văzut cum fierbea ca un rac, fără apă, antisemita asta care și-a arendat moșia lui Moriț Felț? Acu hai să-ți cânt, ca răsplată pentru că... mă admiri... parcă așa ai spus. Ești foarte galant.... Dar ce să-ți cînt? Desigur că toate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o adusese de la Rădăuți vânzând un cal și-o vacă zimenthal era văzută ca o forță a Iadului. Mult timp Tatiana bodogăni, rostind tot felul de descântece și rugăciuni, tămâind și stropind cu apă sfințită pe aragazul și oalele ce fierbeau pe el, și abia cu doi ani Înainte de a-și da obștescul sfârșit Îndrăzni să fiarbă o oală de lapte pe această mașină infernală, pe care o animau cine altcineva decât diavolii. Pesemne că Dumnezeu, la bătrânețe, o punea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a Iadului. Mult timp Tatiana bodogăni, rostind tot felul de descântece și rugăciuni, tămâind și stropind cu apă sfințită pe aragazul și oalele ce fierbeau pe el, și abia cu doi ani Înainte de a-și da obștescul sfârșit Îndrăzni să fiarbă o oală de lapte pe această mașină infernală, pe care o animau cine altcineva decât diavolii. Pesemne că Dumnezeu, la bătrânețe, o punea la Încercare, trimițându-l pe Necurat s-o ispitească. Femeie bătrână și fără minte, căzuse În păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dumnezeu, la bătrânețe, o punea la Încercare, trimițându-l pe Necurat s-o ispitească. Femeie bătrână și fără minte, căzuse În păcat. Nici pe patul de moarte nu-și putea ierta aceste scurte rătăciri. De altfel, Dumnezeu o pedepsise. După ce fierse laptele pe aragaz, fântâna din curtea casei se umplu de broaște râioase și din ugerul vacilor, În loc de lapte, țâșnea puroi amestecat cu sânge. Iar pentru păcatul de-a fi privit Într-o duminică un meci de box la televizor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obicei În zilele de duminică și de sfintele sărbători, Înainte de utrenie, când o apuca o foame cumplită și Începea să Înfulece tot ce apuca, umblând cu mâinile prin cratițe și prin oale, de scula În picioare toată casa. Diavolul Îi fierbea stomacul la un foc atât de cumplit, Încât fosta soacră a Tatianei ar fi fost În stare să roadă și pietrele, ca să-și potolească vâlvătaia ce-i bântuia măruntaiele. Ospățul lua sfârșit În cămară, unde, ascunzându-se după o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îmbrăcați În odăjdii preoțești chinuind sufletele celor vii și celor morți. Mai povesti Îndelung despre răposatul ei bărbat Îmbrăcat În costum de mire, despre rochia ei de cununie, despre preotul cu armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici, alături de preceptorul Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și celor morți. Mai povesti Îndelung despre răposatul ei bărbat Îmbrăcat În costum de mire, despre rochia ei de cununie, despre preotul cu armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici, alături de preceptorul Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la a la z și invers. - E un adevărat iad, spuse Mașa, profund impresionată de relatarea oaspetelui. - Pentru noi, fiecare nou trup pe care-l animăm e ca un cazan de smoală. Trupurile poartă În ele miasme Îngrozitoare. Instinctele te fierb la un foc mic și neîntrerupt. După ce ți-ai Încheiat experiența, te Întorci la propria condiție, un pic mai Înțelept. Sau intri imediat Într-un alt trup, Într-un alt cazan de smoală... La un moment dat, totul se repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu urechile ciulite și ochii ațintiți În zare, cocoșii Își Învârtoșară crestele și, plecându-și capul pe o aripă, stăteau și ei În așteptare. Satul părea cufundat Într-o liniște mormântală, de rău augur. Și doar frunzele mesteacănului continuau să fiarbă, cuprinse de o furtună nevăzută. Deodată, toaca bisericii Începu să bată, chemând lumea la slujbă. Prin colbul siniliu al uliței, Mașa văzu câteva umbre care se Îndreptau spre sfântul lăcaș și se Întrebă de ce bate toaca la o vreme atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mișcare. Ostatecii, ținuți la post negru câteva zile În șir, devorează scrumbiile, fără a se gândi la consecințe. După o oră de mers prin arșiță, e vremea amiezii și soarele se zvârcolește pe cer ca un bulgăre de foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat să le distribuie prizonierilor rația de apă. În vagonul de protocol, căptușit cu catifea roșie, care fusese cândva În serviciul țarului, ostașii se apucă de băut votcă și șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
chipuri de prieteni, de vecini și nenumărate rubedenii ce se perindaseră cândva prin casa lor. O simțea și acum trebăluind În curte pe babulea, ba scoțând apa din fântână, ba adunând ciuveile din curte sau ridicând capacele de pe cratițele ce fierbeau pe aragaz și degustând mâncarea. Nu era de mirare că uneori bucatele ieșeau atât de pipărate și atât de sărate, Încât dacă le gustai, Îți lua pur și simplu gura foc. Bătrâna arunca În oale piper și coliandru și sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bine se trăiește-n Uniunea lor: „Nu zic, spunea, ștergându-și mereu cu batista ochii Înlăcrimați, că la voi nu e bine. Dar la noi e mult mai bine. Și o să fie și mai bine...“. Nici zece păhărele de rachiu fiert cu piper și scorțișoară nu-l scoteau dintr-ale lui. Privea cu ochii Înlăcrimați pe geam și repeta: „La noi e foarte bine, să tot trăiești“, În timp ce nevastă-sa Îi tot ținea isonul, tot dând din gură printre Îmbucături: „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl luă cu binișorul. Până la urmă, după câteva votci băute la o bodegă aflată la intrarea În port, salahorul povesti ce se Întâmplase. „Și spui că i-ai venit de hac?!“, Îl Întrebă zâmbind brigadierul. În sinea lui Însă Ippolit fierbea. Nu era vorba la mijloc numai despre bani, șeful salahorilor se pare că se atașase de vedenie. „În fond, ar trebui să-mi fii recunoscător pentru ce-am făcut. De acum coșmarul tău a luat sfârșit“, spuse cu limba Împleticită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca peste o generație sau două bărbații să se regenereze Într-un număr mult mai mare decât cel În prezent... Prin urmare, am decis să-i las În pace. În fond, ce rost are să mă amestec acolo unde nu-mi fierbe oala? Crezi că dacă lumea ar fi alcătuită numai din femei, ar fi mai bine? Și așa planeta voastră lasă În urma ei o dâră de zgomote În spațiu. Gândește-te numai câte cuvinte rostesc Într-o zi cele circa șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]