54,757 matches
-
prima variantă, de probă, a elicei Titanic-ului. Obiectele găsite au proprietăți magice, reflectând în luciul lor chipurile unor persoane dispărute de multă vreme. Este un prilej pentru autor să desfășoare în fața noastră tragediile unor oameni care și-au pierdut ființe dragi și care vin să le revadă, ca într-o oglindă fermecata, în suprafețele de bronz. Mihail Gălătanu face un tur de forță trecând de la descrierea Titanic-ului la aceea a atelierului de clopote, de la evocarea unui căpitan de navă
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
absolute, fără conținut și fără miză ontologica. Epuizata de o acută "encefalita electronică", spre a folosi o expresie elocventa a filozofului, lumea aceasta pe care o cunoaștem cu toții se dizolvă și se comprima deopotrivă, cauterizata de arderile noastre interioare, ca ființe profund alienate de tehnologia pe care am creat-o, precum și de artificiile pe care le-am pus tot noi în joc, dornici de a trăi într-un univers al spectacolului. Care, iată, moare la scenă deschisă, susține Baudrillard. Dar, de
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
poate chiar e, e posibil ca raționamentul meu să fie abuziv), conform teoriei lui Georges Bataille ne rămîne erotismul. Înțeles nu că dragoste fizică, și nici iubire pur și simplu, ci mai degrabă ca energie supremă prin care noi, ca ființe eminamente singure și distincte, individuate pînă la limitele unei autonomii copleșitor de insolitante, ne aruncăm, la propriu și la figurat, în brațele Celuilalt. Erotismul este o carte superbă, manual de gîndire filozofica sub semnul unei alte vîrste a filozofiei decît
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
filozofiei decît cea de pînă la al doilea război mondial, dar deopotrivă fantezie literară, eseu despre Marchizul de Sade și literatura erotică a Occidentului. "Punerea în aplicare a erotismului, spune Bataille, are în totalitate ca principiu o distrugere a structurii ființei închise pe care o constituie un partener de joc, în stare normală." În actul erotic se anulează discontinuitatea fundamentală a făpturii umane, și apare ispita unei utopii a continuității, a uniunii cu Celălalt. Firește, pînă aici nu e neapărat nouă
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
Căci moartea este simbolul absolut al trecerilor și al tărîmului de dincolo. Ceea ce semnalează pasiunea erotică, susține Bataille, este tocmai un presentiment al sfîrșitului, un fel de angoasa morbida, o "aureola de moarte", ca să folosesc fericită expresie a autorului. În ființă iubita întrezărim apropierea morții, cum bine știm, de altfel, din sonetele lui Shakespeare ori din poemele lui Donne. Dar mai întrezărim ceva, mult mai important: esență făpturii umane, adevărul sau temeiul ființei, cum le numește Bataille. Transgresarea care e constitutivă
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
moarte", ca să folosesc fericită expresie a autorului. În ființă iubita întrezărim apropierea morții, cum bine știm, de altfel, din sonetele lui Shakespeare ori din poemele lui Donne. Dar mai întrezărim ceva, mult mai important: esență făpturii umane, adevărul sau temeiul ființei, cum le numește Bataille. Transgresarea care e constitutivă actului erotic nu se realizează, însă, decît prin violență. De aici atașamentul lui Bataille pentru Marchizul de Sade, firește. Dar, oricît de violență ar fi o lume a la Sade, ea cel
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
o agresez și o invadez, numai că odată cu dispariția ei dispare și sinele. Baudrillard urmează, așadar, teoria lui Ricoeur, aplicînd-o doar la viziunea să de sfîrșit de lume, în care inevitabil nu-și mai poate avea rostul o ontologie a ființei. Într-un univers populat de fantoșe, privat de un Eu, precum și de un Tu, ce se mai întîmplă, la urma urmelor? Cine sînt aceste siluete pe care le vedem pe ecranul de cinematograf, ele care poartă totuși un nume, fac
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
Alexandru Marghiloman, si, apoi, divorțînd de acest fruntaș conservator, s-a căsătorit, în 1907, cu Ion I.C. Brătianu. Pînă la moartea intempestiva, în toamna lui 1927, a lui Ionel Brătianu a fost efectiv în centrul vieții noastre politice. Fusese o ființă distinsa, inteligență, poliglota (vorbea și scria în cel puțin trei limbi străine a franceză, engleza și germană), știind, ca o gazdă afabila, să primească mai tot ceea ce avea mai distins lumea politică românească, fiind prietena a prietenilor lui Ionel Brătianu
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
de intuiția ei feminină nu-i îngăduia să-și dea seama că, ori de câte ori pronunța numele lui Cassio, îl înfuria pe Otello. Shakespeare este răspunzător de această "eroare psihologică", dar este oare într-adevăr o eroare? Poate, la urma urmei, există ființe cu o asemenea inocentă și cu o asemenea puritate, încât nu reușesc să conceapă râul... Am îndrăznit, de asemenea, Werther la Lisabona, alături de Alfredo Kraus. Aveam o idee precisă despre personalitatea Charlottei a care devine femeie de la o scenă la
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
păcat: în esență, ea echivalează cu iubirea de sine, cu nostalgia de sine. Dezvrăjitul, la rîndul său, nu regretă o lume magică, fiindcă ea nu există. Nu e un ins alungat din grădina raiului, ci prăbușit din paradisul propriei sale ființe. Îndrăgostit de sine, el nu se mai recunoaște și nu se mai găsește, deci iubirea lui nu se mai poate manifestă. Oarecum surprinzătoare, sau cel puțin demnă de a ne pune pe gînduri, este constatarea de la care pornesc cei doi
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism și destinul la care se resemnase". Urmează implorarea celui ce se căiește de erorile trecutului, nevoind cu nici un chip a se întoarce în "abisurile" tenebroase în care l-ar fi proiectat refuzul ființei iubite: "Dar ce mă fac eu în singurătatea mea fără nădejde? Vezi? Am lăsat capul pe braț, fruntea grea, am închis ochii să se facă din nou întuneric. Așa cum am trăit, cum trăiesc de atîția ani. Și în întunericul acesta
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu fenomenologia. Căci spaima generează conștiința Nimicului, deci a însăși Ființei. Dialogurile din cel de-al doilea capitol accentuează convingerea istoricului literar că, pe cont propriu și în deplin secret, Sesto Pals face o experiență pe care o făcea (exact în același timp), colegul său de generație Gellu Naum, în piesele
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
povestește aventura avută în apropierea Egiptului, în insula Faros, cu „Bătrânul mării” (sau „Bătrânul din mare”), nemuritorul Proteu, supusul lui Poseidon. Sfătuit de Eidothea, fiica lui Proteu, Menelau învață cum să-l captureze pe cel obișnuit să se ascundă de ființele umane: „Când l-oți vedea voi, odată culcat, și dormind ca bușteanul/ Buzna să dați și de grijă vă fie tăria și vlaga:/ Țineți-l bine acolo, el dând și zbătând ca să scape!/ Se va prefacende toate-ncercând, câte mișcă pe
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
formei, culorii și consistenței. Prima propoziție a dialogului are materialitatea unei inscripții dăltuite în bronz: „Ineluctabilă modalitate a vizibilului”. O afirmație tare, care deschide o discuție, dar limitează percepțiile. Semnificația e cât se poate de clară: realitatea e intuită de ființa umană prin văz; nu doar expresia materială, ci și aceea mentală sunt manifestări ale vizibilului. Realitatea e citită prin semnăturile ei, prin indiciile presărate pe pământ: marea cu conținutul, mișcările („fluxul”) și împrejurările ei, obiectele utile ori resturile nefolositoare. Ochiul
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
o asociație mentală făcută cu una din poeziile lui. Mirarea mea nu a trezit nici un ecou printre comeseni, necunoscînd ei obiceiurile culinare triestine; ce-l mult, s-au mirat de mirarea mea. De mult nu mai există pe lume o ființă capabilă să facă să-mi bată inima ca atunci cînd Gabriellino m-a prezentat Gloriei. Nu poate fi considerat ales, vreau să spun un aristocrat al spiritului - grăiește o Scurtătură a mea -, junele care, aflîndu-se în prezența unui om de
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
Tata, comentă, nu fără o notă de ironie, este întotdeauna magnific. În ziua aceea s-a întîmplat cel mai ciudat lucru din timpul ciudatei mele vizite făcute lui Gabriele D’Annunzio: sacrificiul voluntar, de dragul Maestrului, al unei părți (nevitale) din ființa mea: ciocul blond pe care mulți tineri și bătrîni îl purtau pe atunci. Reală sau falsă, n-aș putea spune, toți observau o oarecare asemănare fizică între mine și D’Annunzio. Poate că asemănarea, dacă exista, se datora în mare
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
Îl regăsește, încă îl mai iubește cu aceeași forță de care numai femeile sunt capabile și „reia” timid, discret, dar tenace „povestea lor de dragoste”... Va reuși ea să-l schimbe, este Dragostea mai puternică decât „scârbosul uriaș gândac” - lumea ființelor așa-zis raționale!? Pascal e conștient că „prădătorii” își schimbă doar blana: „... lupii nu mai sunt de recunoscut, poartă cravată, se plimbă în limuzine elegante, frecventează bordeluri și păzesc turmele oilor imbecile.” (p. 66) - chiar în pagina cu numerologia simbolică
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
viață decât dacă ești sigur pe tine, arogant și sfidător, cinic? - (adică, să devină el însuși „prădător” - n. C. E.) - Eu nu pot să respect această lege a junglei și de aceea am rămas singur la bătrânețe.” (p. 76) Ca orice ființă pe acest pământ, și Pascal primește Ultima șansă, cum se numește Cartea a doua - o încercare de „întoarcere din Infern” (exterior și interior). Însă nu Euridice trebuie salvată, de data aceasta e Orfeu însuși - talentatul cântăreț de jazz... Și pentru
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
nu știu cum să scap din această încercuire și asaltul sufletului care îmi dau târcoale și mă încolăcesc ca un șarpe sufletul și mintea. Mă simt paralizat... Am vrut să-mi uit trecutul, amintirile, acum vreau să uit chiar de mine ca ființă vie... sau poate ceva a murit în mine de mult timp... Nu știu când și de ce am murit... fiind totuși în viață...” (p. 141) Parcă avem în față halucinantul tablou al lui Grünewald: „Ispitirea Sfântului Anton”! Îl poate, oare, salva
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
Gheorghe Grigurcu Ion Cocora ne înfățișează o poezie de tip existențial. Adică una care mizează pe un concret senzorial-emoțional, în șerpuirea sa prin circumstanț ele diverse care o provoacă de la un moment la altul. Eul optează pentru ipostaza de ființă, nu pentru cea de stil. De unde înfățișarea consemnativă, declarativă a textelor care alcătuiesc mai curînd un jurnal decît o compoziție abstrasă din materia acestuia. Segmentele aleatorii pe care ni le prezintă ne pun în situația de-a le căuta un
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
de aici pornise pe pornește și a emoțiunii ce răsare..., prin la naștere, poeta Elena Farago a fost vremuri Traian Demetrescu, cu poezia reducerea poeziei la principiul ei funsărbătorită în Sala Mare a Teatrului lui delicată și tristă. Luase deja ființă damental, cât și prin originalitatea forNațional din Craiova de către Societatea revista „Ramuri“, în al cărei comitet de mei, Elena Farago este cea mai patetică „Prietenii Științei“. Cu această ocazie a redacție se înscrie și poeta. Ședințele și mai personală poetă
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
mânjii muzelor mitologice pe focoasele atomice ale molohilor din tragedii iar te tolănești pe burtă leneș neoclasic și din pășunatu-ți vei plodi cel mult balegă de cal - chiar și melpomene știe că ar merita încercarea schiță de autoportret asfixiat de ființa ta străpuns de respirația ta lumii mă pierd prin moarte sunt materie dispersată calcar dizolvat tu locuiești în mine vis cu bilet dus-întors mână în mână o gară mică și tăcută trecem dintr-o pădure în alta trenulețul nostru pe
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
se pot scrie volume întregi. Pe părintele Calciu l-am “ Poate e mai bine să se uite ce a fost acolo, să nu afle adus la biserică Sfântă Cruce de lângă Washington când eu toată lumea cât de jos au împins comuniștii ființă umană. E o eram președintele consiliului parohial. Pe pastoral Wurnbrand rușine pentru toata omenirea! Totuși, pentru respectul l-am întâlnit la New York, cănd împreună cu soția a venit în adevărului, trebuie să vorbim”... Ion, și mulți alții că el, nu vor
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
de r`ndurile inedite („Memorii dintr-un secol”) `n care Edgar Papu il evoca pe Tudor Vianu: „M-am apropiat - desigur, neliniștit - de Tudor Vianu încă din vremea tinereții sale. Am spus «neliniștit» fiindcă exigențele sale mă intimidau și prestigiul ființei sale aproape că mă alarma. Dacă, însă, își fixa ochii asupra unui tînăr studios și îl cultiva, acesta putea fi sigur că - cernut printr-o sită deasă - se află între aleși. Totuși, pe acel tînăr nu puteau să-l părăsească
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2514_a_3839]
-
zânelor, paradigmele o veste minunată. Trei dintre poporului nostru. Din această Zânele din Bucegi au construit și adevărată grație divină va ieși consacrat o vatră dacică undeva omul frumos, demn, cinstit, harnic, pe lângă Câmpina. Este închinată curajos, iubitor de oameni, ființe și Zânei Libertății, personificată de natură, și mai presus de toate Coralia. Îmi amintesc de ceea ce înțelept, așa cum a fost Zamolxe, se scria despre daci care „puneau zeul străbunilor noștri. libertatea mai presus de orice”. Îmi amintesc de Cătălin, Spiritele
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]