3,915 matches
-
aici, va reflecta mai bine analizele sintactice pe care le propunem. 2.2 Faze și periferii sintactice Într-un articol fundamental publicat în 1997, Rizzi arată că proiecția sintactică C(omplementizator) se poate scinda în două proiecții separate ierarhizate, FORCEP > FIN(ITENESS)P; în spațiul sintactic dintre cele două proiecții C se găsește periferia stângă propozițională, ce include proiecții de tip TOPIC și FOCUS care găzduiesc constituenți cu relevanță pragmatică. Ipoteza lui Rizzi (1997) este verificată în mod direct de limba
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
57) FORCEP > TOPP* > FOCP > TOPP* > FINP > IP Proiectarea ambelor centre C nu este întotdeauna obligatorie; de exemplu, complementizatorul că lexicalizează uniform proiecția Force; complementizatorii nonfiniți de infinitiv și supin (a și, respectiv, de) reprezintă centre care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (v. discuția în §III.3.1.1). Odată cu apariția Teoriei fazelor (Chomsky 2001, 2008)39, periferiile au fost considerate proprietăți ale domeniilor fazale. Modulul sintactic interacționează cu modulele interpretative (Formă Logică / Formă Fonologică) într-o manieră ciclică, prin intermediul fazelor; într-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
joși (FIN0) (e.g. să) este, de asemenea posibilă (109a); prezența adverbului de negație nu indică însă că relația de adiacență stabilită de clitic privește verbul, nu complementizatorul (109b); aceeași distribuție caracterizează și complementizatorul nonfinit a, care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (110). (108) a. că-l văd b. că(*-l) pe Ion îl văd (109) a. să-l văd b. să(*-l) nu-l văd (110) a. a-l vedea b. a(*-l) nu-l vedea Putem astfel conchide, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
specificatori. În cazul imperativului pozitiv (121), encliza pronominală diagnostichează deplasarea la C (pentru moment, vom considera că proiecția la care se deplasează verbul în configurații enclitice este C, urmând a rafina această interpretare în §3.5 infra ca deplasare la FIN); deplasarea la C (i.e. la [Spec, CP]) a imperativului din [Spec, MOODP] se explică prin verificarea trăsăturii [+directiv] (Niculescu 2015). Specificatorul proiecției de persoană, care găzduiește cliticul pronominal (P), nu creează efecte de intervenție, întrucât proiecția de persoană are trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Ce ai vrea să facă Ion? Aș vrea ca Ion să facă traducerea. Mai puțin discutată în literatură este construcția cu recomplementare / dublarea complementizatorului (v. Fontana 1993: 163-165, pentru definirea termenului) în care să lexicalizează ambele poziții C, FORCE și FIN. În limba contemporană, recomplementarea lui să este determinată de prezența în periferia stângă a constituentului nu cumva / nu care cumva, deci este parțial idiomatică, însă în româna veche structura permitea mai mare flexibilitate (v. §IV.2.2). În structurile subordonate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
0 (poziție înaltă). Structurile cu dublarea complementizatorului / recomplementare sunt un prim argument pentru generarea lui să în poziția FIN0 (poziția FORCE fiind ocupată de cel de al doilea complementizator). Următoarele argumente distribuționale susțin această idee. În primul rând, generarea în FIN a lui să explică adiacența lui să la nucleul flexionar (distribuție luată în mod repetat ca indicând natura de marcă flexionară a lui să) (133c, c'), specială prin raportare la alți complementizatori, care permit interpoziția de constituenți între ei și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de verb (ridicat la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, v. §3.1 supra), astfel că nu există specificatori liberi în care să se poată plasa constituenții în (133c). În al doilea rând, dacă să se generează în FIN, se poate explica libertatea spațiului care îl precedă pe să de a găzdui constituenți cu interpretarea pragmatică (e.g. (130), (131), (133c'): spațiul dintre să și limita stângă propoziției subjonctivale reprezintă periferia stângă a propoziției. În al treilea rând, generarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
explica libertatea spațiului care îl precedă pe să de a găzdui constituenți cu interpretarea pragmatică (e.g. (130), (131), (133c'): spațiul dintre să și limita stângă propoziției subjonctivale reprezintă periferia stângă a propoziției. În al treilea rând, generarea lui să în FIN explică de ce să se poate combina și cu alți complementizatori / conjuncții, e.g. cu dacă, cum (134a-b) (nu toate combinațiile sunt posibile din cauza trăsăturilor de selecție: că nu se poate combina cu să, întrucât că selectează indicativ sau condițional, nu și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a românei vechi, încercând să reconciliem rezultatul din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2016) privitor la valoarea pragmatică a inversiunilor (din cronicile moldovenești, principalul material al autoarelor) cu ipoteza că verbul se deplasează în mod uniform la FIN. În armonie cu principiile de analiză adoptate și aplicate până în acest punct al lucrării, distribuția are întâietate în fața interpretării. Reamintim că inversiunea în româna contemporană este atestată cu imperativul (obligatorie; sub coordonare, cel puțin la primul conjunct inversiunea este obligatorie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în această secțiune pentru a arăta că verbul inversat nu ocupă o poziție foarte înaltă în domeniul C pot fi extinse și la analiza gerunziului (144); într-o analiză uniformă a inversiunii, verbul gerunzial deplasat la Cva ocupa tot [Spec, FIN] (144) a. pe Vasile văzându-l supărat, mi-am dat seama că b. ieri văzându-l pe Vasile supărat, mi-am dat seama că 4. Concluzii. Rezumat Deplasarea verbului. Analiză (i) Româna modernă prezintă două opțiuni de deplasare a verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
iarla subjonctiv și la condițional în contexteîn care trăsătura [+directiv] nu cauzează deplasarea V-la-C).Prin aplicarea testelor sintactice discutate în analiza altor limbi romanice vechi, vom conchide că structurile la V-la-C reprezintă instanțierea unei gramatici V2 reziduale (cu deplasare la FIN), specifică fazelor vechi ale limbilor romanice. Pe lângă datele din română, vom aduce în discuție, pe scurt, și unele date din latina dunăreană pe care le-am extras din "culegerea de inscripții cu vulgarisme" întocmită de Stati (1961: 120-145); latina din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasa la C odată cu verbul. Această diferență se poate observa în reprezentările X-bar de mai jos (v., pentru detalii și discuții, analiza acestor fenomene prin referire la româna contemporană în §III.3.3). (35) FINP negație propozițională: adverbul nu qp FIN' qp FIN0 NEGP qp ADVP NEG' 4 qp nu NEG0 IP {MOODP > TP > ASPP} [+V] qp VP ... Deplasare [VP-la-Spec,FINP] blocată de prezența adverbului nu în [Spec, NEGP] (36) a. NEGP negație propozițională: afixul ne- qp VP NEG' | qp V0
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că să de la subjonctiv are același statut în româna veche și în româna modernă: este un centru complementizator generat în poziția FIN0 (v. și Hill 2013); doar în structurile cu recomplementare (să...să) cele două proiecții ale complementizatorului (FORCE și FIN) sunt lexicalizate prin dubla realizare a lui să. Vom menține aceleași diagnostice sintactice aplicate în §III.3.4: poziția față de negație și de pronumele clitice care indică faptul că să este un element extern domeniului flexionar; structurile cu scindare/dublare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN, nu poate genera o periferie stângă, subiectul propoziției infinitivale fiind sistematic postverbal). În §3.3 infra, unde discutăm importanța moștenirii latine pentru gramatica V2 a românei vechi, vom discuta pe scurt și sursele apariției gramaticii tranziționale V2 în sintaxa limbilor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
propoziție subordonată este mai degrabă o realitate statistică: structurile V2 apar mai rar în propozițiile subordonate decât în propozițiile principale. Din punctul de vedere al unei analize teoretice în care proiecția C este scindată în două proiecții completive (FORCE și FIN), poziția FIN din propozițiile subordonate nu este în general ocupată de un complementizator și poate deci găzdui verbul deplasat în domeniul C. Rămâne de explicat totuși asimetria aplicării regulii V2 în propozițiile principale vs propozițiile subordonate. O perspectivă de analiză
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
domeniul C (e.g. (64), (66) supra); (b) structuri analitice: deplasarea (prin inversiune) a verbului lexical în domeniul C ((73) infra); (c) structuri analitice: deplasarea auxiliarului la C ((74), (75) infra); (d) satisfacerea constrângerii V2 prin INSERARE: inserarea particulei SÌ în FIN (napolitana veche, v. supra (62); Ledgeway 2008). Pentru studiul românei vechi, așa-numita "atestare negativă" (i.e. inexistență) a fenomenului Aux-la-C verifică ipoteza deplasării ca grup a verbului românesc și explică în mod direct faptul că gramatica V2 a românei se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și la româna veche. Punând cap la cap aceste observații, vom reține ideea că structurile cu inversiune pot fi analizate drept un mijloc de satisfacere a constrângerilor V2, realizat prin deplasarea ca grup a verbului în domeniul C (la [Spec, FIN]); deplasarea ca grup rezolvă problemele de localitate pe care le întâmpină o analiză în termenii deplasării centrului verbal (oricare ar fi implementarea acesteia, deplasare centru-la-centru clasică; Long Head Movement etc.). 3.1.4.2. Ridicarea auxiliarului la C Un alt
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
C (e.g. (64), (66) supra); (b) structuri analitice: deplasarea (XP a) verbului lexical în domeniul C ((73) supra); (c) structuri analitice: deplasarea (X0 a) auxiliarului la C ((74), (75) supra); (d) satisfacerea constrângerii V2 prin INSERARE: inserarea particulei SÌ în FIN (napolitana veche, v. supra (62); Ledgeway 2008) Fiecare limbă romanică veche satisface regula prin opțiunile care sunt prezente în gramatica sa: deplasarea verbului (drept centru sau drept grup) sau INSERAREA unui element funcțional disponibil în Lexiconul limbii respective. 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
complementizator scindat (ca... să) și recomplementare (să... să), situații în care cei doi complementizatori lexicalizează ambele centre complementizator, FORCE 0 și FIN0. Această analiză a lui să face o predicție clară: cu excepția structurilor cu recomplementare, dacă verbul se ridică la FIN prin VP-movement (i.e. deci la [Spec, FINP]), lexicalizarea lui să este blocată de constrângerea care previne lexicalizarea simultană a specificatorului și a centrului aceleiași proiecții completive - (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter (v. §III.3.5 pentru o discuție detaliată). Să examinăm
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
FORCE0și FIN0, este posibil ca lexicalizarea joasă a lui să să fie blocată de deplasarea V-la-FIN (101a) de către aceeași constrângere, (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter; encliza pronominală în exemple ca (101b) indică părăsirea de către verb a domeniului flexionar și ridicarea la FIN. Poziția FORCE nu este afectată de deplasarea verbului în domeniul C, dovadă și lexicalizarea complementizatorului să la stânga constituentului nu cumva/cândva în exemplele din (101). (101) a. Senu cânduvadzică limbile (PH.1500−10: 67v) b. sănu cândva rădice-se (CP1
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de deplasarea sintactică explică în mod satisfăcător datele din româna veche, surprizând și relația dintre focalizare și inversiune, dar explicând și coocurența inversiunii cu constituenți focalizați în periferia stângă propozițională. 3.2.2.1.5 Concluzii (i) Deplasarea verbului la FIN explică întreaga distribuție a inversiunii în limba română veche. Modelul propus surprinde și efectele de focalizare asociate adesea cu inversiunea verbului. (ii) În ultimă esență, deplasarea verbului la C prin inversiune se conturează ca fiind o strategie de codare a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se simultan prin intermediul sufixului de infinitiv și al complementizatorului prepozițional a. Astfel, trăsătura [nonfinit] a centrului funcțional FIN0 se satisface fie prin deplasarea gerunziului la FIN, fie prin inserarea unui complementizator prepozițional în cazul infinitivului. 34 E.g. (para) eu falar, tu falares, ela falar, nós falarmos, vocês falarem, elas farlarem'(pentru) a vorbi eu/tu/el//ea/noi/voi/ei' (portugheză, Madeira 1994: 180). 35Bogăția flexionară
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
29.20 --- De orz 30 1103.29.30 --- De ovăz 30 1103.29.40 --- De porumb 30 1103.29.50 --- De orez 30 1103.29.90 --- Altele 30 11.04 Boabe de cereale altfel prelucrate (de exemplu: decojite, presate, fulgi, fin decorticate, tăiate sau zdrobite), cu excepția orezului de la poziția nr. 10.06; germeni de cereale, întregi, presați, fulgi sau zdrobiți. - Boabe sub formă de fulgi sau presate: 1104.11 -- De orz: 1104.11.10 --- Boabe presate 106 1104.11.90 --- Sub
HOTĂRÂRE nr. 1.055 din 22 decembrie 1995 privind taxele vamale de import pentru produse agricole. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113601_a_114930]
-
5 5101.19.00 -- Altele 5 - Degresata, necarbonizată: 5101.21.00 -- Lâna tunsa 5 5101.29.00 -- Altele 5 5101.30.00 - Carbonizata 5 51.02 Fire de păr fin sau grosier de animale, necardat și nepieptănat. 5102.10 - Par fin de animale: 5102.10.10 -- De iepure de Angora 5 5102.10.30 -- De alpaca, de lama, de vicuna 5 5102.10.50 -- De cămilă, de iac, de capră de Angora, Tibetana, Kashmir sau de alte capre similare 5 5102
HOTĂRÂRE nr. 1.055 din 22 decembrie 1995 privind taxele vamale de import pentru produse agricole. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113601_a_114930]
-
speciale (dezinfecție, dezinsecție, industrializare imediată etc.), această hotărâre va fi comunicată, în cel mai scurt timp, organului competent de carantină și protecție a plantelor al țării exportatoare. Articolul 8 Părțile contractante interzic importul de pământ (cu exceptia turbei) și folosirea paielor, finului, plevei, mușchiului scoarței etc. că materiale de ambalaj. Articolul 9 Tranzitarea plantelor și a produselor de origine vegetală se permite când acestea corespund cerințelor fitosanitare ale țării pe teritoriul căreia se face transportul. Articolul 10 Schimburile de plante și de
HOTĂRÎRE Nr. 1.190 din 15 noiembrie 1996 pentru aprobarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind colaborarea în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor, semnată la Sofia la 6 iulie 1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/116307_a_117636]