51,126 matches
-
capodopere în care se recunosc influențe creator asimilate din Chaplin, dar în care, totodată, se reperează motive și teme ce au inspirat, printre alții, pe un Fellini sau pe un Spielberg (finalul din E.T. este calchiat, în mod evident, după finalul filmului lui De Sica). Bucuria (re)descoperirii acestei capodopere a filmului universal s-a completat în chip fericit cu plăcerea de a admira - grație Expoziției omagiale prilejuite de sărbătorirea a 100 de ani de la nașterea marelui cineast italian, - a multiplelor
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
construcție unitară, în buna tradiție a canonului pe care îl prezintă și îl ironizează în același timp. Juxtapunerea celor două tipuri de reprezentări ale unui discurs totalizator subminează tocmai ideea de narațiune totalizatoare, rămînîndu-i în același timp complice. Astfel, în finalul primului capitol se face aluzie la lumină ca metaforă (topică) a cunoașterii prin citarea celebrei fraze goetheene și a Verbului Divin din ,,Geneză", reluate într-o propoziție scurtă care le precede: Puțină lumină, vă rog!" Este o parodie ce problematizează
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
unei norme unice. Este cazul lui Sean care se desparte de Jody, fosta lui soție, tocmai pentru că aceasta încerca, dorindu-i binele, să-l normalizeze, să-l forțeze să accepte ,,calea" ei despre care era convinsă că este singura justă. Finalul serii - acțiunea petrecîndu-se, în același loc și pe parcursul unui interval limitat de timp, reciclare parțială și ironică a unei reguli clasice - îi surprinde obosiți de vorbă, de mîncare multă (tradiționalul curcan ce le inspirase lui Hal și Charles o hermeneutică
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
Horia Sandu cu antren neobosit proiectează monoton o voce mare, bine timbrată, dar nu destul de controlată. În contrast evident cu indiferența cu care orchestra trece peste frumusețile de detaliu încrustate în partitură și cu lipsa de coordonare a ansamblurilor de final de act, se situează frumusețea sonoră a corurilor extrem de nuanțat gândite de minunatul Stelian Olariu și de excelenta sa falangă de coriști. În general, spectacolul are un ritm alert și o atentă veghe asupra păstrării limitelor bunului gust (regia Marina
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
Năbădăioasă. Întîlnirea avea loc pe 14 noiembrie 2000, exact în urmă cu un an față de momentul cînd eu aștern aceste rînduri. O simplă coincidență? "Aș vrea și eu să reușesc, măcar o dată, să montez un spectacol în România", aud obsedant finalul interviului cu Petrică Ionescu, de la Paris. O mai fi avînd mustățile lungi și negre?
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
chiar la substantivele nume de persoane, arătînd că "se zice liceeană, cetățeană, nu liceeancă, cetățeancă" (p. 260). Numele etnice mai rar folosite sau mai nou intrate în circulație pot deveni un test, permițîndu-ne să verificăm dacă în cazul competiției dintre finalele -ă și -că funcționează mai mult presiunea sistemului tradițional, care și-ar menține diferențierile sale, sau regularizarea analogică și apropierea de formele "internaționale". Ca și în alte cazuri, trebuie să constatăm acum că tendințele sînt valabile în interiorul unor registre stilistice
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
țări în comunitatea europeană, ci în crearea unor țări europene dintre acelea care, ca România, se găsesc în situații dramatice sau chiar critice, urmare a durității regimurilor comuniste naționale, ca și a erorilor comise de guvernanți după căderea lor. Acest final este important. El este motivul pentru care cred că articolul lui Judt trebuie citit ca un apel către Europa și ca o pledoarie pentru o Românie deseori sever, dar drept judecată în cuprinsul lui.
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
pian susținut de către pianistul gorjean, Florin Berculescu, apoi au prezentat autorul și cartea cei menționați anterior. S-a recitat poezie din Marin Sorescu, s-a jucat un fragment din „Ieșirea în lume” ș spectacol gândit după ciclul La Lilieci. Spre finalul serii literare, a vorbit autorul. Presa gorjeană, și nu numai, a punctat evenimentul, considerându-l ca fiind unul unic, de mare încărcătură spirituală. Despre romanul „Acvariul cu fâțe”, în cele cateva zile de la apariție, la o primă trecere în revistă
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
mai mult sau mai puțin distorsionate - mentalități și habitudini curente ale cineaștilor. Copila va face carieră datorită talentului, dar și pentru că s-a lăsat sedusă de regizor, nu și abandonată, devenind și mămică și vedetă și chiar soție fericită. În final împăcîndu-se cu tatăl jignit de moarte. O satiră însoțită de o grimasă tristă despre care un cronicar a scris că-i amintește de ,,Școala femeilor" a lui Molière. Popularul actor - regizor mărturisind la rîndu-i că povestea-i într-o oarecare
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
mișcări/părți). Mihaela Ursuleasa are forța (interioară, dar și fizică) pentru a profila pe tânărul Brahms, atins de aripa timpului romantic, dar care nu poate uita ce sursă de vitalitate este forma clasică. Așa cum pianista se desparte greu de claviatură (finalurile pieselor sunt prelungiri emoționante, la pânda hotarului în care sunetul se risipește în tăcere), tot astfel ne despărțim de acel recital, după Barcarola de Chopin. Pentru a regăsi, în seara următoare, alături de... Horia Andreescu și Orchestra Națională Radio ...pe Mihaela
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
Marius Chivu Prima impresie de lectură a acestui jurnal-dicționar (portretele sunt ordonate parodic la final după tehnica indexului alfabetic și reproducerea primelor cuvinte ale textului) este aceea că autorul, sarcastic și răutăcios ca un puști, plătește postum polițe. Deși incomod pentru unii, jocul este absolut unul literar. Costache Olăreanu nu-și cenzurează sentimentele sau amintirile
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Lumea cu prejudecățile ei cu tot au rămas în urmă, departe: "Pe tine te ucid întîi/ Apoi și eu mă omor/ Să umplem scoica mică/ A podului Shijimi/ Scurtă viața noastră/ Ca o zi de toamnă.../ Este ceva ireal în finalul spectacolului. Gestul decisiv este amînat. Îndrăgostiții, amanții încă neînsîngerați, se plimbă în sus, în jos. Lent, așa cum moartea se scurge pe lîngă ei, le dă tîrcoale, îi cheamă. Emoția crește. Nimeni nu se grăbește. Nici regizorul care n-a comprimat
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
mai adînc ca altele. Așa încît, pînă la urmă, totul depinde de tine. Dacă vrei ca o femeie să fie frumoasă, chiar așa și e; dacă ți-o imaginezi urîtă, ea devine, în ochii tăi, un monstru. Cîteva capitole, înspre final, sînt dedicate incidentului, aparent banal, al unei chei pierdute. Poate că și regăsite. E, desigur, transparent, cheia vieții, a cunoașterii, a relațiilor dintre oameni. Mergînd prin noroaie, prin soare, prin ploi și furtună, prin zile senine și calme, la umbră
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
totuși găsind puterea de a nu te lăsa, odată ce - printre profanatorii de morminte și paznicii de la templele strămoșilor - te vezi pornit în căutarea muntelui, în căutarea morții, a iubirii, a adevărului. Toate aceste inițieri se dovedesc, în lungul drum către finalul cărții, a fi eșuat. Sau, poate, nu. " Adevărata problemă este aceea de a-mi conștientiza propriul eu, acest monstru care mă chinuie fără încetare. Amorul-propriu, autodistrugerea, rezerva, aroganța, satisfacția și tristețea, gelozia și ura, toate, de aici provin: din eul
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
numai suișuri, coborîșuri, ocolișuri, în singurătăți insuportabile. Și un bătrîn ce te îndrumă, criptic-înțelept și pythic-enervant. Și o bătrînă, în cu totul altă parte, ale cărei vorbe nu ai cum să știi de te avertizează sau blesteamă. Iar foarte aproape de final (în "capitolul" 71 din 81 cîte are cartea, ce, de altfel, dă impresia că s-ar fi putut sfîrși oricînd sau, ca și călătoria, ar fi putut continua la nesfîrșit), întîlnim o serie de "definiții" alternative ale istoriei, care poate
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
primul rînd, în discuție intra trupa. Avea o strategie extraordinară de a te aduce la Craiova. Cu orice preț. Doar privindu-l în ochi, la fața locului, intuiai realitatea, calitatea și valoarea spectacolului. Iar el le știa cel dintîi. În final, criteriile intrau în funcțiune și stabileau, firesc, ierarhiile. De ce am făcut această introducere? Teatrul Național din București și-a deschis stagiunea într-un mod spectaculos. În fiecare seară, altă premieră: Take, Ianke și Cadîr (regia Grigore Gonța), Amanții însîngerați (regia
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
așteaptă la aeroport și alături de care trăiește un timp de o altă consistență - toate acestea formează un scenariu înnoit al aceleiași povești. Un scenariu pe care de altfel îl găsim decodat în termeni reali în cele două Scrisori din Aotearoa. Finalul seamănă și el cu acela din basm, pentru că naratorul se întoarce acasă, în ciuda tuturor avertismentelor. Iar literatura pare să fie produsul acestui timp degradat, de restriște, de dinaintea împlinirii sorocului: "Și, până să deschid lada fatală, scriu acest text, scrijelesc această
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
de psihiatrie care descrie sindromul de Clérambault și forma particulară identificată la Parry (plus bibliografia!), și cu scrisoarea numărul 1000 a pacientului, în continuare credincios iubirii sale pentru Joe Rose și Dumnezeu. Acum neagresivul personaj internat pare a fi, în final, și singurul cu adevărat fericit... Ian McEwan - Durabila iubire. Traducere de Cornelia Bucur. Editura Univers, București, 2000, 55.000 lei
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
aroganță fără de seamăn, își ascunde tarele în spatele unei faime ce nu există, subjugîndu-i pe toți cu un cinism fără margini. Fură cu coada ochiului ca să surprindă reacții și să-i poată pregăti, în consecință, următoarele mișcări. Genială scena împăcării din final. Distribuirea lui Cornel Scripcaru în Astrov nu este poate cea mai bună alegere. Deși Scripcaru este un actor profund și cu farmec (vezi Trei Surori, de exemplu, în regia lui Alexandru Darie), aici exact acea dimensiune a șarmului și virilității
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
tablou apocaliptic o are, încă în 1934, Ovidiu Papadima: "Întreaga atmosferă (...) în care se manifestă chipul lent al poeziei bacoviene, urmărirea lucidă a unui inevitabil scoborîș sfîrșit, îi sugerează o idee de a curma suferința prin anticiparea vastă a unui final care nu va întîrzia: moartea, dispariția în anonimatul inert al materiei, fantoma unui gînd ce rătăcește obsedant în poezia lui Bacovia". V. Fanache vorbește despre "forța și evenimentele nestăpînite", care sînt "dezlănțuite stihinic în revărsare apocaliptică de ape și de
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
de susținere în creația la care se referă. Ea este atît "primitivă" cît și "apocaliptică", aurorală și crepusculară, într-un efort al materiei de a-și transcrie istoria, de a se recomanda complet de la stadiile sale primordiale pînă la cele finale. Avem a face cu o circularitate vizionară a unui lirism foarte complex, cu un amplu fundament cosmic, lirism a cărui introvertire dureroasă, maladivă, se asociază cu o extrovertire spectaculoasă la nivelul stihiilor, a biografiei universului. O altă problemă pe care
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
totul, lumea noastră caragialian-minulesciană ar fi devenit și tudor-mușatesciană, trecînd în beatitudinea unei nevinovății cu alte nuanțe, sau poate mai pură[...]. Adevărata scenă a împăcării, reintegrării și păcii nu se găsește în Caragiale (cum spusese N. Steinhardt, referindu-se la finalul Scrisorii pierdute - nota Cronicarului) și nici în discordantele soluții ale lui Minulescu, ci în finalul apoteotic al piesei lui Mușatescu Titanic-vals, în care persoane angelice și pușlamale, vînători de zestre și mame denaturate, ambițioase vulgare și suflete resemnate se împacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
alte nuanțe, sau poate mai pură[...]. Adevărata scenă a împăcării, reintegrării și păcii nu se găsește în Caragiale (cum spusese N. Steinhardt, referindu-se la finalul Scrisorii pierdute - nota Cronicarului) și nici în discordantele soluții ale lui Minulescu, ci în finalul apoteotic al piesei lui Mușatescu Titanic-vals, în care persoane angelice și pușlamale, vînători de zestre și mame denaturate, ambițioase vulgare și suflete resemnate se împacă sub semnul unui har, nu al unor eforturi sau combinații, și care le-a venit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
în care vă compuneți cartea, în care vă construiți narațiunea. Căci mi se pare că sunt rare, la Dv., situațiile conduse spre un capăt precis, lucrurile fiind lăsate oarecum în suspensie, într-o lume deschisă, căutările neajungând niciodată la un final limpede, există false căutări; de exemplu în romanul Cordon-Bleu, care mi se pare foarte reprezentativ din acest punct de vedere - unde nu se știe cu exactitate cine manipulează pe cine, de ce manipulează, cu ce scop, și unde chiar limbajul unui
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
fie invizibilă, pentru ca soldații s-o lase în pace. Decizia e stupefiantă, iar celelalte femei inițial nu o înțeleg, pe urmă se tem că S. și-a pierdut mințile, pentru ca în cele din urmă s-o disprețuiască profund. Și în final S. devine ibovnica comandantului lagărului, care o ține numai pentru el și o tratează nu doar omenește, ci chiar bine. Decizia aceasta îi salvează probabil viața, dar îi dă totodată un alt statut decît cel al restului victimelor. Care e
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]