119,707 matches
-
aveau locuința în aripa sudică a muzeului, cei doi soți conduceau o fabrică de ceramică decorativă la Periș. Am cunoscut atunci și pe cei doi băieți ai lui: Alexandru și Alvaro (născut la Lisabona). Treceau printr-o perioadă foarte grea: fiul cel mare, Alexandru, încercând să treacă, pe o ambarcațiune, în Turcia, pe Marea Neagră, fusese prins de paza de coastă și arestat. Cu greu s-a obținut evitarea detenției, pledând în instanță pe "spiritul de aventură" al tânărului elev și "dorul
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
ai scriitorului au reușit să plece din țară până în 1989: Alexandru în Norvegia, unde s-a căsătorit cu o norvegiană, iar Alvaro, pictor, stabilindu-se la Paris, unde plecase și mama lui, Cecilia (Lita) Botez. Stroe-Eugen, cel de al doilea fiu al scriitorului, ajunge un avocat cunoscut, după absolvirea facultății de Drept din București. Se căsătorește în 10 martie 1945 cu Emilia-Maria Schițeanu, în vârstă de 22 de ani, studentă la Medicină, fata primind, prin act dotal, "un apartament cu 4
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
cel de al treilea copil al scriitorului, urmează Artele Plastice și se afirmă în sculptură, într-un timp făcând ucenicie în atelierul lui Brâncuși de la Paris. Se căsătorește, la București, în 18 noiembrie 1942, cu Petre Constantin Carp, 40 ani, fiul lui Petre Carp și al Annei, născută Boierescu. Căsătoria nu durează, se desface pe 31 martie 1945, soția recăpătându-și numele de Ada Botez. Prin căsătoria cu un maior, Hill, de la Ambasada Marii Britanii din București, se stabilește apoi în Anglia
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
propus tipărirea romanului inedit al tatălui său, Călin Botez - Răscruci la Ocean. Vitregia timpului a făcut ca doi dintre copiii lui Eugeniu Botez: Stroe și Ada, să-și părăsească patria după războiul care s-a încheiat în 1945, iar nepoții, fiii lui Călin Botez: Alexandru și Alvaro, să plece și ei pe alte meridiane peste 20-30 de ani. Sub zodii mai bune pentru România, ei ar fi rămas în patria lor, și poate, aidoma ca în secolul al XIX-lea, s-
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
poate, aidoma ca în secolul al XIX-lea, s-ar fi stabilit în țara noastră francezi, italieni, germani - din rândul cărora a venit la București, în jurul anilor 1850, Karl Storck (originar din Hessen), ctitorul unei școli de sculptură românească prebrâncușiană. Fiul acestuia, Frederick Storck - tot sculptor - i-a fost apropiat lui Constantin Brâncuși, de la care a primit trei sculpturi, printre care o variantă a Domnișoarei Pogany, păstrată un timp la Muzeul "Storck", apoi la Muzeul Național de Artă al României. Frederick
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
subliteraturii menționate, captată la sursele ei adînci, moralmente și stilistic formatoare. Cum am putea înțelege altminteri aerul său hîtru-spiritual, bonomia sa ironică, înclinația spre epic, trăsături ce ne poartă gîndul, așa cum am arătat și cu mai vechi prilejuri, către străluciții fii ai satului românesc care au fost Ion Budai-Deleanu și Ion Creangă? Ne exprimam atunci impresia că dacă ar fi comentat literatura, autorul Amintirilor din copilărie ar fi făcut-o într-o manieră... à la Regman. Simptomatic, Cornel Regman a scris
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
Gligor. Trebuie să fie în înțelegere tainică cu pămîntul", își tălmăcește gîndul un personaj din La crucea din sat). Totul e fixat de la geneză, oamenii repetă, ca un ritual, mereu aceleași gesturi simple, în ocupații știute, moștenite din tată în fiu, fără surprize și posibile încălcări. "Bade Mitre! Ca în toate serile, și astăzi s-au hrănit porcii, apoi s-au închis, s-au muls vacile, apoi s-au adăpat, s-au adăpat și boii și caii; plugurile sunt în car
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
eroul se bucură, repet, ca în basme, de sancțiuni premiale deosebite. Însoțirea tinerilor de condiție socială deosebită devine posibilă. Dar idila nu este peste tot prezentă. În Pădureanca (1884), de pildă, stratificarea socială capătă forme ireconciliabile, conferind dramatism conflictului. Iorgovan, fiul de bogătan, nu poate trece peste condiția sa socială pentru a se căsători cu Simina, fată săracă, deși dragostea îi chinuie mistuitor. Iar Simina, deși îl iubește, înțelege că între ei e o barieră puternic fortificată. Dificultatea i-o tălmăcește
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
îndoială. În 1929, la Stresa. Vin din Egipt, chinuită de un doliu amarnic. Mă pregătesc să mă întorc cît mai repede la Paris. Ideea că mama a primit vestea morții cumnatului meu multiubit, care i-a fost ca un adevărat fiu, mă îndeamnă să părăsesc cît mai repede Genova și împrejurimile. Dar trebuie să așteptăm trenul de seară. Însoțitoarea mea și cu mine ne hotărîm să facem o plimbare prin împrejurimile orașului. Majordomul ne îndeamnă să mergem la Porto, ținut celebru
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
tânăr, englez, pripășit pe la ei. Și astfel, mama băiețelului, cea mai frumoasă fată a tribului, pe care o chema Ka, să nască pruncul binecuvântat de Zeița-focă și căruia i se puse numele duios de Ugu, care pre limba lor, înseamnă fiul mamei focă... Ajungând mare și fiind viteaz și înțelept, băiatul deveni căpetenia tribului, șeful bătrân murind. Dar, tânărul frumos, cu păr roșu și atât de viteaz și cu pielea albă ca laptele, trebuia să aibă o soață. Mama sa, buna
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
Penultimul capitol comentînd "portretul mitic și magic" ia în dezbatere elemente de teologie judaică și creștină, relevîndu-se, de pildă, că demonizarea evreului a început cu primele texte creștine și, mai ales, cu Evanghelia după Ioan în care Isus îi consideră "fii ai lui Satan" dar și perspective mito-folclorice tot despre diabolizarea evreului, fără a ignora perspectiva politică, din spațiul căreia s-a răspîndit, agresiv, ideea antisemită a satanizării evreului. Nu e ocolită nici legenda jidovului rătăcitor, urmărită în imaginarul Europei Centrale
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
lungul timpului. A fost inițiat de fostele ei eleve, oarecum împotriva voinței sărbătoritei care, în modestia ei proverbială, n-ar fi sperat nicicând într-o asemenea festivitate. Lor li s-au raliat și doi oaspeți din Statele Unite, violonistul Valentin Hârsu, fiul sărbătoritei, și flautista Darima Alexandru, și ea o fostă elevă. Într-un scurt cuvânt de introducere, pianista Delia Pavlovici a împărtășit publicului - numeros - sentimentul din care a izvorât acest moment, subliniind locul profesoarei în conștiința și inima celor care au
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
ce purcede în abis; gravitații ale tărîmurilor morții;/ O nouă stirpe de demoni; ceața proclamînd îndreptățirea oricărui act; sau/ Ceea ce vomită mahmureala unui timp turmentat la răspîntii" (ibidem). Acest "timp turmentat" nu e decît eternitatea care i-a hrănit pe "fiii neprihanei", lovită de-o utopie vicioasă, antiparadisiacă, ce se distruge pe sine, cuprinsă de "purpura incendiului ce va mistui lumile", ce le mistuie deja... De reținut, pe filiera unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
destine cu totul aparte. Două capitole (capitolele au un mare grad de independență - fiecare este o "poveste") mi-au atras atenția în mod deosebit; Primele înfrîngeri și O scrisoare despre "umanism". Primul este jurnalul unui adolescent, șchiop din naștere, un fiu al lui Visariuc, cum vom afla mai tîrziu. Tînărul încearcă să-și găsească o parteneră pentru prima sa experiență sexuală. Metafizica naivă, adolescentină și planurile aproape cinice de cucerire erotică alcătuiesc o voce extrem de autentică. Caietul se termină cu o
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
lui Ion Lahovary, fruntaș conservator, de mai multe ori ministru, prima oară în 1899, deținînd chiar portofoliul Externelor. Mama ei era o Mavrocordat și s-a îngrijit nespus de fiica ei. S-a căsătorit foarte tînără cu prințul George Bibescu, fiul domnitorului Gh. Bibescu. În acest fel, prin căsătorie, eroina noastră a devenit prințesă, titlu pe care l-a afișat constant, așa fiind cunoscută în lumea înaltă prin care circula ca în propriile castele și apartamente. N-a avut o căsătorie
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
participă, în felul lui, la eternitatea ființei". Preocupat a descrie "coborîrea românească în istorie", Noica alege trei "momente culturale", care însă nu-l slujesc prea bine. Cel dintîi este reprezentat de scrierea atribuită lui Neagoe Basarab, a "învățăturilor" domnitorului către fiul său Teodosie, care, elaborată în limba slavonă pe la 1520 și tradusă în românește în 1643, ar fi "întîia mare carte a culturii românești", în paginile căreia apare ilustrat contrastul dintre istoric și etern. Admițînd că Neagoe e însuflețit de grandoarea
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
pogorît pe meleagurile noastre, proclamă că, în viziunea românească, "nu există problematică de cunoaștere": "Orice demon al cunoașterii, orice criză a spiritului, tot ce ține de omul "faustic" occidental lipsește aici. Neagoe nu se gîndește nici un moment să-și îndemne fiul - între atîtea îndemnuri pe care i le dă - să se lumineze, să se chinuiască să afle. Mai degrabă îi amintește de vorba aceea tulburătoare, "înțelepția lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu"". Incapabili de a fi vizitați de demonul gnoseologic, nu
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
mai ales cînd legătura telefonică e bruiată de diverse alte voci - cineva care fredonează o melodie, un fragment de dialog în japoneză, ceva mai tîrziu altul în limba maori - sau de întreruperile femeii care vorbește în același timp și cu fiul ei, un neastîmpărat băiețel de trei ani care se vîră în aragaz și răstoarnă saci de făină în toaletă în timp ce mama lui ia decizii majore. Felul în care cei doi încearcă să-și hotărască viitorul, în timp ce în jur lumea întreagă
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
aceea se chinuie în istoria literară. cînd l-am întîlnit am spus cine e acest plămîn/ eu cred că sîntem și noi niște oameni. ce altceva. că avem și noi lacrimi, că ne pregustăm din strugurii lăsați de paraclet. că, fiule, na sufletul meu. că numai poeții se sinucid prin cuvinte. că singura mea avere este data de naștere. barbarilor/ sînt frate cu hoitul meu ce mi l-a dat dumnezeu. sînt băgat pînă la gît în cuvinte. sînt tîrît prin
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
de exaltare, la sulina, unde era să înnebunesc de frumusețe. m-am gîndit pentru prima oară la supralumină" (ibidem). Intelectul este actantul farsei pe care ne-o oferă continuu poetul, în straiul sclipitor al avangardei. În felul acesta, aidoma unui fiu rătăcitor care, după un îndelungat periplu, se întoarce acasă, suprarealismul tîrziu revine la inteligența excomunicată, în paradoxala vecinătate a rețelei valéryene. Paul Aretzu, Diapazonul de sînge, Ed. Cartea Românească, 2000, 64 pag., preț neprecizat.
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
care nici nu știu ce înseamnă, să-l fi auzit pe undeva. Am fost în Germania, de pildă, am stat un an, am avut o bursă de la germani. Se recompensau, pentru că, dacă mi-au omorît tatăl, trebuiau să se arate generoși față de fiu, să-i dea cozonac. Amintesc mereu că am fost orfan de război - nu-mi place deloc cînd aud asta, că aduce imediat a milog, a sărăcie, a om care... Și tatăl meu a fost orfan de război. Bunicul a murit
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
pe atunci că tatăl dvs. a scris versuri? Puteați fi influențat de asta? Nu. Nu știam. De fapt, știam că face versuri, dar nici nu știam ce-i aia. Dar eram oricum influențat, pentru că există o influență a inconștientului, eram fiul lui. Și el era un om serios, numai că el nu a apucat să scrie, nu s-a repezit să scrie, fiindcă trebuia să muncească, să-și crească copiii. Scria, dar n-avea timp să se ducă la tipografie. El
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
dialog și nu se supără că l-am ales pretext teatral al mîhnirilor solitare... Marele noroc al lui Isus este că a murit tînăr. De trăia vreo șaizeci de ani, în locul crucii scria memorii. Și astăzi suflam praful de pe un fiu al lui Dumnezeu fără noroc. Cea mai compromisă persoană din istorie este Iosif, tatăl lui Isus. Creștinii l-au aruncat pe o linie moartă și l-au făcut de rîsul bărbaților. De-ar fi spus el o singură dată adevărul
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
al lui Dumnezeu fără noroc. Cea mai compromisă persoană din istorie este Iosif, tatăl lui Isus. Creștinii l-au aruncat pe o linie moartă și l-au făcut de rîsul bărbaților. De-ar fi spus el o singură dată adevărul, fiul lui ar fi rămas un evreu obscur. Triumful creștinismului își are originea în lipsa de orgolii a unei virilități. Imaculata concepțiune pleacă din pietatea unei lumi întregi și din lașitatea unui bărbat." Ideea dumnezeirii îndoielnice îl tortura. De aceea, tocmai, observa
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
de critică și pe autorii lor (Cihac și Maiorescu, Hasdeu și Lambrior). Densusianu îl punea în față, după principiul romanticilor care vedeau în limbă și în poezie începuturile. Modern, patriot în limitele adevărului, temeinic informat, deschis spre actualitate, Enea Hodoș (fiul, probabil, al lui Iosif Hodoș, acela care a sfîrșit la 1875 traducerea Descrierii Moldovei începută de Papiu-Ilarian) a fost un dascăl eminent și autorul celei de a doua istorii a literaturii noastre. P.S. în interviul din nr. 51-52, s-a
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]