3,170 matches
-
masă, că oricât de bine ar duce-o acasă la ei, cum e la părinți n-or mai găsi. Auzi, cântă cocoșii, scoală-te că-i zi de lucru, mergi de o ajută pe mamă ta și ia seama, lasă flăcăul să- ți intre în vorbă că n-o fi foc și pară. Saveta întorcea mereu capul oamenilor din sat. Chipul blând, ochii calzi, trupul împlinit și mlădios, mirosind mereu a trandafir, făceau din tânăra fată o prezență plăcută. Soarele răsărea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vorbă, de praful pământului ridicat în miez de vară la prășit, înghețat de iernile geroase și încălzite cu rachiu fiert, pălea atunci Mariana zicea “una de pe la noi”. Frunză verde foi ca mura ‘Poi nu mă da, mamă, cu sâla, După flăcău din alt sat Cî bădița meu mi-i drag. Că cel de la șteoborăni M-a pune să fac cărări De acolo la mine în sat Când m-a bate pe n’sărat. Lăcrimau muierile, lăcrimau și bărbații. Cu toții știau că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
deschid ochii. Aș fi vrut să îi spun că azi nu trebuie să ne vedem, dar am tăcut. M-am dat jos, m-am primenit și am ieșit în ușa chilerului. Florin era cu tata în bucătăria de vară. - Hai, flăcău, ești gata? Îmi zâmbi și îmi făcu pe ascuns cu ochiul. Sării treptele și din doi pași eram la poartă, gata să urc în tractor. Am plecat spre ogoare. Apoi am trecut de ele și am intrat în pădure. Am
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
răsuflă liniștită, simțindu-se în siguranță. Își cuibări capul între mâinile lui și închise ochii. Zâmbi pe ascuns. - N-ai să mă lași, așa-i? - Nu, Varvară, n-am să te las. Fii pe pace. Fata se desprinse din brațele flăcăului. Îl privi dulce. - Vezi, de asta îmi ești tu drag. - Da, vezi, de asta nu am eu parte de tine. Varvara îi sărută scurt obrazul și fugi zâmbind. - Prostuțule. Muzica răsuna în tot satul. Cârduri de fete și flăcăi își
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
brațele flăcăului. Îl privi dulce. - Vezi, de asta îmi ești tu drag. - Da, vezi, de asta nu am eu parte de tine. Varvara îi sărută scurt obrazul și fugi zâmbind. - Prostuțule. Muzica răsuna în tot satul. Cârduri de fete și flăcăi își făceau loc pe ulițe până la marginea pădurii. Soarele arunca ultimele sale raze fierbinți și scălda casa Rariței, care era proaspăt lipită și văruită. Femeia se primenea în odaia ei. Animalele erau hrănite, păsările închise, dăduse drumul la un câine
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
chiuind, care mai de țâță pe delături învârtind. Rarița se desprinse din horă și își aruncă privirea la Varvara. Fata ei dragă, crescută numai ea știe cum, sălta în horă alături de ceilalți tineri din sat. În joc mai erau și flăcăi și fete din alte părți. Ei, da’ cine să-i știe pe toți. Varvara era acolo lângă oamenii din mahalaua ei. Rarița își șterse fruntea de sudoare cu colțul batistei și intră apoi în vâlternița horei. Varvara, dansa lângă Florin
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
din alte părți. Ei, da’ cine să-i știe pe toți. Varvara era acolo lângă oamenii din mahalaua ei. Rarița își șterse fruntea de sudoare cu colțul batistei și intră apoi în vâlternița horei. Varvara, dansa lângă Florin și un flăcău din alt sat. Băiatul învârtea bine pașii la horă, deși era din altă parte. Mâna lui acoperea palma Varvarei. Avea pielea ca nisipul udat de ploaie, iar ochii verzi ca mohorul crud străluceau la fiecare privire furată a fetei. Varvara
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Ce vină am că așa e viața mea? Două boabe de rouă își făceau loc pe obrajii Varvarei. Bujorii s-au uscat, iar săltarea inimii ei murise. Mâna nu mai avea nicio putere, doar se sprijinea de brațul puternic al flăcăului. - Ce să fac eu?... - Bine, Varvară. Oi face cum zici tu. D’apoi să știi că de nu ai avea grijă, eu nu oi mai putea să fac nimică să te ajut. Fata lăsă capul în pământ. Ultimele lacrimi s-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
orice picătură de apă scursă de pe o frunză. Doar râsul copiilor îi trezi la viață și lăsă să se vadă că satul este viu. Se jucau fericiți în noroi și pentru ei prăpădul nu era decât motiv de fericire. - Florin. Flăcăul tresări. Nu mai auzise de mult glasul copilăriei lui, tinereții lui și nu știa dacă să-l creadă sau nu. - Ai de gând să nu spui nimic? - Varvara... - Venii să văd ce face mama, să stau de vorbă cu ea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dezbrăca ilicul. Dă-te-n coace, ce ai?.... - Iete colea măliguță, borș cu fasole și ouă cu jumări. - Bun, bun.... Sfioasă, femeia îi așeză masa. Nu ridică privirea. Îi era teamă să nu-l supere. Când l-a luat, era flăcău mândru și gospodar în sat. Nici ea nu era de lăsat. A avut zestre frumoasă și era întrebată de flăcăi. În sat nuntă mare de sâmbătă până luni. Ion așa era, pâinea Celui de Sus. Cu vorbe dulci o dezmierda
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Sfioasă, femeia îi așeză masa. Nu ridică privirea. Îi era teamă să nu-l supere. Când l-a luat, era flăcău mândru și gospodar în sat. Nici ea nu era de lăsat. A avut zestre frumoasă și era întrebată de flăcăi. În sat nuntă mare de sâmbătă până luni. Ion așa era, pâinea Celui de Sus. Cu vorbe dulci o dezmierda. Se lăuda în sat că femeie ca a lui nu mai are nimenea. O ținea numai pe brațe, iar amândoi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Sia Strihan avea dreptate, contestarea acelor produse care, „maimuțărind“ natura, rămân mai prejos decât ea și nu constituie creații „veritabile“... În picturile destinate familiei Vespucci, Vulcan devine un fierar robust modelând o potcoavă, Eol o calfă încărunțită, Bacchus un vesel flăcău de la țară, Ariadna o fată cam prostuță, cercetând cu o sfială tembelă cununa iubitului. Satirii și bacantele fac parte dintr-un trib de nomazi, cu o droaie de copii care farmecă albinele cu zgomotul tingirilor și cleștilor, nicidecum cu sunete
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apară și alții : la sfârșitul săptă mânii trebuie predate proiectele de execuție la decantare, tron soanele de mijloc ale colectoarelor. S-ar putea să vină și veninoasa Veturia, poate Vornicu, poate Grefu, pro babil Șeful cu turturica, eventual și ursuzul flăcău Cornea, care se plictisește după- amiaza, când Sidonia își preia matriarhatul. Vornicu ar fi putut, la fel de bine, să nu vină. Poate nici colega nu va răspunde chemării ? Dar Ortansa ? Va onora reprezentația ? Nu va veni, bineînțeles ! ar fi pierdere de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înteleg totul! Nu știu și nu cred că aș putea să insuflu hărtiei ce am simțit atunci... Știu doar atật că acel fluid magnetic începuse să circule prin tot trupul meu obosit de atậta așteptare. Și mi-l doream pe flăcăul acela rămas acolo, la vatră, din toată esența ființei mele! Propriul meu chip se răsfrậngea parcă în oglinda mirajelor... Începusem parcă să mă topesc magnetizată de flăcările acelea vii și energice. Nu-i puteam spune nimic și, de altfel, nici
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pentru toată durerea despărțirii de satul meu drag! - N-ai să înțelegi niciodată dragostea mea, Yoane! Trupul tot era parcă o așteptare... Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri și, de aceea, m-au dus valurile vieții cum am vrut... Flăcăul care nu-și trădase locurile dragi ale copilăriei părea stăpănit de o forță demonică, obscură. Mă studia atent, de parcă întelepciunea sutelor de generații perindate pe acele meleaguri s-ar fi adăpostit toată în mintea lui și nu spunea nimic, nimic
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
aș fi putut nicidecum să dorm, aveam senzația că eram o completare a lui Yon, că eram ceva din el, care îl aștepta acolo, în așternut. Încercam să mă justific eului meu umilit și terfelit parcă de inteligența trează a flăcăului chipeș de altădată care era cật se poate de natural în dorința lui arzătoare de dragoste. Eu însă devenisem artificială, cerebrală, analizam fiecare gest, fiecare privire, ca și cum bărbatul acela s-ar fi aflat în fața unei fortărețe greu de cucerit. Îl
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
meu, cu mulți bani”. Am tot întâlnit printre cele vândute, ba ciubere, ba căzi, ba „o călcătoare”... Ce-o fi și cu un asemenea obiect? Apoi, la acea vreme, se adunau strugurii, se puneau în „călcătoare” și... Aici, i-aici! Flăcăii își suflecau izmenele, își spălau picioarele cu apă curată și,... urcau în „călcătoare”... Acolo, dă-i dans, vere!... Și nu se dădeau bătuți, până ce, și ultima bobiță nu era zdrobită!... Cred că n-ai să mă crezi lăudăros dacă am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ultima picătură de vin de pe fundul ulcelei. A dat de dușcă vinul și a rămas cu privirea în gol... Înțelegând tâlcul momentului, Neculai a făcut semn hangiței să aducă o oală plină cu vin. După ce a băut vinul turnat de flăcău, bătrânul a reînodat firul povestirii: Și cum spuneam hangița făcea totul ca purtată de un duh necurat. ... În seara acea, după ce au terminat treburile, înainte de a se așeza la masă, hangița a lăsat să curgă în ulcica cu vin a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pămîntului, 23. și jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de ață, nici măcar o curea de încălțăminte, ca să nu zici: "Am îmbogățit pe Avram." Nimic pentru mine! 24. afară de ce au mîncat flăcăii, și partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eșcol și Mamre: ei pot să-și ia partea lor!" $15 1. După aceste întîmplări, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie, și a zis: "Avrame, nu te teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
părul lor de cânepă putredă, plin de un fel de clopoței cocliți, în prima noapte n-am dormit deloc, și totuși a fost cea mai plăcută dintre nopțile petrecute acolo. Chiar lângă noptieră, nas în nas cu mine, era un flăcău de lemn cu mâini scurte și ceva foarte lung atîrnîndu-i între picioare. 306 Cum întorceam capul spre dreapta îmi zâmbea încurajator, cum doar un craniu ar fi putut-o face. Abia am așteptat să răsară soarele ca să mă scol și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
palma și nu mai vru să se gândească la nimic. Dar simți că-i atinge cineva umărul. Ridică ochii și văzu lângă el pe alt sutaș, tovarăș de pază, însă mai vârstnic. Îl bătea pe umăr: - Ai să te obișnuiești, flăcăule, și cu asta. Ești încă nou aici. Și soldatul era nou. Iahuben îl privi cu uimire: - Cum, se mai... vrei să spui că se mai... Celălalt îl mai bătu o dată pe umăr și-i spuse, întorcînd fața în altă parte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gândesc că nu totdeauna se nasc legende. De pildă, o legendă a automobilului nu s-a născut. - Sau mai corect spus a durat foarte puțin: o clipă, datorită dezvoltării și răspândirii rapide a tehnicii timpurilor moderne. Fiindcă, după câțiva ani, flăcăul cu sapa care se crucea văzând căruța diavolului a putut să se facă șofer. - Atunci de ce a rămas legenda centaurului? Oare calul s-a răspândit așa de încet? - Da, firește. Calul era scump. Târziu după hicsoși, în Egipt un cal
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era locuit de români. Situat la poalele unei păduri mari de stejari, rămășiță a unor codri bogați altă dată, avea mai toate casele din piatră, la fel gardurile care împrejmuiau ogrăzile și dependințele din preajmă. Pe acolo era obiceiul ca flăcăii, înainte de a se însura, să-și scoată și să-și aducă singuri piatra pentru case de la stânci, fiindcă-n partea de sud, satul se afla pe marginea unei văi prăpăstioase, cu stânci. Una dintre ele, căreia oamenii îi ziceau ,,Scala
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ce-or mai fi făcând ai lui, mama și tata? Surâse amintirii. Într-o seară, mama-l trimisese-n sat să-și cheme fratele mai mare, că era gata masa. Anton făcea parte dintr-o categorie privilegiată datorită vârstei, era flăcău și firesc, mergea să se-ntâlnească cu alții de seama lui, lipsind de acasă până la ore târzii. Căutându-l, văzuse un grup de oameni care vorbeau pe marginea drumului, unii în picioare, alții șezând pe iarbă, însă fiecare cu câte
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
când se visează apă tulbure este semn rău, ghinion sau necaz. Cele mai frecvente credințe românești consemnate etnografic sunt legate de reprezentări feminine sau masculine ale apei sub forma știmei apelor: "Apa are știmă, se arată ca femeie și ca flăcău, fel de fel"237. Fiind personificată, toate legăturile pe care oamenii le aveau cu ea puteau fi concepute ca o relație cu un altul, chiar dacă aparține altei lumi. Cu apa se poate comunica (ne referim în acest sens la rolul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]