2,756 matches
-
acea poziție pentru a-i bombarda pe artileriștii unioniști. Până în dimineața zilei de 3 mai, linia unionistă semăna cu o potcoavă uriașă. Centrul era apărat de corpurile III, XII și II. Pe flancul stâng se aflau rămășițele Corpului XI, iar flancul drept era deținut de Corpurile V și I (ultimul sosit pe câmpul de luptă cu o noapte înainte). Cele trei divizii ale Corpului al Doilea confederat au atacat în valuri, divizia lui Rodes lovind prima, urmată de cele ale generalilor
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
în perioada interbelică. Avantajele diviziilor motorizate au devenit evidente odată cu succesul Blitzkriegului german. Deși trupele motorizate nu erau mai eficiente în luptă decât cele pedestre, avantajul vitezei a fost decisiv. Infanteria putea să țină pasul cu tancurile germane, să protejeze flancurile diviziilor blindate și să apere mai eficient teritoriul cucerit de acestea.
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
Dupa anul 1970, o divizie de infanterie mecanizată avea două regimente echipate cu transpotoare blindate pe roți de tip BTR-60 și un regiment echipat cu mașina de luptă a infanteriei BMP-1. Regimentele "ușoare" (dotate cu BTR-60) urmau să atace pe flancuri, cu soldații acționând pe jos (pedestru). Regimentul "greu" (echipat cu BMP-1) urma să atace în centru, alături de regimentul de tancuri al diviziei, care era principala forță ofensivă a diviziei. Regimentul greu acționa din mers, pentru a menține ritmul cu tancurile
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
metri în spatele soldaților, asigurând foc de sprijin pentru tancuri (cu rachetele antitanc dirijate Malyutka) și pentru infanterie (folosind tunul Grom și mitraliera coaxială PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul dotat cu BMP-1 acționa alături de regimentul de tancuri, flancurile fiind asigurate de două regimente echipate cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza costului ridicat pentru un vehicul BMP-1, transportorul BTR-60PB fiind mai ieftin și mai ușor de fabricat. Armatele din vest au introdus și ele rapid
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
iar generalii au plecat din posturile de comandă și au intrat ei înșiși în luptă. Cezar însuși avea să spună că de multe ori luptase pentru victorie, dar la Munda a trebuit să lupte pentru viața lui. Cezar a comandat flancul drept, unde lupta din greu legiunea sa preferată, Legio X Equestris. Datorită exemplului dat de Cezar, legiunea a zecea a început să împingă forțele lui Pompeius. Conștient de pericol, Gnaeus Pompeius a scos o legiune din flancul său drept pentru
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
Cezar a comandat flancul drept, unde lupta din greu legiunea sa preferată, Legio X Equestris. Datorită exemplului dat de Cezar, legiunea a zecea a început să împingă forțele lui Pompeius. Conștient de pericol, Gnaeus Pompeius a scos o legiune din flancul său drept pentru a-l întări pe cel stâng. Imediat ce flancul drept pompeian a fost slăbit, cavaleria lui Cezar a lansat un atac decisiv care a întors soarta bătăliei. Regele Bogud al Mauretaniei cu cavaleria sa, aliată cu Cezar, au
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
preferată, Legio X Equestris. Datorită exemplului dat de Cezar, legiunea a zecea a început să împingă forțele lui Pompeius. Conștient de pericol, Gnaeus Pompeius a scos o legiune din flancul său drept pentru a-l întări pe cel stâng. Imediat ce flancul drept pompeian a fost slăbit, cavaleria lui Cezar a lansat un atac decisiv care a întors soarta bătăliei. Regele Bogud al Mauretaniei cu cavaleria sa, aliată cu Cezar, au atacat spatele taberei pompeiene. Titus Labienus, comandantul cavaleriei pompeiene, a văzut
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
cavaleria sa, aliată cu Cezar, au atacat spatele taberei pompeiene. Titus Labienus, comandantul cavaleriei pompeiene, a văzut manevra și s-a deplasat pentru a-i intercepta. Din păcate pentru Pompeius, legionarii lui au înțeles greșit situația. Desa presați puternic pe flancurile stâng (Legio X) și drept (șarja de cavalerie), ei au crezut că Labienus se retrage. Legiunile pompeiene au rupt rândurile și au fugit în dezordine. Deși unele au reușit să se refugieze între zidurile cetății Munda, mulți alții au fost
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
Song. A doua zi, Zhang Hongfan și-a împărțit forțele navale în patru, pentru a înconjura flota Song dinspre est, nord și sud, în vreme ce Hongfan însuși comanda restul floatei aflată la aproximativ un li distanță de forțele Song. La început, flancul nordic a atacat forțele Song dar a fost respins. Yuanii au început apoi să cânte muzică de sărbătoare, lăsându-i pe cei din tabăra Song să creadă că forțele Yuan țin o petrecere și și-au lăsat garda jos. La
Bătălia de la Yamen () [Corola-website/Science/320975_a_322304]
-
în contrast cu Europa, era considerată aducătoare de noroc și amerindienii o considerau un duh, prieten al oamenilor. Culorile de bază ale penajului sunt alb cu negru, dar predomină culoarea neagră albăstruie cu luciu metalic, fiind albe numai o parte a aripilor, flancurilor și abdomenului. Nu prezintă un dimorfism sexual, masculii neputând fi distinși de femele, dar ei sunt cu câteva sute de grame mai grei decât femelele. Coțofana poate atinge o lungime a corpului de 51 cm și o lățime cu aripile
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
adversarul său, rezerva Armatei Franceze de Nord în frunte cu generalul Louis Duce de Châtelet, a renunțat din nou la o urmărire. În bătălia de la Jemappes, pe 6 noiembrie 1792, Beaulieu a acoperit retragerea ca comandat al diviziei sale pe flancul stâng al armatei feldmareșalului Albert, format din trei batalioane de infanterie, cinci companii al Corpului Voluntar Sârbesc („Freikorps”) și un escadron de husari al Regimentului „Blankenstein” nr. 16, împotriva flancului drept francez sub comanda generalilor Pierre Riel Marquis de Beurnonville
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Beaulieu a acoperit retragerea ca comandat al diviziei sale pe flancul stâng al armatei feldmareșalului Albert, format din trei batalioane de infanterie, cinci companii al Corpului Voluntar Sârbesc („Freikorps”) și un escadron de husari al Regimentului „Blankenstein” nr. 16, împotriva flancului drept francez sub comanda generalilor Pierre Riel Marquis de Beurnonville și Louis-Auguste Conte d’Harville. Bătălia a fost pierdută de către Prințul de Saxonia-Teschen, și ca urmare a acestei înfrângeri, Austria a pierdut în favoarea Franței regiunea „Țările de Jos” pentru prima
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Piatra Neamț. În după amiaza zilei de 2 mai 1944, generalul Cămărașu stabilește sectorul de atac al Comandamentului 103 Munte, iar în zorii zilei de 3 mai 1944, fără niciun sprijin de artilerie, pornește la atac, luând creasta în piept, cu flancul drept descoperit, împotriva unui inamic bine adăpostit, la poalele dealului Căprăriei. Arestat și condamnat, a supraviețuit închisorilor comuniste.
Mihail Cămărașu () [Corola-website/Science/315382_a_316711]
-
se desprind alte ramuri secundare. Masivul este alcătuit predominant din gresii și conglomerate și numai parțial din calcare și are înălțimi frecvente peste 2000 m. Este bine marcat în ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun în evidență flancurile externe prin varietatea reliefului sau. Alternanta de gresii, marne și conglomerate, neuniformitatea litologica a conglomeratelor au condiționat apariția prin dezagregare și eroziune diferențiala, a unui relief rezidual de turnuri și coloane ce iau forme dintre cele mai bizare cele mai
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
din interiorul masivului este Râul Ialomița, care are un bazin simetric. Ea este alimentată din zapezi și ploi, izvorând la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform inclinării stratelor. Numeroși afluenți cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe dreapta; Valea Sugarilor, Cocora
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
de-a lungul râului Meuse, și s-a luptat cu ea timp de 3 zile (29-31 august), obligându-i pe francezi să se retragă la Sedan. Între timp, prusacii înființaseră o Armată a 4-a, care s-a deplasat spre flancul sudic al Sedanului, în timp ce Armata a 3-a a săpat tranșee la nord de Sedan. La 1 septembrie 1870, prusacii au asediat orașul Sedan. La porțile lui se afla o forță de 200.000 de soldați prusaci sub comanda generalului
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
mai vechi produse eruptive constau din lavă relativ nediferențiată și non-vâscoasă "basanitică" care formează scutul din partea de jos. Basanite ușor mai tinere și phonotephrite pe "Fang Ridge"- o ramașită erodată a vulcanului timpuriu Erebus - și în alte locuri izolate pe flancurile lui Erebus. Fluxurile de lavă phonotephrite mai vâscoase, tephriphonolite și trachyte au erupt după basanite. La aproximativ 3200 metri, atrage atenția un platou care reprezintă o calderă care are mai puțin de o sută de milenii vechime. În centrul calderei
Muntele Erebus () [Corola-website/Science/321892_a_323221]
-
Avionul s-a prăbușit în Muntele Erebus la 28 noiembrie 1979 și a avut ca urmări uciderea tuturor celor 257 de persoane aflate la bord. Air New Zealand a întrerupt serviciul după accident. În timpul verii din Antarctida, topirea zăpezii de pe flancurile Muntelui Erebus aduce continuu resturile de la accident la suprafața stratului de zăpadă; acestea sunt perfect vizibile din aer.
Muntele Erebus () [Corola-website/Science/321892_a_323221]
-
au bazat însă în cele din urmă pe amenințarea potențială pe care o reprezenta ea, și nu pe ocuparea sau nu a ei de către inamic. Planul comandantului armatei a cincea americane, generalul Clark, era ca Corpul X britanic, aflat pe flancul stâng al frontului de 30 km, să atace în ziua de 17 ianuarie 1944, trecând râul Garigliano în apropierea coastei (diviziile de infanterie britanice 5 și 56). Divizia 46 Infanterie britanică urma să atace în noaptea de 19 ianuarie tot
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
100 de oameni, morți, răniți și dispăruți, în 48 de ore. Următorul atac s-a lansat la 24 ianuarie. Corpul II american, cu Divizia 34 Infanterie a general-maiorului Charles W. Ryder în fruntea atacului și cu trupele coloniale franceze pe flancul drept, au lansat un asalt peste valea inundată a râului Rapido la nord de Cassino în munții din spatele acestuia cu scopul de a se deplasa apoi spre stânga și de a ataca Monte Cassino de pe poziții înalte. Deși trecerea râului
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
pentru a menține viteza de înaintare i-au fost refuzate și singurul regiment de rezervă disponibil (din Divizia 36) a fost trimis să întărească Divizia 34. Până la 31 ianuarie, francezii se opriseră în timp ce Monte Cifalco, de pe care se vedeau bine flancurile și liniile de aprovizionare franceze și americane, rămânea în mâinile germanilor. Cele două divizii franco-marocane au suferit 2.500 de pierderi omenești în luptele lor din zona Monte Belvedere. A devenit misiunea Diviziei 34 americane (împreună cu Regimentul 142 din Divizia
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
un monument pe pantele muntelui. Până în după-amiaza zilei de 12 mai, capetele de pod de peste Rapido se înmulțeau în pofida contraatacurilor furibunde în timp ce luptele de uzură de pe coastă și din munți continuau. Până la 13 mai, presiunea începuse să-și spună cuvântul. Flancul drept german începuse să cedeze în fața Armatei a 5-a. Corpul francez capturase Monte Maio și se afla acum într-o poziție favorabilă pentru a da asistență materială dinspre flanc Armatei a 8-a împotriva căreia Kesselring aruncase toate rezervele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
continuau. Până la 13 mai, presiunea începuse să-și spună cuvântul. Flancul drept german începuse să cedeze în fața Armatei a 5-a. Corpul francez capturase Monte Maio și se afla acum într-o poziție favorabilă pentru a da asistență materială dinspre flanc Armatei a 8-a împotriva căreia Kesselring aruncase toate rezervele disponibile pentru a câștiga timp pentru trecerea pe a doua poziție defensivă, linia Hitler, la circa 13 km în spate. La 14 mai, "goumierii" marocani, deplasându-se prin munți paralel
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
000-5.000 soldați mexicani în Texasul de astăzi pentru a înăbuși insurecția. El a intrat în San Antonio de Béxar și, după un asediu de 13 zile siege, a învins și a măcelărit texanii de la Alamo la 6 martie 1836. Flancul drept al ofensivei lui Santa Anna, sub conducerea generalului José de Urrea, a învins, capturat și ucis supraviețuitorii unei a doua forțe lângă Goliad. Santa Anna a ordonat ca prizonierii (circa 350) să fie împușcați sau înjunghiați la 27 martie
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
1.400. Santa Anna l-a postat pe Cos în dreapta lui, pe malul râului, și artileria în centru, ridicând o baricadă de din ranițe și bagake ca o formă de protecție ad-hoc pentru infanterie. El a pus cavaleria experimentată în flancul stâng și s-a retras să pună la cale atacul de a doua zi. În dimineața de 21 aprilie, Houston a ținut un consiliu de război, și majoritatea ofițerilor au fost de părere să aștepte atacul lui Santa Anna. Houston
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]