2,684 matches
-
Castrul roman este amplasat la o altitudine de 1500 m pe "Platoul Jigorul Mare", de lângă satul Bănița, județul Hunedoara. Fiind un castru de marș, el a fost construit de romani în perioada războaielor daco-romane în vederea cuceririi capitalei dacice Sarmisegetuza Regia. Fortificația are formă rectangulară cu dimensiuni de 310 m, pe laturile de nord și sud, și 240 m, pe laturile de vest și est . Monumentul a fost înscris pe Lista Monumentelor Istorice 2010 din județul Hunedoara la numărul curent 21, cu
Castrul roman de la Jigorul Mare () [Corola-website/Science/316997_a_318326]
-
din Banat, presupunând identificarea în teren și realizarea bazei de date pentru 450 de situri arheologice noi, propuse pentru completarea listelor monumentelor istorice din regiune (februarie 2006 - aprilie 2010). 3. Proiectul Valurile „romane” - vizează stabilirea traseului exact al celor 3 fortificații liniare de pământ ce traversează Banatul de la N la S, printr-un studiu complex de arheologia peisajului utilizând metode de teledetecție, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică și prospecție magnetometrică (martie 2007 - mai 2011). 4. Proiectul Castrele romane de marș de pe
Liviu Măruia () [Corola-website/Science/328934_a_330263]
-
printr-un studiu complex de arheologia peisajului utilizând metode de teledetecție, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică și prospecție magnetometrică (martie 2007 - mai 2011). 4. Proiectul Castrele romane de marș de pe culmea Munților Șureanu - vizează identificarea cu precizie în teren a fortificațiilor romane din timpul cuceririi Daciei, printr-un studiu complex de arheologia peisajului utilizând metode de teledetecție, aerofotointerpretare, studiu cartografic, topografie arheologică și prospecție magnetometrică (iulie 2008 - iulie 2012). 5. Proiectul Situl arheologic „Măgura” Uroiului, jud. Hunedoara - a vizat întocmirea unui
Liviu Măruia () [Corola-website/Science/328934_a_330263]
-
(în limba germană: "Atlantikwall") a fost un sistem de fortificații de coastă în cel de-al Doilea Război Mondial construit de Germania nazistă între anii 1942-1945 de-a lungul coastei de vest a Europei în scop de apărare împotriva invaziei anticipate a Aliaților din Marea Britanie asupra Europei continentale. La 22
Zidul Atlanticului () [Corola-website/Science/328998_a_330327]
-
În data de 23 martie 1942, prin Directiva nr.40 Adolf Hitler a odonat construirea Zidului Atlanticului. După raidul din 13 aprilie 1942 asupra St. Nazaire Hitler a ordonat ca bazele de submarine și cele navale să fie bine apărate. Fortificațiile au rămas concentrate în jurul porturilor până la sfârșitul lui 1943, când zona a fost fortificată. La începutul lui 1944, mareșalul Erwin Rommel a fost numit să îmbunătățească apărarea Zidului. El considera că fortificațiile de coastă existente la data numirii sale erau
Zidul Atlanticului () [Corola-website/Science/328998_a_330327]
-
submarine și cele navale să fie bine apărate. Fortificațiile au rămas concentrate în jurul porturilor până la sfârșitul lui 1943, când zona a fost fortificată. La începutul lui 1944, mareșalul Erwin Rommel a fost numit să îmbunătățească apărarea Zidului. El considera că fortificațiile de coastă existente la data numirii sale erau în întregime inadecvate și a luat imediat măsuri pentru întărirea lor. Sub îndrumarea sa au fost construite cazemate din beton armat, s-au pus mine terestre, mine marine, obstacole antitanc, obstacole marine
Zidul Atlanticului () [Corola-website/Science/328998_a_330327]
-
în zona Bahamas alte zeci de "șosele" subacvatice (unele paralele sau curbe) din dale dreptunghiulare și coloane din piatră sau uneori din marmură. Explorări aeriene, care au început în 1968, au demonstrat existența a numeroase ansambluri de clădiri, șosele și fortificații scufundate în zona Bahamas (Bahamas Banks, Andros, Bimini, etc.), unele din clădiri fiind piramide, domuri gigantice, porturi sau platforme pe care se aflau cu mii de ani în urmă temple și bastioane. Lângă Bimini s-a găsit în apă un
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
Viitorul Albrechtsburg a fost atunci numit Meissen, după râul Meisa. Curând s-a dezvoltat acolo un oraș, la poalele fortăreței. Cu toate acestea, Henric nu a întreprins nicio acțiune de germanizare a slavilor sau de creare a unui ansamblu de fortificații, Meissen rămânând, ca și Brandenburg o insulă într-o mare slavă. Această situație nu a durat însă. Orașul a prosperat, ajungând în cele din urmă unul dintre cele mai importante târguri din cadrul vastei "Mărci a lui Gero", care acoperea ținuturile
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
Bosfor și Dardanele. Sultanul Mahmud al II-lea a încercat să dea conflictului un caracter religios și a proclamat jihadul. El și-a mutat reședința la Adrianopol, a preluat personal conducerea trupelor chemate să apere islamul și a ordonat întărirea fortificațiilor de pe frontiera nordică a Dunării. Asemenea mișcări au fost considerate un motiv suficient de către împăratul Nicolae I pentru declararea războiului. Pe 14/26 aprilie 1828, trupele ruse staționate în Basarabia au primit ordinul să atace posesiunile otomane de la sud de
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Paskevici. Otomanii dispuneau de aproximativ 200.000 de oameni - 150.000 pe frontal din Balcani și 50.000 în Caucaz. Apărarea Bosforului era asigurată de 10 corăbii. Armata de la Dunăre avea ca obiectiv principal apărarea Moldovei, Munteniei, Dobrogei și a fortificațiilor de la Șumen și Varna. Baza de acțiune a armatelor lui Wittgenstein era Basarabia. În această regiune, puternic lovită de seceta din 1827, Wittgenstein a trebuit nu numai să restabilească ordinea, dar și să asigure apărarea teritoriului împotriva unei eventuale intervenții
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
puternic de artilerie și infanterie, tranșeele avansate turcilor au fost cucerite. Rușii au cucerit în zilele care au urmat Isaccea, Măcin, Hârșova și Tulcea. Comandantul forțelor ruse de asediu de la Brăila, marele duce Mihail Pavlovici, a încercat să cucerească rapid fortificațiile otomane, dar asaltul de pe 3 iunie a fost respins. După ce Măcinul a fost cucerit de ruși și Brăila izolată complet de restul forțelor turcești, comandantul garnizoanei otomane a acceptat să capituleze pe 7 iunie. Pe mare, rușii au trimis o
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
atacul pe mai multe fronturi nu părea să dea rezultatele dorite, Wittgenstein a hotărât să-și concentreze eforturile la Șumla, limitând prezența la Varna la efectivele unei unități de observație. Pe 8 iulie, forțele principale ruse au început atacul împotriva fortificațiilor otomane de la Șumla, principalul obiectiv de la începutul luptelor fiind întreruperea comunicațiilor cu Varna. Forțele ruse care încercau să asedieze Șumla au fost prinse la rândul lor între atacurile garnizoanei otomane și cele ale cavaleriei turce, care acționa în spatele și flancurile
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
generalul Wittgenstein a continuat fără rezultate notabile. Wittgenstein și-a reîntregit efectivele subțiate, după ce trimisese soldați în principal la Varna dar nu numai, odată cu revenirea Corpurilor 2 și 6 în jurul datei de 20 septembrie. În ciuda creșterii numerice a forțelor ruse, fortificațiile nu au putut fi luate cu asalt datorită lipsei artileriei de asediu. Amenințările turcilor asupra Olteniei au continuat până când rușii au reușit să înfrângă corpul expediționar otoman într-o luptă din apropierea Băileștilor. După cucerirea Varnei, Silistra a devenit principalul obiectiv
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
în țară, iar trupele care asediau Șumla s-au retras și au început organizarea pentru iernare în zona pe care o controlau. Rușii nu au luat cu asalt Silistra, ci s-au limitat să efectueze două zile de bombardamente asupra fortificațiilor, datorită crizei de muniție și lipsei artileriei grele de asediu. După retragerea trupelor ruse de la Șumla, comandantul turc a încercat să recucerească Varna, dar încercarea sa a fost respinsă și otomanii s-au reîntors la începutul lui noiembrie pe pozițiile
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
în Asia au încununate cu succese în 1828. Pe 23 iunie a fost cucerit Karsul. După o perioadă de suspendare a acțiunilor militare datorită epidemiei de pestă, rușii au cucerit pe 23 iulie fortăreața Akhalkalaki și pe 16 august Akhaltsikhe. Fortificațiile de la Ardahan au fost cucerite fără ca apărătorii să opună o rezistență notabilă. Un atac unui grup separat al forțelor ruse a dus la cucerirea orașelor Poti și Doğubeyazıt. Ambele tabere s-au pregătit intens în timpul iernii pentru reluarea operațiunilor militare
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
până la Valul lui Traian (Isaccea, Măcin, Tulcea, Hârșova, Kiustenge), au fost cucerite de ruși. În baza tratatului de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829, fortăreața din cetatea Hârșova a fost aruncată în aer. De asemenea, în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 fortificațiile și orașul Constanța au fost distruse, iar populația a fost decimată de ciumă. Pierderile au fost așa de mari încât la încheierea păcii, în Constanța rămăseseră numai 60 de case. A fost distrusă și localitatea Medgidia, care a devenit oraș
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
antice. După înfrângerea suferită de franci în bătălia de la Pelagonia (1259) în fața împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, Guillaume s-a văzut obligat să-și răscumpere libertatea cedând cea mai mare parte din estul Moreei și cele mai importante fortificații. După această victorie însă, bizantinii au suferit două înfrângeri (bătăliile de la Prinitza și de la Makryplagi), iar francii și bizantinii au fost obligați să trăiască ca vecini. La mijlocul secolului al XIV-lea, împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino a reorganizat Moreea
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
Turnul- clopotniță, din latura vestică a navei, de înălțime impunătoare, ca particularitate, are un format patrulater la parter și la primul etaj, iar la nivelele II și III în formă octogonală, cu două caneluri la partea superioară. Are elemente de fortificație. Pe colțurile de sud-vest și sud-est stă blazonul familiei Bathory (trei colți de mistreț). După tradiția locală, prin sanctuar biserica ar fi avut o legătură subterană, cu aripa sudică a cunoscutului castel Korniș ridicat la 1592-1593, în stilul Renașterii transilvane
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325958_a_327287]
-
Silla au format o alianță pentru a ataca Goguryeo și pentru a cuceri Valea Râului Han, o zonă strategică importantă, aproape de centrul peninsulei și o regiune agricolă foarte bogată.După ce Baekje s-a epuizat datorită seriei de atacuri costisitoare asupra fortificațiilor din Goguryeo,trupele Silla, venind sub pretextul oferirii ajutorului, au atacat și au intrat în posesia întregii vai a Râului Han în 553.Înfuriat de această trădare, Regele Baekje-ului, Seong, în anul următor, a lansat un atac de răzbunare împotriva
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
niciodată. Cea mai dezastruasă campanie a Șui împotriva Goguryeo a fost în 612, în care Șui, conform Istoriei Dinastiei Șui, a mobilizat 30 de divizii armate,cu un numar de soldați de aproximativ 1,133,800 soldați.Strapungând linia de fortificații Goguryeo de pe Râul Liao, un detașament de armată format din 9 divizii, aproximativ 305,000 de soldați, au ocolit principalele linii defensive și s-au îndreptat spre capitala Goguryeo, Pyongyang pentru a se întâlni cu forțele navale Șui care aduceau
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Biserică reprezintă una dintre cele mai importante biserici fortificate secuiești, ea fiind prezenta în toate referințele unor astfel de monumente din Transilvania datorită picturilor murale (în mare parte distruse) din interiorul bisercii dar și arhitecturii fortificațiilor ce o înconjoară. Ansamblul bisericii unitariene fortificate este din 2010 catalogat că monument istoric sub codul . Biserică are la bază o veche bazilica română ale căror elemente datează din secolul al XIII-lea. Ridicarea edificiului actual a început în secolul
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
catalogat că monument istoric sub codul . Biserică are la bază o veche bazilica română ale căror elemente datează din secolul al XIII-lea. Ridicarea edificiului actual a început în secolul al XIV-lea și terminat în secolul al XV-lea, fortificațiile fiind înălțate în secolul al XVI-lea, având în componență lor cinci bastioane, turnuri de clopote și ziduri de apărare din piatră. Biserică a dobândit forma actuală în secolul al XV-lea, cu ocazia unei extinderi în stil gotic. Deosebit de
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
legendă sfanțului Ladislau în care apare și imaginea unui războinic migrator cuman. Legendă se referă la bătălia de la Chiraleș din 1064. Aceste picturi murale au fost acoperite cu ocazia Reformei și au fost redescoperite în secolul al XIX-lea. Interiorul fortificației are o suprafață de 1852 metri patrati, biserica aflându-se în mijlocul ei. Biserică prezintă o amprentă dreptunghiulara de 7,25 metri pe 28 metri, cu o înălțime medie de 15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
aflându-se în mijlocul ei. Biserică prezintă o amprentă dreptunghiulara de 7,25 metri pe 28 metri, cu o înălțime medie de 15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform unei inscripții existente pe o țigla a acoperișului fortificației, cea mai veche renovare a lui a fost făcută în anul 1760. Zidul de protecției are circa 5 metri înățime. Fortificația a fost terminată în anul 1530, ea având înglobata în structura spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform unei inscripții existente pe o țigla a acoperișului fortificației, cea mai veche renovare a lui a fost făcută în anul 1760. Zidul de protecției are circa 5 metri înățime. Fortificația a fost terminată în anul 1530, ea având înglobata în structura spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumită slănina care are rezervat un turn din fortificație. Turnul bisericii, care se
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]