4,656 matches
-
simpli mercenari, după Anna Comnena. Dar ei manifestă de la început o înclinație spre viața așezată, alături și împreună cu vlahii. Aici, în sud, dăinuia de secole un fond de populație locală (romanică), păstorească, vlahii, în locurile unde de multă vreme se frământau pecenegi, cumani, bizantini. Contactul barbarilor (cumani) cu populația autohtonă de pe malul stâng al Dunării, românii din întinsa câmpie munteană, a fost mult mai adânc, în același timp în care ei cultivau relații cu elementul vlah din sud, creator de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
foarte mare poet. Este Tudor Arghezi [...], nu numai o personalitate uluitoare care-și depășește epoca și o domină ca un pisc de înaltă zonă, ci și cel mai reprezentativ poet al neamului românesc, după Eminescu. Nimeni ca dânsul n-a frământat cu atâta măiestrie graiul românesc, n-a știut să dea cuvântului tocit o vigoare nouă [...]. Un creator, un geniu verbal de o inventivitate formidabilă, care îmbogățește limba în secolul nostru de corupție și dezagregare a limbii naționale este Tudor Arghezi
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
ilustrează Gramatica... în afara tentei colocviale a povestirii, o conștiință neliniștită, cum se întâlnește adesea la D. Cantemir sau la cronicarii din secolul al XVII-lea. Adresându-se sieși sau altora, autorul ar dori răspunsuri și soluții la întrebările ce îl frământă. El este un meditativ, un obișnuit al dialogului reflexiv, citând frecvent filosofi în textele sale, ceea ce le face demne de tot interesul. În asemenea „enumerații” care sunt adesea proze condensate, gramaticianul pare a face în mod conștient literatură. E vorba
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
și tendoanele de-a lungul părții posterioare a gâtului și a părții superioare a umerilor. Folosiți degetele mari pentru a masa profund coardele musculare de o parte și de alta a vertebrelor cervicale, din vârful umerilor până la baza cutiei craniene. Frământați cât de profund puteți, masând circular, pe măsură ce apăsați pe țesuturi. Folosiți degetele mari pentru a localiza cele două puncte „Iazul Vântului” situate la baza cutiei craniene, acolo unde gâtul se unește cu capul, și apăsați tare pe ele, de câteva
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
mai practic și mai puternic decât vidul, după cum ilustrează Lao Zi cu claritate în Tao te king: Punem treizeci de spițe la un loc și spunem că avem o roată; Dar utilitatea roții depinde de spațiul unde nu este nimic. Frământăm lutul pentru a face un vas; Dar utilitatea vasului depinde de spațiul unde nu este nimic. Spargem pereții pentru uși și ferestre, ca să facem o casă; Dar utilitatea casei depinde de spațiile unde nu este nimic. Astfel, la fel cum
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
îl înfrunta nu cunoștea calea de mijloc: incredibila înghesuială omenească ceda pe neașteptate locul unui pustiu desăvârșit în care imesitatea cerului, adâncimea pădurilor făceau prezența omului de neconceput. Și vidul acela, brusc, dădea într-o îmbulzeală sălbatică de țărani care frământau malul clisos al unui fluviu umflat de ploile de toamnă. Da, Charlotte a văzut și asta. I-a văzut pe țăranii mânioși care, cu niște prăjini lungi, împingeau o barjă de unde urca o tânguire interminabilă. Se vedeau niște siluete care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai târziu, ardea focul și Pașka, cu picioarele goale și cu trupul acoperit doar de un pulover lung pe care i-l împrumutasem cât să-și usuce hainele, dănțuia pe o scândură linsă de flăcări. Cu degetele lui înroșite, zdrelite, frământa un bulgăre de lut, cu care învelea peștele înainte de a-l pune pe jăratic... În jurul nostru se întindea pustietatea albă a Volgăi iarna, sălciile cu crengile lor subțiri alcătuind un hățiș străveziu de-a lungul malului și, înecată în zăpadă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pătrunderea naturii umane este una dintre cele mai mari preocupări ale omenirii din toate veacurile, atât în filosofie și literatură cât și în viața practică. Cunoașterea omului e începutul înțelepciunii la Socrate, cheia tragediei la Eschil, misterul după care se frământă mintea lui Faust și leitmotivul din dramele lui Shakespeare sau romanele lui Dostoievschi, virtutea omului politic și arma cea mai preț a celui de afaceri. Folclorul popoarelor primitive, ca și cel al popoarelor de azi, este plin de sfaturi practice
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Extinderea îndatoririlor medicului dincolo de limitele profesiunii În cadrul acestui paragraf se insistă asupra unor moduri de examinare care implică respectul și răbdarea pentru tot ceea ce bolnavul vrea să istorisească (uneori și lucruri care nu au nici o legătura cu boala care îl frământă în mod serios), deoarece numai în acest fel se poate crea un veritabil contact cu bolnavul, capabil să-i ofere acestuia o deplină încredere în posibilitățile de vindecare pe care le are medicul și totodată prilejul realizării unui eficient catharsis
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Horea, au bătut drumul lung al Vienei ca să ceară Împăratului legi mai ușoare, care să-i ocrotească de lăcomia nobililor. De fiecare dată s-au Înapoiat numai cu promisiuni și au așteptat zadarnic mila Împărătească. Iobagii au Început să se frământe. În câteva localități din Apuseni s-au adunat În cete Înarmate, hotărâți să-și facă singuri dreptate. În fruntea cetelor de iobagi răsculați se aflau: Horea, Cloșca și Crișan. Horea Îndemna oamenii să lupte ca să nu mai existe nobili, iar
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a Măriei Sale Ștefăniță!... Starețul cel bătrân care e la mine mi-a arătat toate hrisoavele lui Ștefan care se ating de nașterea și rubedenia adevărată a lui Rareș. Venite aceste hrisoave naintea Direptății, ele ar putea să turbure și să frământe țara. Vodă trebuie să se-ndrepte or să cadă, una din două!...... Iată-l!... Depărtează-te! (MAIO iese încet și uitîndu-se la el cu compătimire) SCENA A II[-A] (ȘTEFĂNIȚĂ intră adâncit în cugetări și visător) ȘT[EFĂNIȚĂ] (pentru sine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lemn uscat, ei purpură, noi zdrențe!... Și de ce? Pentru că fiecare din noi a zis, ca M[ăria] Ta! "Ce putem? Sîntem slabi! Moldova-i mică! Poporu-i slab! " ȘT[EFAN] Popor! popor! ARB[ORE] Popor, da! O, cumplit e când se frământă, înfricoșat când se răscoală! Marea turbure și veninoasă! Furtună turbată și despletită! O, ați reușit a face din el numai niște umbre sclave și scunde, umbre a stâlpilor palatelor voastre!... Dar D[umne]zeu vă ferească de mânia lui! D
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arată-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor [mari], Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind prin veacuri negre, prin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că-n lumea asta fui umbra-i de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arat-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, 71v E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor mari, Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind pin veacuri negre, pin moarte mări lucind, Lucind peste morminte cu fața ei senină Și văd că-n lumea asta fui umbra-i de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile înalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturile mute peste vaietele-aceste. Mohamed dormea, ci visuri negre sufletu-i frămînt', {EminescuOpVIII 207} El pe frate-său [î]l vede... Vânăt iese din mormânt Și-și arată gîtul: "[Haide], vino, vino de zugrumă, Tu, ucizător de frate și zugrumător de mumă". Mohamed atunci răsare: "Iarăș visuri. Visuri, spune, Cine a crezut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-aruncă peste palate, zugrăvindu-le lor dunga umbrei, peste oameni, însemnîndu-le dunga mormântului lor, de care nu pot să scape cum nu pot scăpa de umbră). Cerul visează stele, oamenii amoruri... vântul, care muge ziua, cântă noaptea și se frământă prin valuri cu lungi, cu lungi țipete de amor... Somnul e surâsul morții. Noaptea, ea surâde tuturor, nu numai oaselor neființei... dar mie nu... căci acuma tu chemi stafia mea printre zidurile ruinei. ca să asculte giniile zburînde, glasul oaselor și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
orariul stă - timpul stă - - timpul neci nu mai esistă căci se topește-n 14r vecinicie și lumile inimei mele s-a stins // ca o clipă. ți-aș trimite steaua-înger cu corp diafan, cu inimă de foc - dar inimele lor, care frământă tremurând soartea a câte unui om ți-ar fi descris un amor de om, și amorul meu e ca Dumnezeirea, fără de tine; ți-aș fi trimis-o pe luna d-aramă ce fuge prin nouri de fier, dar luna jumătate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Cu-aghiasima cea dulce a lumei frunte-atinge, Păcatele i-adoarme, invidia i-o stinge, Ce ochi veghează umed?... Ce sânge se frămîntă?... {EminescuOpVIII 259} Ce suflet țipă-n doliu?... Ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmură barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară, Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pace, Și când gândirea oarbă prin țara morții trece Și moaie-n lac de vise aripa ei cea rece, Cu aghiazima-ndulcită a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, voința ei o stinge, Ce ochi veghează umed? Ce piept ce se frământă, Ce suflet lampă de-oliu se mișcă tremurîndă?... 2257 Privesc trecutul ș-icoana lui barbară: E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu sânge și ruine Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci Ce veștedă, bătrână, se leagănă prin nori Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă-neacă, mă frămîntă? Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele, Purtând pe frunte-mi raza a națiunei mele? Voi să ridic palatul la două dulci sorori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători Voi să le-ngîn viața și-n cupa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Așa mă spăriai încît scosei un țipăt, socotind că mi-au frânt mijlocul, gândii că m-au lăsat schilav. Dar frământătorul meu, mulțumit de isprava sa, lăsă această lucrare și se apucă de alta: începu să-mi strivească, să-mi frământe brațele, picioarele, mușchii, rănichii, cu o îndemînare de minune. Aceasta ținu ca un sfert de ceas și apoi mă lăsă. Acum mă simțeam și mai slab decât înainte; pe urmă toate închieturile mă durea; vrui să trag covorul ca să mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atrase la sine pe o mulțime de inițiatori și părtinitori ai schismei, pe cari-i încuraja și le dedea sprijin cu sfatul și cu fapta. Aflând aceasta prin călugării cari, când veneau la Tîrnova, când plecau cu scopul de-a frământa lumea, mânia Mariei crescu și mai mult contra unchiului ei împăratului, care trata cu dispreț pe muma ei și-n toate celea uita orice considerație pentru ea, din care cauză Eulogia nici un pregetă de-a îmboldi mereu pe fiică-sa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
face loc unui prepus care pătrunde până-n măduva vieții, prepus care, când îl lovește întîi pe Othello, îl face să piardă toată prezența de spirit (Fassung), pe care el apoi și-o luptă cu greu, pe când cugetul apucat odată îi frământă sufletul în adâncul său. Această furtună dinăuntru care răstoarnă mereu prezența de spirit (Besonnenheit) invocată trebuie ca jocul mut să ne-o releveze preparativ, până ce espresiunea vie a cuvântului o și confirmă. În scena citată din Macbeth jocul mut are să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu unul invocativ. în incantații infantile de tipul : „Pita popii s’o ’năcrit/ Și a noastră s’o ’ndulcit” (9, p. 163), sau „Domnul face pita/ Pita se despică/ Ploaia nu mai pică/ Nici o țirică” (11, p. 146), sau „Popa frământă pita/ Pita se dospește/ Ploaia se oprește” (9, p. 162 ; 40, p. 28), se observă relația direct proporțională dintre pregătirea rituală a ofrandei de către un „popă” păgân și oprirea ploii. Aceeași determinare magică se regăsește în unele atestări (destul de rare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arestat, adaogă telegrama. E aproape indiferent a ști daca ucigașul a fost sau nu arestat, precum e indiferent de-a se ști cum [î]l cheamă. Numele lui, ar zice Biblia, e "legiune" De un șir de ani Rusia e frământată de-o mișcare întinsă și surdă care amenință a surpa statul din temelii și-a pune " nimicul" în locul lui. E în natura statelor despotice ca sa fie totdauna lângă marginea prăpastiei, căci despotismul și demagogia sunt două vlăstare ale unui și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]