19,543 matches
-
de tine însuți”. Și Ion Iliescu nu se îndoiește: „Probabil că au avut și ei motivația lor (e vorba de băieți - n.m.Ă, că nu de nebun un om se repede să-l lovească pe altul”. Partea a doua a frazei, prin stupiditatea ei aproape perfectă (dimpotrivă, există tot mai mulți inși în țara asta și în lume care se năpustesc de nebuni asupra altoraă, lasă impresia că dl prezident nu știe ce vorbește. Nici vorbă: dl Iliescu exprimă cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am cum să-mi explic altfel aparițiile lui de nebun spre înserare, îmbrăcat într-un veșnic tricou albastru, cu un taur fioros desenat pe piept. (Știu că există niște cuvinte care, folosite brambura, au rostul să îndepărteze orice om de fraza pe care-o citește. Spre exemplu: „a fi menit“. N-am încotro și-mi cer iertare.) Cristos mi-era menit mie, nu pentru că doar eu eram ținta atacurilor lui fără motiv, ci pentru că nici unul din ceilalți copii de pe stradă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dat zglobiu din coadă. Teoretic, în acele luni mă apăra și pe mine cineva (de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei). Pe de altă parte, mi se tăia macaroana în multe privințe. Auzeam fraze neobișnuite, rostite sec: „Nu te ridici de la masă până nu termini din farfurie!“, „Nu ieși afară înainte să-ți faci lecțiile!, „Nu mergi la nici un fotbal dacă mai văd balamucul ăsta în casă!“. Și începea un război al nervilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pur și simplu ai sentimentul că plesnesc de toate capitolele nescrise - nescrise, Însă deja atît de prezente ! Însă, vai, În realitate, toate acestea erau doar niște simple bule de aer, și fiecare dintre ele o nouă iluzie. Fiecare dintre aceste fraze, atît de pline de promisiuni, era ca o cutie de cadou frumos Împachetată, strînsă cu ardoare la piept de mîna nerăbdătoare a unui copil, o cutie ce nu conține nimic altceva decît pietriș și bucățele de gunoi, deși zornăia, vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la piept de mîna nerăbdătoare a unui copil, o cutie ce nu conține nimic altceva decît pietriș și bucățele de gunoi, deși zornăia, vai, atît de ademenitor. El credea că sînt dulciuri ! Eu am crezut că e literatură. Toate aceste fraze - și multe, multe altele, la fel ca ele - s-au dovedit a fi nu trambuline către oceanul cuvintelor nescrise, ci bariere insurmontabile. Vedeți dumneavoastră, erau prea bune. Nu le-aș putea egala niciodată. Unii scriitori nu-și pot egala niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dovedit a fi nu trambuline către oceanul cuvintelor nescrise, ci bariere insurmontabile. Vedeți dumneavoastră, erau prea bune. Nu le-aș putea egala niciodată. Unii scriitori nu-și pot egala niciodată primul roman. Eu nu mi-aș putea egala niciodată prima frază. Și uitați-vă la mine acum. Uitați cum am Început asta, opera mea de căpătîi, lucrarea vieții mele : “Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd...” Dumnezeule mare, “dacă și cînd” ! Înțelegeți, În mod sigur, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ele. Mai Întîi, am observat că fiecare carte are o aromă specială - dulce, amară, acră, dulce-amăruie, rîncedă, sărată, picantă. Am constatat de asemenea că fiecare aromă - și, pe măsură ce trecea timpul și mi se ascuțeau simțurile, aroma fiecărei pagini, a fiecărei fraze și, În ultimă instanță, a fiecărui cuvînt - aducea cu ea o Întreagă gamă de imagini, de reprezentări În mintea lucrurilor despre care experiențele mele foarte limitate În așa-numita lume reală nu mă pregătiseră absolut deloc : zgîrie-nori, porturi, cai, canibali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la rostitul efectiv al cuvintelor - un lucru pe care, pur și simplu, nu eram În stare să-l fac. Locvace pînă la logoree În mintea mea, eram condamnat la tăcere. Problema era că, de fapt, nu aveam voce. Toate acele fraze superbe ce-mi zburau prin minte asemeni unor fluturi zburau de fapt Într-o colivie din care nu puteau scăpa niciodată. Toate acele cuvinte minunate pe care le repetam În minte pînă la alcătuiri perfecte și pe care le rosteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
poveștile minunate, cînd Încep să visez, cum Îi spun eu, adică iau bucăți fără sens din viață și le dau un Început, un mijloc și un sfîrșit. Visurile mele conțin totul - adică totul, cu excepția monstrului din oglindă. CÎnd visez o frază ca „Muzica se stinse și, În tăcere, toți ochii se fixară asupra lui Firmin, care stătea demn și fără să clipească În pragul sălii de bal”, nu văd niciodată un șobolan subnutrit și fără bărbie În pragul unei săli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cineva l-a vizitat pe domnul Rowe În legătură cu un cozonac. Nu prea Înțeleg despre ce este vorba. Se pare că l-a cîștigat la tombola noastră. — Să vedem, cine putea să fie? TÎnărul vorbea perfect englezește; doar excesiva corectitudine a frazei și grija de a nu face vreo greșeală vădeau un străin. Ai fi zis că face parte dintr-o familie de viță veche, care ținea ca membrii ei să vorbească limpede și corect; grija lui nu părea deloc pedantă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
contradicțiile vieții și parcă Încărcate cu propriile noastre amintiri dureroase: cutare ofițer decorat cu Crucea Victoriei ajuns În boxa acuzaților, cutare cetățean dat În judecată pentru că n-a declarat fiscului veniturile sale reale, cutare demagog demn de dispreț care Înșiră fraze sforăitoare despre curaj și puritate; ca să nu mai punem la socoteală păcatele săvîrșite pe ascuns. Micul duce e mort, trădat și uitat; nu-i mai putem recunoaște pe ticăloși și-i privim cu suspiciune pe eroi, iar lumea ne apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vor ști niciodată ce Înseamnă să nu cunoști teama de a fi descoperit. Rowe Își spunea acum că omul Își poate ispăși vina față de morți dacă suferă Îndeajuns pentru cei vii. — Draga mea, sînt atît de fericit! Încercă el o frază la Întîmplare, și inima i se umplu de căldură cînd auzi răspunsul ei prompt, dar reținut: — Și eu... „La urma urmei, Își spuse Rowe, oamenii Își fac o idee cam exagerată despre fericire...“ CUPRINS PARTEA ÎNTÎI - UN OM NEFERICIT Cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
imediat. Putem regăsi continuitatea timpului numai în romanele unei epoci în care timpul nu părea stabil, dar nici nu exploda încă, o epocă care a durat aproximativ o sută de ani, și cu asta basta. Sucești cartea în mână, parcurgi frazele de pe spatele ei, de pe partea îndoită a supracopertei, fraze generice, care nu spun prea mult. Mai bine așa, nu e un text care pretinde să se suprapună în chip indiscret textului pe care cartea va trebui să-l comunice direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
epoci în care timpul nu părea stabil, dar nici nu exploda încă, o epocă care a durat aproximativ o sută de ani, și cu asta basta. Sucești cartea în mână, parcurgi frazele de pe spatele ei, de pe partea îndoită a supracopertei, fraze generice, care nu spun prea mult. Mai bine așa, nu e un text care pretinde să se suprapună în chip indiscret textului pe care cartea va trebui să-l comunice direct, a ceea ce va trebui să storci din carte, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și un jet de aburi se înalță din mașina de făcut cafea, pe care bătrânul barman o pune sub presiune, de parcă ar lansa un semnal, sau cel puțin așa pare din succesiunea de fraze din al doilea alineat, în care jucătorii de la mese închid evantaiul cărților de joc la piept și se întorc către noul venit cu o triplă răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
reușesc să lumineze dincolo de haloul lor; oricum, e un mediu pe care tu îl cunoști perfect, cu mirosul de tren ce rămâne și după ce toate trenurile au plecat, mirosul special al gărilor după ce a plecat ultimul tren. Luminile gării și frazele pe care tocmai le citești par să slujească mai mult la dizolvarea decât la dezvăluirea lucrurilor ivite dintr-un val de întuneric și de ceață. Am coborât în această gară astă-seară pentru prima oară în viața mea și deja mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ai citit deja câteva pagini și acum ar fi momentul să ți se spună clar dacă unde am coborât eu dintr-un tren care a avut întârziere e o gară de altădată, sau o gară din ziua de astăzi; dar frazele continuă să se miște într-un spațiu nedeterminat, cenușiu, într-un fel de țară a nimănui, a experienței redusă la cel mai mic numitor comun. Fii atent: este cu siguranță un sistem pentru a te implica încet, încet, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
slujește ca nimeni să nu vadă cine vine la tine! Pe cine primești în camera din spatele magazinului când tragi oblonul? Aceste replici formează un zumzăit de voci indistincte, din care ar putea totuși să se ivească un cuvânt sau o frază hotărâtoare pentru ceea ce va urma. Pentru a citi cum trebuie, trebuie să înregistrezi atât efectul zumzăitului, cât și efectul intenției ascunse, pe care nu ești încă în stare (și nici eu) s-o surprinzi. Citind, deci, trebuie să fii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cum ar fi: - E suficient să miști acele. Iar eu: - Nu, cu gândul, concentrându-mă până când timpul s-ar întoarce înapoi. Nu e clar dacă realmente spun asta, sau aș vrea să spun asta, sau dacă autorul interpretează jumătățile de fraze pe care eu le bolborosesc. - Când am ajuns aici, primul meu gând a fost: poate am făcut un asemenea efort mental, încât timpul a făcut un ocol complet; iată-mă în gara de unde am plecat prima oară, rămasă la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
urmărește din ochi. Rapidul sosește cu toată viteza. Încetinește, se oprește, mă șterge din privirea comisarului, pleacă mai departe. II Ai citit deja vreo treizeci de pagini și povestirea a început să te pasioneze. La un moment dat observi: „Dar fraza asta nu mi se pare nouă. Mi se pare chiar că am mai citit acest pasaj.“ E clar: sunt motive ce revin, textul e împletit cu repetiții, care servesc la exprimarea fluctuației timpului. Ești un cititor sensibil la asemenea subtilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
legat împreună atâtea exemplare din aceeași șaisprezecime, încât nu mai e nici o pagină bună în toată cartea. Dai cu cartea de podea; ai arunca-o pe fereastră, chiar și prin fereastra închisă, printre șipcile obloanelor, ca să macine colile ei incoerente; frazele, cuvintele, modemele, fonemele să țâșnească fără a se mai putea recompune într-un limbaj; ai azvârli-o prin geam; dacă geamurile sunt incasabile, cu atât mai bine; ai azvârli cartea, redusă la fotoni, vibrații ondulatorii, spectre polarizate; ai azvârli-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vorbind, totul îți fugea printre degete; poate și din cauza traducerii, ți-ai spus, care poate fi fidelă, dar cu siguranță nu restituie substanța densă pe care acei termeni trebuie că o au în limba originară, oricare ar fi ea. Fiece frază tinde să-ți transmită în același timp soliditatea relației mele cu casa din Kudgiwa și restul pierderii ei, ba mai mult: și - poate nu ți-ai dat încă seama, dar dacă te gândești, vezi că e chiar așa - impulsul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
miști mașinal coupe-papier-ul în grosimea volumului: cu lectura nu ești încă la sfârșitul primului capitol, dar cu tăiatul ești cu mult mai departe. Și iată că, în clipa în care atenția ta e complet absorbită, întorci fila la jumătatea unei fraze hotărâtoare și te afli în fața a două foi albe. Rămâi uluit, contemplând albul crud, ca o rană, sperând aproape că vederea te-a înșelat, proiectând o pată de lumină pe carte, din cerneală. Nu, o albeață intactă domnește într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
enciclopedie, un atlas istoric; nu, nici o legătură cu Polonia; în perioada dintre cele două războaie mondiale, zona aceasta constituia un stat independent: Cimeria, capitala Orkko, limba națională cimeriana, aparținând limbilor de origine botno-ugrică. Articolul „Cimeria“ din enciclopedie se încheie cu fraze prea puțin încurajatoare: „În succesivele împărțiri teritoriale între puternicii săi vecini, tânăra națiune nu a întârziat să fie ștearsă de pe hartă; populația autohtonă a fost dispersată; limba și cultura cimeriană nu au mai evoluat.“ Ești nerăbdător să dai de urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]