3,538 matches
-
fi putut să plouă și de la stânga la dreapta, tot nu îmi păsa. Îl căută din priviri pe moșulică. Acum chiar că îi voi trage un mare pumn în nas, mai ales că nici nu se mișcă, parcă suntem în Frumoasa din Pădurea Adormită, numai că aici va fi Bătrânul din Orașul Adormit. Nu-l văzu. Dispăruse. Ca și cum nici nu ar fi existat vreodată, iar el ar fi vorbit singur despre un accident al unui taximetrist care îl stropise și despre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și, fără nicio vorbă, l-a sărutat pe obraz. Gestul ei l-a impresionat profund. ”- Cine-i doamna?” au fost singurele lui cuvinte. ”- O cunoștință... tu n’ai de unde s-o cunoști! ”, i-a răspuns eaprivindu-l zâmbind. Era atât de frumoasă... cu fața albă ca de marmură și ochii extrem de negrii și vii... După ce s-au privit, o vreme, îndelung în tăcere, fără niciun cuvânt ea, s-a răsucit pe călcâie și a plecat... El a urmărit-o, cum se îndepărta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
au cunoscut. Ea îi zâmbea dulce șoptind: ”Go-gu... Go- gu..!” El rămase ca de piatră, nu-i venea să-și creadă ochilor. Ea, de o frumusețe fascinantă, se apropie de el, zâmbind, cu pași rari și largi, și-i întinse frumoasele-i buze trandafirii. El amuțit, închise ochii strâns-strâns... până la durere... Când îi deschise... Vasilica dispăruse. Se trezi din somn plângând încet... încet, cu suspine, murmurând. -Fata. Fata mea dragă!.. Ceasul arăta orele opt și douăzeci dimineața. Isi șterse ochii de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
comuniste), a căror propagandă mincinoasă, diabolică a fost demascată În Întregime. „Tineri români care participați la Festival, Cu ocazia trâmbițatului Festival, aveți o datorie sfântă către Țară și anume: Dezvăluiți delegaților țărilor participante viclenia mârșavă a comuniștilor care au transformat frumoasa noastră țară Într-o Închisoare. Spuneți-le și arătați-le cum aplică comuniștii doctrina lor pentru a robi și a asupri masele muncitorești. Dezvăluiți-le așa zisa lor cultură și superioritate tehnică. Explicați-le că democrația comunistă nu este decât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
noastră țară. Mult Încercata generație 1948 a trebuit să Îndure cel mai perfid experiment ce s-a exercitat pe ființa umană, cu atât mai perfid cu cât călăii neamului românesc veneau ca prieteni, ca eliberatori. Îmi amintesc că pe Valea Frumoasei (defileul râului Sebeș), oierii, obișnuiți din vremuri străvechi să citească În natură semnele unui nou an, primiseră Începutul lui 1948 clătinând din cap cu mare Îngrijorare. Semnele nu erau deloc bune. Într adevăr, pe măsură ce se desfășurau lunile anului, se confirmau
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cei mai destoinici ofițeri, securiști, din lumea preoțească, din lunga și sinuoasa parte, românească, a râului Prut. Discursul erotic N-am văzut, cât am umblat eu prin lume, și, slavă domnului, am umblat, bărbat mai urât decât Scoruș, a Început, frumoasa Lozia, prima pagină a jurnalului deschis la finele lunii trecute. Ce o fi determinat-o, pe ea, să purceadă la elaborarea jurnalului În discuție, nu am putut să știu, până la ora actuală. Sigură este, Însă, povestea, sigure sunt faptele care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
le dezgoli mai agresiv. El pricepu ce ar fi fost de priceput. Se ridică, și, i se adresă, animăluțului: hai acasă, frumosule, că e târziu. Lia țâșni și ea În picioare. Abia acum văzu bine Bubu cât era fata de frumoasă și de apetisantă! Și o privi cu o anumită tresărire. Ea observă. Și-i plăcu. Și zise: merg și eu, dacă-mi permiteți, să vă conduc, până ceva mai Încolo, că mi-e tare drag cățelul. Vino. Și au pornit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu știi nimc. Bine. Tac, și plec, În drumul meu. Pa. A tăcut și a pornit, lela, pe la porți și pe la portițe; pe la vecine și pe la nevecine; pe la prietene și pe la neprietene; răspândind zvonul, cum, că, s-ar putea, ca, frumoasa Aura, să ... se ... cu Aristotel, pentru o carte ... Și zvonul s-a lățit. Și s-a tot lățit, până ce a cuprins aproape În Întregime această parte a lumii. Aura și Aristotel? Da. Aura și Aristotel, autorul. Ce? Cum ce? A
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu cumva mai caută și acum, adevărul. Marele adevăr, care, de regulă, se ascunde, cu atâta dibăcie, dincolo de putința omului de a-l depista și cuceri. Îl căuta, parcă, și acum, urcând spre vârfușorul dealului, pe care se găsea casa frumoasei Aura Cernat. De dincolo de portiță, ea, sâsâi, precum un șerpișor: el, surprins, Întoarse capul. Aici. Eu sunt. Pe leagănul - scrânciob, de aseară. A. Da. Uitaseși? Nu. Dar? Dar, eram transportat, pe firul captivant al subiectului unei extraordinar de frumoase povestiri
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu prea m-am gîndit la tine <maya>: mi-am zis că ție nu îți pasă <vick47>: mie nu îmi pasă <maya>: nick, de ce nu mă poți iubi? <vick47>: ce curios sună... <vick47>: ești cu 20 de ani mai tinara, frumoasa, deșteaptă <vick47>: eu trebuie să întreb: de ce mă iubești, maya? <maya>: trebuie să iubesc pe cineva, nu? <vick47>: de ce nu pe tipul din timi? <maya>: nu știu. De ce nu pe ăla din Richmond? <maya>: mi-a făcut curte în draci
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
A fost mai frumos ca în povești... Ne-am îndrăgostit, cum se spune..., la prima vedere... Ne-am iubit în prima noapte... și în a doua... și în a treia... Eu nu am crezut că iubirea poate fi atât de frumoasă... Este minunată! Am iertat toți oamenii... care nu au fost corecți... cu mine. M-am iertat pe mine..., că nu cred că am fost eu... un om fără de păcate... L-am iertat pe tata, că a fost rigid cu mine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îmbrace halatul cu o curiozitate copilărească. O obsedaseră Tainicele cărări ale iubirii două întrebări: „O fi greșit măsura? Îmi va veni bine?” În fața oglinzii a exclamat mulțumită și s-a grăbit să ajungă la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești, iubito! o întâmpină Eugen, învăluind-o cu priviri admirative. Arăți ca o fetișcană ieșită din bazinul de înot... - Nu râde de mine, răule!... Nu, nu te apropia! îi opri ea elanul, ghicindu-i intenția de a o îmbrățișa. Nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în timp ce Iuliana privea cu mare surprindere fetița pe care asistenta o ținea de mână. Tainicele cărări ale iubirii - Wow! Ce asemănare uluitoare! Nu-mi vine să cred, se manifestă ea, făcându-l atent pe fratele său. Tu o vezi pe frumoasa asta de fetiță, Iustin? Să vă trăiască, doamna Mariana! Ani mulți și fericiți să-i dea bunul Dumnezeu!... Nu credeam că sunteți căsătorită... - Vai, mulțumesc mult! Ea este... Hai, nu te sfii, Dănuța! Domnul dorește să-ți mângâie părul, explică
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
muntele Olivierilor! Fata, surprinsă, întrebă din ochi pe Stănică, dar acesta o trase înainte. Aglae o privi de la cap până la picioare cu o atenție ostentativă, ca spre a nu se păcăli, în schimb Aurica fu entuziasmată: - Vai, zise ea, ce frumoasă sunteți, domnișoară. Mamă, o să fie fericirea lui Titi. Aglae o cercetă, o întrebă de toate, îi făcu aluzii clare la necesitatea ca nora ei să fie o fată de treabă, nu o dezmățată, iscodi de are zestre. Stănică făcu minuni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și pe Felix. Felix observă avariția bătrânului unchi, cochetăria Otiliei, răutatea și meschinăria Aglaei, devenind în timp un interiorizat. Spre a se salva, își întreține un jurnal în care are curajul să-și noteze în special stările afective legate de frumoasa Otilia. Față de Pascalopol, eroul-martor are sentimente contradictorii: îl respectă, se revoltă împotriva lui sau îl urăște, în conformitate cu atenția pe care i-o acordă Otilia acestui elegant moșier. Otilia este asemenea unui copil zburdalnic, plin de candoare și sensibilitate. Când cei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o clipă tactul țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit... Atât i-a trebuit dogarului. Era canonit rău de băutură. S-a tras și brutarul lângă el și le-a cerut să-i cânte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu trăsurile în goană, veseli... Săptămâna brânzei Cine să-i țină minte? Băteau vânturile peste locul sălbatic, veneau zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe el. Și el, cu cât o privea mai mult, cu atâta o găsea mai frumoasă. Avea milă de ca, deși nu voia să-i inspire speranțe deșarte, precum ar fi făcut orice bărbat în locu-i. - Nu că nu ești frumoasă, Cezara. Să vorbim încet... te voi numi tu, căci îmi ești scumpă, deși nu te iubesc în feliul în care aș dori eu însumi. Ascultă. Eu n-am iubit niciodată și poate că nici nu sunt în stare. Dar un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care cădea-n inele strălucite și în creți splendizi și osteniți pe umerii ei... Și alături cu ea mergea-el... cu capul lui neacoperit, de Antinous. Asemenea unor aripi de vultur sălbatec cuprindea părul, negru și urcat ca un privaz, acea frumoasa si ostenită față de marmură de Paros... pleoapele pe jumătate lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui dezgustați, buzele subțiri și-ntredeschise arătau o energică și crudă durere... și numai gâtul lui înalt se îndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ea? Era tristă. Și el, cu cât o privea mai mult, cu atâta o găsea mai frumoasă. Avea milă de ea, deși nu voia să-i inspire speranțe deșerte, precum ar fi făcut altul în locu-i. - Nu că nu ești frumoasă, Cezara. Să vorbim încet... Te voi numi tu, căci mi-ești scumpă, deși nu te iubesc în feliul în care aș dori eu însumi. Ascultă. Eu n-am iubit niciodată și poate nici nu sunt în stare. Dar un lucru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
veți învoi amândoi asupra prețului, ca doi oameni de onoare ce sînteți... dar, până nu-ți sunt femeie, am dreptul de a te ruga să mă scutești... Vei avea destul timp să mă chinui ești când îți voi fi femeie. Frumoasa contesa îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe-un batrîn mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei steteau în uliță; Onufrei, numărând metanile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el. Și el, cu cât o privea mai mult, cu atâta o găsea mai frumoasă. Avea milă de ca, deși nu voia să-i inspire speranțe deșerte, precum ar fi făcut orice bărbat [altul] în locu-i. - Nu că nu ești frumoasă, Cezara. Să vorbim încet... te voi numi tu, căci îmi[-]ești scumpă, deși nu te iubesc în feliul în care aș dori eu însumi. Ascultă. Eu n-am iubit niciodată și poate că nici nu sunt în stare. Dar un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oare să nu mai fiu al tău? Poesis, această patrie va fi a mea, ca și a inimicilor noștri; atunci tu vei fi femeia mea, frumoasa mea femeie, zâna grădinioarei mele, matroana vetrei mele părințești, mama copiilor mei! O, ce frumoasă ești tu... ce mult o să te iubim noi... eu și cu tatăl meu cel bătrân, pietrarul! Tu vei scutura praful de pe cărțile mele, a lucrătorului cu spiritul, tu vei netezi cu mâna ta molatecă și alba, creții de pe fruntea mea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
palide, plouau și ningeau pe noi ca o ploaie de picături de aur. Noi dormeam pare-că, deși vedeam totul, ea părea albă ca argintul, iar o mână a mea era pusă pe nevrute între sânii ei rotunzi și dulci. "Ce frumoasă ești, Poesis", murmuram visînd! "Ce mult te iubesc", șoptea ea, încunjurîndu-mi gâtul cu brațele albe, vorba ei era tremurătoare, dulce asemenea muzicei ce espiră, ochii pe jumătate închiși erau numai voluptate, numai mâna mea simțea cum inima-i zbate asemenea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mine mă va despera... {EminescuOpVII 253} - Te iubesc, Senora, zise el c-un ton sec și scurt... dar nu voi să te nefericesc... Dar prezența d-tale ar fi în stare de-a mă face egoist, căci ești atât de frumoasă... Senora, renunț la mâna d-tale cu o condiție numai... foarte ușoară de-mplinit, se-nțelege.. Trebuie să mă congediați chiar în astă sară... Să-mi puie caii la trăsură... plec... Aveți bunătatea de a-mi da condei și hârtie, ca să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]