6,850 matches
-
calității specifice pieței, mecanisme care sensibilizează agențiile la reclamațiile cetățenilor, dar aici intervine problema capacității cetățenilor de a-și susține interesele în mod organizat (Dunleavy et al., 2006). Reforma administrației publice româneștitc "Reforma administrației publice românești" Menționam în introducere dubla funcționalitate a demersului de față. În primul rând, identificam utilitatea acestui demers pentru înțelegerea bazelor pe care se construiește noua reformă a sectorului public și generarea unor soluții de organizare a acestuia pornind de la identificarea disfuncționalităților și menținerea elementelor funcționale. În
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
care primesc asistență externă reflectă nevoia de integrare conceptuală și analitică a conceptelor fundamentale din economie și societate (figura 19). Din acest punct de vedere și luând în considerare beneficiarii ajutorului financiar extern nerambursabil, capacitatea de absorbție se referă la funcționalitatea generală a statului beneficiar, la ajustarea dezechilibrelor evidente și la adoptarea unor standarde minime administrative și economice (Cace et al., 2009). Analiza realizată de Boot et al. 2001 este prima care a prezentat sistematic noțiunea de capacitate de absorbție. În
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
generând mesaje polivalente; - stratul sonor constituie o dimensiune esențială mai ales în creațiile lirice, în care ima ginile auditive, figurile de sunet, metrica versului, ritmul și rima creează eufonia. Fonetismele regionale, populare, arhaice sau cele marcate de oralitate au diverse funcționalități expresive în contextul stilistic; - nivelul lexico semantic are ca semn distinctiv actul producerii semnificației, care se bazează pe „sinonimie zero“ (unui semnificat i se asociază un anumit semnificant pentru construirea unei anumite semnificații minimale), „polisemie maximă“ (semnificația fiecărui semn lingvistic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin comicul de intrigă sau de situații, în comedia bufă ori în commedia dell‘arte (bazată pe improvizația actorilor). - Dramaturgii epocilor moderne revigorează comedia, apelând la limbaje scenice complexe prin care „personajele sunt reduse la scheme morale abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ridicarea cortinei“, fiind reconstituită, întro cronologie inversă, din replicile personajelor. Item 3: evidențierea relațiilor dintre două personaje, reprezentative pentru comedia studiată O altă caracteristică a comediei este prezența scenică a unor personaje comice „reduse la scheme morale abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Această „schemă morală“ generează comicul de caractere prin contradicția dintre aparență și esență. Abdicând de la condiția exemplară pe care ar trebui să o reprezinte în viața publică, eroii Scrisorii pierdute sunt caracterizați prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
autorul dramatic se definesc prin acțiune, prin limbaj și comportament scenic, prin relațiile cu ceilalți. Comediile lui I.L. Caragiale ilustrează strălucit relații interumane guvernate de interes sau de jocuri politice, personajele comice fiind „reduse la scheme morale abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (A. Marino). Această afirmație se poate aplica perfect și eroilor din capodopera lui I.L. Caragiale O scrisoare pierdută, comedie de moravuri, de intrigă, de caractere, de limbaj. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Fundației Culturale Române, 1998 vezi cap. Stiluri de filozofare și tradiții filozofice). Se poate observa că negând existența filozofiei ca "gen", autorul citat contestă indirect valabilitatea demersului epistemologic diltheyean de a oferi o paradigmă unitară a naturii filozofiei, dar admite funcționalitatea a ceea ce noi am numit paradigmele unităților din filozofie, chiar dacă în cazul lui aceste "unități" sunt altele ("marile tradiții filozofice") decât la Dilthey (tipurile de Weltanschauungen), pentru că în primul rând criteriile de clasificare sunt altele. 33 L. Blaga, Fețele unui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o anumită arie teritorială. În ceea ce ne privește, ne vom ralia opiniei ce consideră drept părți componente ale infrastructurilor critice, pe de o parte nervurile comunicaționale (rețelele de transporturi și comunicații), iar pe de altă parte centrii nervoși ce asigură funcționalitatea fiecărei entități statale (sistemul administrației de stat, sistemul financiar-bancar); vom include în rândul infrastructurilor critice și sistemul structurilor medico-sanitare, componentă de sistem aparent pasiv-statică, dar cu un important rol de întreținere a corpului social activ. Sub raportul contribuției la configurarea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
mai ales în lumea intelectuală contemporană, din mai multe motive: 1) problematica foucauldiană în analiza puterii, a relațiilor sociale și a cunoașterii a deschis o posibilitate de problematizări și de discursuri; 2) altfel de percepții despre disciplinele socio-umane și despre funcționalitatea lor în cadrul societății moderne și în raport cu puterea-cunoaștere; 3) redefinirea statutului intelectualilor într-o societate disciplinară, bazată pe inovație și cunoaștere; 4) punerea sub semnul interogației a parteneriatului cărturari-politicieni; 5) reorganizarea instituțiilor și a societății moderne pe alte fundamente teoretice și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
imaginile pe care ceilalți le au despre oameni și lucruri. Între nebunie și anormalitate nu poate fi pus semnul echivalenței. Nebunia se referă la o stare patologică a creierului și a comportamentului, în timp ce a-normalul se situează în afara normelor, în afara funcționalității social-politice a modelelor, în afara uniformității comportamentale a unei întregi medii social-politice. Această uniformitate a comportamentelor ar fi bine să o privim ca pe un efect al puterii-cunoaștere; putere social-politică ce are nevoie de oameni aflați în stadiul unei docilități, al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Beauvoir (1908-1986) în cartea Al doilea sex (Le Deuxième sexe) (1949) sunt mai mult reacții feministe, poate de complex sexual, poate și din experiența directă cu partenerul ei Jean-Paul Sartre, binecunoscut pentru atitudinea sa de a trata femeile precum obiectele. Funcționalitatea femeii, a femeii-obiect îndeosebi, nu constă în ideea preconcepută că ea este folosită, ci mai degrabă în a-și folosi sexualitatea (senzualitatea, seducția, aspectul atractiv) pentru niște scopuri clar definite, pe care respectiva femeie, fascinată de imaginea ei, le are
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
funcțiile lui într-un mecanism de control social-politic. Raporturile complexe ale puterii, despre care vorbea Foucault, se susțin prin raporturi, la fel de complexe, ale cunoașterii din cadrul instituțiilor moderne, iar orice câmp de cunoaștere implică unul al puterii social-politice. Cunoașterea modernă și funcționalitatea ei social-politică sunt precum niște săbii cu două tăișuri sau ca o relație circulară, mutuală între cei care creează cunoaștere și cei care exercită putere prin intermediul ei. Prin cunoaștere poți tăia, dar la rândul tău poți fi tăiat de ea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care le poate obține pe baza unor merite certe, este responsabilă cu investigarea formelor și a producțiilor de... adevăr. Atunci când Foucault sesizează tehnici de control ale statului politic asupra societății nu sunt excluse nici nuanțele orwelliene în viziunea sa despre funcționalitatea puterii politice și a cunoașterii. Nu controlul politic este cel care deranjează societatea, ci obsesia pierderii acestui control din partea puterii politice, ori de câte ori se întâmplă un fapt real, un eveniment devenit istoric (!), precum atentatul de la World Trade Center (11 septembrie 2001
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
raport putere-dreptate, iar orice putere care, de fapt, nu are nicio treabă cu ideea de putere, această "putere" politică modernă fiind contra-putere pe o serie structurală de nedreptăți sociale (prin atitudini partinice și de gașcă!), poate fi distrusă în multiple funcționalități și prin diverse moduri. Contrar scepticismului foucauldian, individul modern poate distruge sistemele arbitrare de putere politică, formarea lor socială pe o serie de nedreptăți, derivele lor de sens social și politic. Individul modern dispune de multiple posibilități de a lupta
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Vom înțelege de ce "lovitura de stat este automanifestarea statului însuși"127. De fapt, lovitura de stat, revoltele anti-stat și revoluțiile nu sunt altceva decât manifestarea cetățenilor nu atât împotriva statului și a ideii de stat, cât împotriva principiului reprezentării, a funcționalității sale în politica modernă de la 1600 până în prezent. Schimbarea regimului politic nu se face decât atunci când reprezentanții noștri (o formulă lipsită de fundament real și epistemic) devin nereprezentanții noștri, devin apărătorii intereselor lor personale și inițiatorii unor "legi" arbitrare, meschine
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în marginalitatea unor proiecte de politică modernă. Între o știință a conducerii (reprezentată de păstor) și ignoranța față de această știință (turma) s-a format în secolul Luminilor, ideea unei societăți civile drept contrapondere la pastorat. Însă societatea civilă, în structura funcționalității sale, nu a depășit până în prezent starea de mimesis. Ea funcționează prin lideri, principii și ierarhii, similar precum statul politic. Însă societatea civilă este, în sine, un fel de "contraconduită" la adresa puterii politice, înlocuind ascetismul, mistica și escatologia cele trei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
științifice și occidentale din lumea modernă. O gândire caracterizată prin "calcul matematic", prin "interese ermetice", prin rezultate, prin configurații "mai complicate" de cunoaștere-putere, printr-un progresism de tip totalitarist-corporatist. În această extensie modern- capitalistă, omul nu mai contează, ci doar funcționalitatea sa de obiect într-un sistem dezumanizant. Această metaforă politică ("sistem dezumanizant") ar fi bine să o înțelegem prin emergența ei contemporană. Avem o dezumanizare culturală, reflectată prin afacerizarea tuturor actelor culturale. Această afacerizare nu ar fi atât de antiumanistă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
solidarități, între cei care se declară socialiști și cei care se declară liberali. Nu aceasta este problema: Cine să conducă? Liberalismul sau socialismul? Problema de fond, poate cea mai dificil de rezolvat a istoriei și gândirii politice, este aceea a funcționalității principiului reprezentării. Cum funcționează acest, depășit, principiu în politica modernă? Se mai poate guverna indirect? Ce efecte de putere și de cunoaștere stârnește în societate principiul reprezentării politice? Cum s-a ajuns ca libertatea și puterea să ocupe tot spațiul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
autorizarea unor forme excesive de putere?"134. De ce, în societatea noastră, autoritățile politice cu vocație totalitară vor să elimine orice formă de autonomie civică? Toate aceste întrebări nu vizează nici libertatea, nici puterea, ci relațiile dintre natura cunoașterii noastre și funcționalitatea cunoașterii-putere, funcționalitatea principiului reprezentării, vizează relațiile dintre puterile noastre singulare, limitate și forțele de intervenție/represiune ale statului politic, forțele instrumentelor puse "la lucru". Orice cunoaștere (despre libertate, despre putere, despre creșterea animalelor sau despre ce vreți dvs.) poate fi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
forme excesive de putere?"134. De ce, în societatea noastră, autoritățile politice cu vocație totalitară vor să elimine orice formă de autonomie civică? Toate aceste întrebări nu vizează nici libertatea, nici puterea, ci relațiile dintre natura cunoașterii noastre și funcționalitatea cunoașterii-putere, funcționalitatea principiului reprezentării, vizează relațiile dintre puterile noastre singulare, limitate și forțele de intervenție/represiune ale statului politic, forțele instrumentelor puse "la lucru". Orice cunoaștere (despre libertate, despre putere, despre creșterea animalelor sau despre ce vreți dvs.) poate fi utilizată atât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
două sau mai multe autorități civice, politice își erodează una alteia autoritatea pentru a deveni mai puternice, o regăsim în aceste relații arbitrare. Aici este adevărata problemă a funcționării puterii și a libertății în societățile noastre, totodată, o problemă a funcționalității principiului reprezentării în politică și pentru societate. Politică "pentru" societate. Pentru ce altceva? Toată această luptă printr-o stare de opoziție social-politică, toată această competiție pentru o putere mai mare și pentru privilegii, toată această intrigă și dialectică politică (guvernare-opoziție
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
aspirații. Libertatea și egalitatea sunt complementare. O întreagă filosofie politică ar fi de gândit, dar nu din perspectiva uzată a libertății și a puterii, așa cum au făcut-o celebri gânditori moderni, ci din aceea a relațiilor sociale, a naturii și funcționalității cunoașterii într-o societate democratică, plurală și matură în gândire. Puterea politică funcționează în cadrul "cvartetului" cunoaștere-putere-guvernare-știință. Puterea politică nu poate exista fără ideea de cunoaștere, fie că aceasta este bună sau rea, eficientă sau ineficientă. Însă cunoașterea-în-sine există fără decizionalul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
elita" lor coruptă, îndoctrinată (cu idei liberale și socialiste), închisă, cinică, politic și material interesată, anticivică și manipulantă pentru proști. Pozitivitatea științelor moderne se află în faptul istoric că statul și societatea au instituit o serie de discipline a căror funcționalitate este vitală pentru existența unei societăți moderne, a statului modern. În sens general, pozitivitate este ceea ce putem afirma sau nega despre o anumită cunoaștere. Fără ca statul modern să dezvolte anumite probleme de cunoaștere, corespunzătoare unor nevoi concrete, nu s-ar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nevoi concrete, nu s-ar fi putut dezvolta domenii precum economia politică, demografia, analiza și teoria politică, etnopsihologia, antropologia, psihologia cu toate derivatele ei în psi-, tot atâtea strategii ale puterii-cunoașterii, strategii ale războiului de la Clausewitz la Foucault. Toată această funcționalitate a științelor moderne s-a făcut prin norme și reguli de cunoaștere și "de etică". Această pozitivitate stă la originea elaborării doctrinelor, a ideologiilor. Formarea științelor umane moderne este inextricabil legată de ideologii și de transformarea limbajului în reprezentare-în-sine. Prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
conferă identitate, îl creează ca personalitate, figură publică. La fel, pictorul încearcă să reprezinte altfel decât au făcut-o predecesorii lui, să marcheze o diferență de gândire prin opera sa. Opera, autorul, produsul în sine devin importante prin diferențe în funcționalitatea social-politică modernă. Ceea ce creează un discurs modern este tocmai acel dincolo de referențial, acea reprezentare ce trece dincolo de lucrurile reprezentate (fie verbal sau plastic). Din secolul al XVII-lea, avem un limbaj articulat nu pe evidențe ale realului, ci pe generalități
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]