70,946 matches
-
lume. Mass media dă anvergura „supramondială” chestiunii. Autorul acestor aforisme identifică practica terorismului „civilizat”. Destrucția, explozia se vor constructiv-edificatoare. „Absolut-noii”, cu pretenție de formatori ai omului, nu cuvântează (ca orice înainte-mergător cu bun simț) în pustiu, nu fac cercetare științifică fundamentală, nu fac (în sensul bun al termenului) artă pentru artă, nu fac omul pentru om, ci ei pun explozibilul noului, nemăsurat, între semenii fără de discernământ spre a fi, aceștia, mereu fără de replicăadică „gură-cască”, victime consumiste, de manipulat. Edificarea umană are
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
textul îmbâcsit al cronicarului, vorba aceasta nouă strălucește ca traiectoria unui bolovan picat din cer... Practica vorbirii! E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci... Lansarea surprinzătoare a câte unui astfel de cuvânt fundamental, printre greoaiele "îndemnuri pentru vite" curente, se întâmplă să depindă de câte un singur ins, ciudat, singuratic, urâcios, ce se dovedește a fi un scriitor puternic, departe văzător. Limba o facem, noi, cei de rând. Harnașamentul ei însă este, fiind
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
de caracterul inițiatic al vieții omului, în care păcatele de tinerețe pot duce la transformări intelectuale, la sentimente de ispășire în a doua jumătate a vieții. (...) Ambiguitatea privind gradul de culpabilitate a lui Eliade e foarte serioasă. Tocmai acestă incertitudine fundamentală este probabil cea mai corectă concluzie pe care o putem trage din dovezile pe care le avem" (pp.122-123). Căutate în mozaicul memoriei, primele întâlniri cu Eliade le apar tuturor într-o lumină puternică, deloc estompată de trecerea timpului, destinul
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
către ideologic și către conținuturile morale, totul este în ordine și perfect îndreptățit. Dacă, însă, formele de exprimare, tehnicile și materialele încep să creadă despre sine că sînt privilegiate fie prin vechime, fie prin noutate, atunci datele problemei se schimbă fundamental. Și, de obicei, în această confuzie eșuează cei care de fapt nu sînt nicăieri. Cînd spre limbajele tradiționale se îndreaptă mințile inerte, incapabile de a trăi cu suplețe spiritul timpului, tradiționalismul devine dogmă, argument pentru susținerea exclusivismelor și lozincă derizorie
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
awalktoremem-ber.wordpress.com, 12.03.2007, chestii-care-ma-seaca); "diverse linkuri și Neogen mă seacă" (alexbrie.net, 1.06.2007) etc. Răspîndirea formulei este firească, din punctul de vedere al tendințelor limbajului familiar și argotic: expresiile preferințelor și ale respingerilor personale sînt fundamentale în conversația uzuală; oamenii vorbesc în permanență despre ce le place și ce nu le place, zona evaluărilor pozitive și negative (marfă vs nașpa) fiind de aceea în permanentă căutare de expresivitate și înnoire. Folosirea verbului a seca cu acest
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
de nimic, lichea etc." este mult mai ușor de explicat, prin evoluție de la sensul "uscat, inutil, lipsit de valoare" și prin analogie cu alți termeni peiorativi (uscătură, tîrîtură etc.). Vorbitorii leagă, desigur, sensul nou al lui a seca de sensurile fundamentale ale verbului, oferindu-i astfel termenului o motivație; în unele dintre textele din care am citat mai sus, secarea psihologică este asociată cu efectele tipice ale secării fizice: "te vlăguiește prin prezența încăpățînată", "altfel o să mă usuc ca o legumă
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
se vede, 1979), în progresie lentă, inelară: "cartea se parafrazează pe sine - se explică autorul - având ca efect, printre altele, de majoră însemnătate, o solemnă monotonie care contribuie în măsură importantă la ținuta ei monumentală" (în articolul său Un realism fundamental). Compoziția savant studiată trebuie să dea un "realism sculptural". Natura acesteia - după cum rezultă din jurnalele de creație ale scriitorului - este deopotrivă muzicală (simfonismul - "motiv muzical infinit proliferant") și plastică edificiu de imagini, țesătură de corespondențe și armonie a nuanțelor complementare
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
Atunci când scrie aceste rânduri, situația era cu mult mai gravă. Scriitorul va afla aceasta cu întârziere. Cu aproape o lună în urmă apăruse un articol distructiv la adresa volumului său De Zalmoxis a Gengis-Khan. Semnatarul, Miron Constantinescu aplica sloganul marxist-leninist: Deficiența fundamentală a metodei folosite de Mircea Eliade este aceea că nu examinează condițiile economico-sociale, culturale, care au cerut apariția anumitor simboluri și mituri, compară aceste mituri și legende între ele, desprinzându-le de viața socială".10 Odată cu recenzia ideologului comunist se
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini". Pe latura sa istorică și în miezul lui parabolic, Viața pe un peron este un roman al angajării și dezbaterii morale, cu întrebări fundamentale splendid formulate și răspunsuri, din toată gama, prin care individul se definește. Reacționând într-un anumit fel, fugind sau rezistând, luptând sau colaborând, el e scăldat - în oricare dintre aceste ipostaze - în lumina rece a unei singurătăți esențiale.
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
la ore. Vechile forme ale procesului educativ (în primul rînd studiul pe tratate), de care profesorii se simt atașați, le rămîn străine și inaccesibile tinerilor absolvenți de liceu. Care e modalitatea cea mai adecvată de a face accesibilă o informație fundamentală potențialilor ei beneficiari? Pînă unde pot fi reduși (sau suspendați) tropii vechiului învățămînt universitar fără a dizolva Universitatea într-o formă boemă de "comunicare"? Se vorbește tot mai des de implicarea studenților în elaborarea programelor universitare. Ar fi bine să
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
al meu, în care eu enunțasem textual această idee, desigur, menționându-mă. Numai că realizatorul sintezei nu a observat acest detaliu...) - încă din perioada când ați elaborat ciclul de compoziție intitulat "Jocuri" v-a preocupat identificarea unor structuri sonore primitive, fundamentale, într-o exprimare statică, atemporală. Ce înțelegeți pe scurt, prin "muzică atemporală"? - Ciclul "Jocuri" nu este poate cea mai tipică folosire a unor principii ale muzicii atemporale, cu toate că a constituit poate "primul caz", ci mai ales "Model Mioritic", cvartetele, "Studiile
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
oameni și mentalități și în perioada tranziției. Firește, intelectualii au un rol determinant în stabilirea amprentei spirituale a unui timp, fapt pentru care unul dintre principalii companioni de drum ai autorului în scrierea eseului este Julien Benda, cu volumul său fundamental Trădarea cărturarilor (La Trahison de clercs). Pe urmele lui Nietzsche și Goethe, Gabriel Liiceanu ajunge la concluzia că ura se instaurează ca urmare a unui handicap afectiv, "prin neputința funciară a cuiva de a rezolva situația existențială a distanțării în
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
fost mirosul, aș fi putut să uit ziua aceea. Însă cu tot săpunul, dușul, cămașa curată, puțeam a gunoi. La fiecare respirație, revedeam câmpul fumegător și negru eliberând în valuri ultimele molecule de substanță volatilă ca să atingă în sfârșit inerția fundamentală și repausul; o materie ajunsă la capătul chinurilor, al reîncarnărilor sale, din care un veac de ploi și de soare n-ar mai fi scos nimic. Vulturii care ciuguleau acest neant aveau stofă de supraviețuitori; de mult uitaseră savoarea unui
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Ťliteraturăť sau Ťfilosofie a viețiiť, adică într-un sens mult mai profund decît a vrut să admită Heidegger în propria interpretare la Nietzsche". Heidegger însuși cultiva un dialog între filosofie și poezie, în perspectiva unei consubstanțieri între cele două domenii fundamentale ale creației a căror separare nu e mai puțin dificilă decît înțelegerea lor în sensul unor conexiuni... Sub semnul unor asemenea generalități dorim a înfățișa o carte a d-lui Mircea Braga, închinată lui Nietzsche, care-și propune a insista
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
reperele istorice și proporțiile. Ecaterina }arălungă a restituit, printr-un gest inspirat, prima versiune a Cronicii de familie după o jumătate de secol. Ecaterina }arălungă a realizat în 2004 o ediție selectivă de Opere Petru Dumitriu, în seria de "Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion, în trei volume, apărute la Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă și Editura Univers enciclopedic. Recuperând părți publicate în reviste și o serie de documente de la Securitate, în volumul III al ediției de Opere putem
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
dar constantă în sondaje a acestui partid. Evident că românii s-au mai deșteptat între timp, evident că nu poți menține interesul public anunțând cataclisme care nu se mai produc. Intrarea în Europa a redus la zero una din temele fundamentale ale PRM: pierderea Transilvaniei și creșterea influenței maghiare în România. Mai rămânea, dintre atuurile peremiste, unul esențial: vulgaritatea. Unde mai întâlneai, pe metru pătrat, asemenea acumulare de dejecții, infamii, denunțuri deocheate (câți dintre adversarii, reali ori imaginari, ai lui Vadim
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
tulburi ale aranjamentelor de tot felul sînt pe cale să pună labele pe istoria impecabilă a unui loc. Pe spațiul depozitar al conștiinței care a susținut adevărul. ?i asta nu dă fiori oficialităților, parlamentarilor, politicienilor, funcționarilor puși să apere și valorile fundamentale ale istoriei, ale democrației. Nu agită nici un for politic. Nu îi sperie această disparițe decît tot pe aceia care l-au născut, l-au înnobilat atîția ani cu o devoțiune impresionantă. Ce se petrece, oare, cu noi? Nu știu de ce
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
cu precauții minime, activismul civic, protestul public și denunțul moral. Din sacerdot al perfecțiunii și din amant nesățios al inspirației, artistul devine o biată instanță rece, cap limpede și acuzator lucid (uneori chiar cinic) ai unei lumi a cărei dominantă fundamentală (și sigură) este deriva. Această mutație de pe frumos pe adevărat, de pe ideal pe terestru și de pe reverie pe scrutarea severă a unei existențe precare tocmai se consumă acum prin părăsirea parțială a consacratelor forme simbolice în beneficiul experiențelor și al
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
și gratuității, ludicul ascunde semnificații existențiale mai profunde, în măsura în care oferă o replică simbolică la "jocul lumii". Ca argument este invocată, printre altele, poziția lui Gadamer care, în Adevăr și metodă, așeza conceptul de joc la temelia artei, socotindu-l resortul fundamental prin care opera autentică izbutește să depășească mimesis-ul ca simplă repetiție, pentru a deveni recunoaștere esențială a lumii. Un alt punct de vedere invocat frecvent, atât în capitolul introductiv cât și pe parcursul lucrării, este cel al lui Jean Starobinski, din
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
jocul ajunge să se confunde cu însuși principiul generativ al literaturii ca atare: "Jocul lumii a îndemnat mereu la îngânări semnificative - scrie Ion Pop în ultimul capitol, intitulat semnificativ post ludum. De la Aristotel încoace știm că e aici însăși problema fundamentală a raportului dintre literatură și realitate. Numai că această imitație deplasează, de fapt, realul în fictiv, înseamnă construcția unei simili-lumi, a unui univers al lui ca și cum." (p.431) Orice text literar construiește, în ultimă instanță, o simili-lume, dar mutația cu
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
unde se insistă asupra caracterului ipotetic al construcțiilor și mai cu seamă asupra acelor momente privilegiate guvernate de logica interferenței, a amestecului și a încălcărilor de granițe: "Ceea ce transpare chiar de la un prim contact cu o astfel de lume este fundamentala tristețe a literaturii, solidară cu un mai general sentiment al lumii. Miezul poeticii lui Mircea Ivănescu se află tocmai aici: poezia lui se propune ca joc sui-generis, instaurând o figură posibilă a realului." Trebuie să recunoaștem că sunt foarte puțini
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
să fie convertită într-o situație realistă, tradițională: relatare despre întâmplările unui romancier - devenit un personaj obișnuit, chiar dacă imprevizibil ca apariție, un personaj care se integrează în narațiune, deci în realitate. Nesfârșitele primejdii arată că se poate face un roman fundamental epic și dacă introduci un romancier real printre personajele fictive sau un romancier fictiv printre personajele reale. Rezultatul e același: romanul funcționează, adică epicul merge înainte, chiar dacă acțiunea se modifică, prin intervenția unui nou agent. Confuziile născute între persoane reale
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
baroce pe care toată această vie tectonică a operei o sugerează". Să vedem accepția termenului de baroc cu care operează dl. Zenovie Cârlugea. Barocul n-ar fi atît o mișcare istorică în cadre limitate, ci o "normă permanentă și stare fundamentală" (Pierre Kohler), prin urmare o constantă a spiritului uman, un "eon spiritual" (Eugenio d^Ors). Dincolo de statutul său estetic propriu-zis și de desfășurarea sa temporală, avem a face cu personalități baroce, cu structuri psihice incorporate în "fizionomii" intrinseci: Fizionomiile pot
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
într-o serie nesfîrșită. Un mijloc "pragmatic" de-a combate drama lăuntrică este tendința de-a ieși în lume, de-a avea confirmarea tonifiantă a lumii, aspirație nelipsită de riscuri. "Eminescu fusese un mare însingurat. Solitudinea devine la el temă fundamentală a operei, temă-cadru a reflexivității sale Ťmetafiziceť. Macedonski, dimpotrivă, are nevoie de lume, de spectacol, de piața publică, ceea ce înseamnă Ťdramăť și Ťsuferințăť: ŤUnde încetează singurătatea, începe piața publică, și unde începe piața publică începe de așijderea zgomotul marilor comedianți
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
încet, în insubstanțialitatea unei revelații? El e lumina care asediază cu nonșalanță toate capacanele și nu poate fi prinsă. E poezia." (p. 311) Fără a fi cea mai bună carte a Norăi Iuga, Săpunul lui Leopold Bloom este un roman fundamental în bibliografia acestei autoare greu de clasat. El conține toate cheile de lectură menite să ducă la o bună înțelegere a prozei sale din ultimii ani. Pentru că, deși a câștigat enorm la nivelul rafinamentelului stilistic, proza Norăi Iuga mizează încă
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]