5,270 matches
-
și soldații lui se retraseră În casa paznicilor și nu mai patrulară În jurul gardului, abandonînd lagărul În mîinile deținuților. Grupuri de prizonieri britanici trecură gardul și colindară de-a lungul orezăriilor din apropiere. Părinții stăteau lîngă copiii lor pe movilele funerare, arătînd cu mîna spre turnul de pază și spre dormitoare, de parcă ar fi văzut lagărul pentru prima dată. Un grup de bărbați, condus de domnul Tulloch, mecanic-șef la agenția Packard din Shanghai, o porni peste cîmpuri, cu gîndul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim. Nu cred că o să mai am nevoie de el. Cred că ți se pare ciudat să fii afară. — Acum nu mi se mai pare. Jim se uită cu precauție la cîmpurile deschise, perspectivele nesfîrșite fiind Întrerupte doar de movilele funerare și canalele ascunse. Era ca și cum acei soldați japonezi plictisiți ar fi oprit timpul În loc. — Domnule Maxted, credeți că Shanghai-ul s-a schimbat? Un zîmbet șters, aprins de amintirea unor zile mai fericite, străbătu chipul domnului Maxted. — Jim, Shanghai-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ale clădirilor cu apartamente din concesiunea franceză, care se ridicau ca un miraj din canale și orezării. Ghidîndu-se după roiul de muște care dansa deasupra capetelor lor, prizonierii se mișcau de-a lungul drumului de țară, spre Nantao. Peste movilele funerare și vechile tranșee, se auzea zgomotul avioanelor americane care bombardau docurile și stațiile de triaj din nordul Shanghai-ului. Tunetul bubuia la suprafața orezăriilor inundate. Focul antiaerienei lumina ferestrele clădirilor de birouri de-a lungul Bund-ului și aprindea firmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe un banc de nisip În centrul curentului. Ars de explozie, avea puntea la fel de neagră ca și catargele și depozitele de cărbuni. La un kilometru și jumătate În aval de vasul carbonifer era baza din Nantao a hidroavioanelor și debarcaderelor funerare unde Jim se adăpostise Împreună cu Basie. Întrebîndu-se dacă stewardul de cabine se Întorsese la vechea lui ascunzătoare, Jim Îl Îndrumă pe domnul Maxted Între șine, În timp ce prizonierii urmau taluzul căii ferate, spre rîu. La vest de docuri, În apa unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele lui În goană, dispăru printre movilele funerare și trestiile de zahăr. Jim se ghemui lîngă marginea craterului bombei, ascunzîndu-se prin tufele de orez sălbatic. Apăru un al doilea soldat japonez. Era neînarmat, dar mai purta Încă harnașamentele și pungile de muniție. Alerga de-a lungul taluzului canalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sul parașuta. În ciuda foametei din ultimele luni, lucrau repede și curînd traseră containerul de metal din canal. Împachetară conținutul, puseră la loc vîrful cilindrului greu și Îl tîrÎră de-a lungul taluzului. Jim Îi urmări croindu-și drum printre movilele funerare, spre lagărul Lunghua. Fu tentat să alerge și să li se alăture, dar toate măsurile de precauție Învățate În ultimii ani Îl avertizau să nu se expună. Soldatul Kimura zăcea În apă la cincisprezece metri mai Încolo, un nor roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
parașute. În timp ce locotenentul Price stătea de pază la poartă, cu pușca tremurîndu-i În mînă, ceilalți tîrau containerele În lagăr. Le curgea sudoarea de pe trupuri, pe mătasea roșie. Parașutele celelalte dispăruseră, șterpelite de sub nasul lui Price de locuitorii ascunși ai movilelor funerare. Mari cît niște bombe, containerele zăceau pe podea În biroul comandantului. Barmanul gol ședea călare pe ele, transpirația de pe fesele lui Întunecînd culoarea lor argintie, În timp ce soldatul de la Seaforth Highlander scoase conurile din cap, lovindu-le cu patul puștii. Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ajutoare risipise mirosul de carne putrezită din spital, un giulgiu care atîrna deasupra lagărului ore În șir. Dar Tulloch părea să nu-l observe. De Îndată ce locotenentul Price nu mai era prin preajmă, o fantomă care vîna alte fantome printre movilele funerare, Tulloch era dispus să-l primească pe Jim În biroul comandantului. Jim se servi din cutiile de conserve stocate lîngă perete. Luă o gustare rapidă cu Spam și lapte praf, apoi se așeză În spatele biroului sergentului Nagata, În camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
celorlalți membri europeni ai grupului de bandiți, și Îl privea pe Jim doar ca pe un cîine care putea fi muncit pînă la moarte, dacă era necesar. După o oră de la capturarea lui de către bandiți, Jim se tîra printre movilele funerare care dădeau spre un sat din apropiere de Hungjao, trimis Înainte ca un cîine de vînătoare să miroase terenul și să atragă orice salvă surpriză. Încă pe jumătate uluit, cu sîngele picurîndu-i din nas pe revista Reader’s Digest din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Împușcat. Și sînt sute de lăzi cu whiskey scoțian... Din fericire, Basie ridică geamul. Un praf Înțepător umplu interiorul mașinii. Se ridica de pe suprafața ca de cretă a drumului, alăturîndu-se norului de praf de pe cîmpurile uscate, șanțurile antitanc și movilele funerare, aceeași lumină pe care Jim o văzuse de pe stadionul olimpic, anunțînd sfîrșitul unui război și Începutul celui următor. Cu puțin Înainte de a se Însera, ajunseră la orașul comunist de pe rîu, la trei kilometri de sud de Lunghua. Casele mizere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În formație strînsă, cu motoarele urlînd spre cîmpurile pîrjolite. Făcîndu-le semne cu mîna, Jim alergă la gardul Împrejmuit al lagărului. Știa că avioanele americane aveau să aterizeze, gata să Îi ia pe oameni pe care el Îi reînviase. LÎngă movilele funerare, la vest de lagăr, trei chinezi stăteau cu sapele printre sicriile erodate, primii dintre cei care suferiseră de pe urma războiului care veneau acum să-l salute. Strigă spre doi europeni În uniforme ponosite de lagăr, care urcau dinspre un golfuleț inundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
străină, din partea cealaltă a lumii, pe care nu o vizitase niciodată, dar care, formal, Însemna „acasă“. Totuși, doar o parte a minții lui părăsea Shanghai-ul. Restul va rămîne acolo pentru totdeauna, Întorcîndu-se odată cu fluxul, precum coșciugele lansate de pe debarcaderele funerare de la Nantao. Pe sub pupa vasului Arrawa, un coșciug de copil se mișca În curentul nopții. Flori de hîrtie se scuturau În curentul iscat de un avion care ateriza, transportînd marinari de pe crucișătorul american. Florile formau o ghirlandă plutitoare În jurul coșciugului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Apoi au pus capacul. Am plecat. Nu aveam nici puterea, nici cheful să șofez, urma să călătoresc lângă bărbatul acela tăcut, care avea o curea cu catarama aurită strânsă peste stomac. Am închis mașina și m-am îndreptat către mașina funerară. Înainte de a se urca, omul și-a scos haina și a agățăt-o în spate, de un cârlig fixat pe țapițerie, lângă geamul care ne despărțea de sicriu. Haina atingea lemnul în care Italia se odihnea și așa ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gaură, în care totul dispare, sau pe un zid care nu ne cunoaște. Case din piatră, case cu faianță bleumarin, blocuri joase, balcoane mici cu balustrade subțiri. Vieți modeste se perindau dincolo de geamurile întunecate. Toți își întorceau capul după automobilul funerar, unii cu un gest superstițios, alții făcându-și cruce. Se întorceau copiii care jucau mingea în piețele prăfuite, femeile de la ferestre, bărbații pironiți în fața barurilor, ridicându-și privirea de pe paginile ziarelor. Multă lume se plimba pe străzi și atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tragă pe asfaltul în sfârșit ca lumea. Nu exista linie de demarcație, o mașină care ar fi alergat prea tare ar fi putut s-o ia razna. Pentru că, băgasem de seamă în timpul călătoriei, toți vroiau să vadă dacă în carul funerar era ceva. Astfel încât, pentru a arunca o privire la ceea ce transportam, un șofer ar fi putut să se distragă și să se lovească de noi. La urma urmelor, eram moartea care mergea înainte. Ar fi fost minunat să mori într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Astfel încât, pentru a arunca o privire la ceea ce transportam, un șofer ar fi putut să se distragă și să se lovească de noi. La urma urmelor, eram moartea care mergea înainte. Ar fi fost minunat să mori într-un automobil funerar, alături de un cioclu. O vreme am fost convins că acela era sfârșitul pe care destinul mi-l rezerva. Tovarășul meu de călătorie nu părea să știe ceva despre asta, departe de orice presentiment, cu trupul său masiv ca de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un tovarăș mai bun decât bărbatul acela care își ducea furculița la gură fără să miște capul sau să-și aplece gâtul. Eu luasem o salată de fructe și o bere. Beam direct din sticla rece, privind prin fereastră carul funerar parcat mai jos sub copertina de azbociment. Am luat furculița de plastic și am înfipt-o în salată, o boabă de strugure sări din farfurioară direct pe gulerul bărbatului. A rămas interzis din cauza micului incident. Își pierduse atâta timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Își trecea îngândurat degetele peste rama lor. Mă lipisem de fereastră, lângă un calorifer stins și prăfuit. — Era amanta dumneavoastră? Întrebarea venise pe neașteptate, cum pe neașteptate părea că se ridicase vântul care foșnea printre plăcile de azbociment deasupra carului funerar. — Ce vă face să credeți asta? Nu-mi întorsesem capul. Sticla de bere se reflecta în geam, împrăștiind raze verzui pe suprafața aceea murdară și neutră. — Nu avea verighetă, iar dumneavoastră aveți. — Poate că n-o purta pe deget. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dea la o parte, ne priveau neîncrezătoare ca niște capre. Am sosit înaintând la pas în piațeta din fața intrării, unde alte persoane, mai obișnuite, îmbrăcate cu haine din zilele noastre, oprite lângă o mașină modestă, priviră cu aceeași stupoare carul funerar care își făcea apariția pe neașteptate ducând un sicriu fără flori. Bărbatul se întoarse să-și ia haina. — Mă duc să rezolv câteva probleme birocratice. Își luă geanta de piele neagră, rigidă ca un sicriu. L-am văzut trecând fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un animal care își recunoaște grajdul. Dipăru în spatele zidului alb de cruci care se deschideau în evantai. Mașina pe care o găsisem în piațetă plecă ridicând un nor de praf. Am coborât și am urinat cu spatele la cimitir, ascuns de carul funerar, am lăsat o pată întunecată pe pământ. Funcționarul de la pompe funebre se întoarse însoțit de un bărbat puțin mai scund, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni albaștri de muncitor. Și-au spus ceva înainte de a se despărți. Funcționarul veni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
el, poate era un vizitator curios. Dar eu l-am iertat, Angela, și în același timp îl iertam pe tatăl meu. Nici o cruce nu semnala prezența Italiei. Omul de la pompe funebre hotărâse împreună cu paznicul cimitirului să fie pusă o placă funerară simplă, fără podoabe, care oricum nu ar fi fost gata mai devreme de zece zile. Îmi întinse un carnețel cu pătrățele și un pix. Ce vreți să fie scris? Am scris doar numele ei, găurind hârtia cu vârful pixului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai pătrunzătoare a realității lucrurilor; cruditățile astea sunt crudități... pedagogice. Chiar așa, pedagogice! Și-un pic grotești... — E-adevărat, nu te contrazic. Plăcerea bufoneriei. — Care, în fond, e totdeauna sumbră. — Tocmai de-aceea. Nu-mi plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
orașul lui. Printr-o minune am reușit să dau de el cu un minut și jumătate Înaintea intrării sâmbetei 1. Și a lăsat și un epitaf, compus chiar de el. Ceva cu rimă. Dar asta poate aștepta până la dezvelirea pietrei funerare, la slujba de pomenire de treizeci de zile sau chiar până la cea de un an. Dacă vin la Înmormântare măcar un sfert dintre cei care au profitat de generozitatea lui, trebuie să ne așteptăm la cel puțin jumătate de milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În liniștea care se lăsase În cameră, Începu să citească, Întâi puțin stânjenită, apoi cu o voce profesională, calmă, detașată și egală. Mai Întâi erau Înșirate dispoziții detaliate, punct cu punct, referitoare la organizarea Înmormântării, la slujbă și la piatra funerară. După aceea venea partea concretă. Boris Baruch Nomberg dispunea ca 240 000 de dolari americani să fie Împărțiți În mod inegal Între șaisprezece fundații, organizații, asociații și comitete ale căror nume apăreau În document În ordine alfabetică. Lângă fiecare nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acum într-un depozit, iar restul posesiunilor lui se găseau în douăzeci și patru de cutii așezate de-a lungul patului din camera de oaspeți unde doarme acum. Pereții erau foarte goi, iar podeaua era plină de mici adâncituri ca niște pietre funerare care arătau locul în care se aflaseră cândva mese și scaune. Aproape că mă așteptam să văd scaieți intrând pe ușă rostogolindu-se, iar pe fundal coloana sonoră de la The Good, the Bad and the Ugly. Am găsit niște cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]