17,773 matches
-
bune socotelile așa cum le-au gândit oamenii? - a întrebat moș Dumitru. Îs bune, moș Dumitre. Îs bune - a apreciat Aizic privind la Hliboceanu. Apoi la noi în sat îs numai oameni gospodari. Unul și unul. Taie gâtul la cal ca să fure clopotul - i-a lăudat Pâcu pe cărăuși. Toți au izbucnit în râs. Și, ca drept dovadă că Pâcu era mulțumit cum a adus-o din condei, a băgat mâna în chimir și a cotrobăit după lulea și punga cu tutun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
socotit că i s-a ostoit arșița, i-a luat mâinile și, frecându-le, îi vorbea: „Ce ai mai avut tu de tras! Cui ai făcut tu rău, să se răzbune așa pe tine? Numai că o vrut să-ți fure banii... De asta te-o pălit cu baltagul. Ce și-au zis ei? Îl lovim în cap cu baltagul și chiar dacă nu moare da’ de căzut tot cade. Fie el cât de voinic. Cine știe de când te urmăresc ei? Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
părțile parcă își mai rărise țesătura... Mergeau de o bună bucată de vreme. Mitruță a mai contenit pasul, ca să-l ajungă Cotman din urmă. Se vedea limpede că ar vrea să-i spună ceva, dar parcă nu îndrăznea. Îl tot fura cu coada ochiului prin viscolul îndârjit. În cele din urmă a vorbit: Spune-mi, Ioane, dar fără să te superi. Spune-mi de ce ai sărit așa de speriat când ai auzit că a dispărut Hliboceanu? Apoi nu te-ai mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și frumoși, cu șeile pe ei. Ia uitați-vă, fraților, ce armăsari călăresc dumnealor! Cred și eu că le convine. Jefuiesc la drumul mare și au cu ce cumpăra cai de soi. S-au poate și aceștia-s tot de furat... Nici n-a terminat ce avea de spus că Amnar s-a și săltat în șaua unuia dintre armăsari. Mamăăă! Strașnic cal! Cuminte. Cu spinarea și șaua bune... Taman cum am avut eu în cătănie... Mânca pământul numai când îl
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Eu sunt! Triță... Goarza. Care-i pricina, omule? Ți-am adus o citație de la trebunal. Asta îmi lipsea. Încolo aveam de toate. Ia să văd ce scrie în citație, Triță? Ești chemat la procesul hoților care te-au... ți-au furat banii anul trecut. Bine, Triță. Dă hârtia încoace și intră, să te încălzești cu un rachiu. Să știi că mai sunt chemați Ion Cotman, Mitruță Ogaș și Pavel Puicuță. Asta-i bine, Triță. Îi bine că ai martori, că altfel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
văzut acasă! Doar avem cai buni de șa, Pâcule! Nu mârțoage... * Pe când noaptea își aduna în poală pulberea de stele grăbindu-se să se afunde în cele mai ascunse cotloane, doi călăreți străbăteau șleaul în trap săltat. Priveau mândri înainte, furându-se din când în când cu coada ochiului pe sub borul pălăriei... Struneau caii din dârlogi ca niște adevărați cavaleriști! Dacă îi priveai mai de aproape însă, băgai ușor de seamă că nu erau la prima tinerețe. Ba mai mult! Albul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din mica lui mansardă, iar sub el izbucni un cor de urlete. — Dumnezeule! — S-a făcut ora 9! — Fugiți! Vin asiaticii!!! Apoi chiar și cucul tăcu și se retrase speriat, așteptând Apocalipsa. În timpul goanei care urmă, tratatele și ierarhiile militare fură În mod rușinos călcate În picioare, asemenea părții dorsale a Împăratului. Lungit pe mozaicul cu pătrate albe și negre, bătut ca un șnițel de tălpile pedestrimii, cu ochelarii sparți, cu bicornul transformat În sombrero și cu pantalonii trași spre vine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe măsură ce ploaia spăla rămășițele arse, și când iarba a izbucnit cu furia și lipsa de scrupule specifice vegetației, scheletul Alfinei a fost acoperit cu degetele verzi ale firii, ca și cum n-ar fi existat nicicând o zvârlugă carosată grena, capabilă să fure mințile oricărui purtător de motor. Doar Fauvé, bietul, n-a putut s-o uite. Circulă. Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ticăloasei rase bipede. Nu-și mai spunea Fauvé; acest nume arsese odată cu Alfina. Acum, În lumea anarhismului motorizat era cunoscut drept Volkswagen T. Guevara. Se ascundea Îndărătul unor enigmatice geamuri fumurii. Când avea nevoie de o reparație urgentă, se lăsa furat de către un individ aparținând jalnicei specii a hoților de mașini. Direct interesat să treacă neobservat respectivul vopsea automobilul, Îi schimba seria de șasiu și numărul de Înmatriculare, făcea schimburile de ulei, filtre și curele În ateliere ferite de ochiul vigilent
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dintre fericiții care n-au cunoscut chinurile calculatorului, respectivele litere reprezintă doar Infernul, un loc cu draci Învârtind păcătoși În cazanele cu smoală. Acest acronim desemnează Însă suferința numită Internet Addiction Disorder, pe atunci Încă nerecunoscută oficial ca boală, deși furase deja mințile unui sfert din populația globului. În prima cameră se aflau cei care nu mai puteau comunica altfel decât prin păsăreasca informatică. Vă veți fi ciocnit, probabil, de ei ori de câte ori ați dus un calculator la reparat sau când ați
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Asta nu era bine. După cum spunea Husserl, lumea obiectivă e dată simțurilor noastre și orice subiect interpretează informațiile după propriul său cod de Înțelegere. De pildă, unii nu suportă să-i calci pe pantofii albaștri de velur, alții să le furi bricheta ori să-i Împungi cu degetul În piept. Ba chiar sunt oameni cărora nu le place să fie strigați „Omule“. Eu, nepurtând pantofi albaștri de velur și fiind un tip prietenos, am un cod compus dintr-o propoziție: nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o paradigmă asemănătoare, a atitudinilor minimalizatoare și indiferente la etic, evocîndu-se prostia personajelor, sumele prea mici aflate în joc, obiceiurile ("darurile") în genere românești și în particular maramureșene - și mai ales anulîndu-se orice judecată prin sloganuri generalizatoare (de tipul: toți fură, nimeni nu e cinstit, așa e pretutindeni în lume etc.). La un nivel superficial, exterior, atrag desigur atenția trăsăturile regionale ale dialogurilor (no, merem, o fost, litere "litri", bugătă "multă, destulă", nu-i bai..., Vaaai, țîpe-i Dumnezeu...): acestea aparțin modului
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
în pușcărie are același drept la pașaport ca oricare alta. Ce pot spune emitenții români de pașapoarte sau polițiștii de la frontieră cînd Vasilică Mînă Ușoară, român cu cazier, vrea să plece în Italia? "Vasilică, tu te duci la Roma să furi din buzunare!" Acuzat de infracțiuni virtuale, Vasilică are tot dreptul să protesteze. Dacă el declară că vrea să vadă Roma în scopuri turistice, trebuie crezut în România și e treaba Poliției italiene dacă Vasilică îmbină turismul cu hoția. Să zicem
Hoții noștri și mafioții lor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9195_a_10520]
-
ei "libertatea mizeriei a devenit un viciu, ca băutura, de exemplu, și o consumă zilnic, în porții egale, gîndindu-se că, oricum, e mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pămînt, să mănînci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți înflorească în plămîni tuberculoza ca un trandafir, decît să te schimbi peste noapte în cine știe ce locuitor al speranței". Plăcințica hoinară, care nu-l mai recunoaște, a fost și ea o iluzie, a ajuns jurnalistă și "apostol
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
petrecute în control la grupa militară de coordonare a muncii agricole din jud. Vaslui, unde eram numit de generalul Chițac, mi-a spus: ,,oare cât mai experimentează comandantul nostru suprem acest sistem social, pentru că a constatat pe teren că țăranii furau de pe câmp ca să trăiască?” Aveam și evidența câtorva amenzi date unor amărâți de oameni, femei și bărbați care furaseră porumb din tarla, la nivel de un sac sau doi, câți puteau să care cu spinarea. Cele trei zile pe care
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
Chițac, mi-a spus: ,,oare cât mai experimentează comandantul nostru suprem acest sistem social, pentru că a constatat pe teren că țăranii furau de pe câmp ca să trăiască?” Aveam și evidența câtorva amenzi date unor amărâți de oameni, femei și bărbați care furaseră porumb din tarla, la nivel de un sac sau doi, câți puteau să care cu spinarea. Cele trei zile pe care le-a petrecut în județul Vaslui, însoțit de mine, i-au oferit prilejul să mă cunoască în mare, dânsul
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
țară a rudelor Magdalenei (fiertul țuicii în cazane improvizate, alcoolismul, traiul mizer etc.); pe de altă parte, viața copiilor abuzați sexual, violența proxeneților profitori, opulența clienților pedofili (se insistă pe decăderea morală a unui presupus nepot al lui Toulouse Lautrec, furat în toate felurile de copiii români care îl frecventează, spoliat și în cele din urmă ucis). Prozatorul focalizează epicul abundent nu atât pe temele traficului de mașini și ale traficului de copii, cât pe tipologia josnică, execrabilă, de umanitate implicată
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
dar și un lent avans spre deznodămîntul anunțat, spre o dezlegare a enigmei de fond, perceptibilă În toți porii partiturii. GEO VASILE, Grefierul și victima, În revista Contemporanul ideea europeană, nr. 44, 16 noiembrie 2000 ...m-am lăsat și eu furat de spectacolul ei spumos, Încîntător la toate nivelele: al scriiturii vii, agile, spirituale ca puține altele, al perspectivei ucigător-ironice, prin care sunt căutate și surprinse personajele, relațiile dintre ele, fondul lor uman demonizat, umil, inocent, cumva dostoievskian, cel al Înglodării
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și Statele Unite În anul 1969. Trei cartiere din capitala Baakho au rămas fără curent electric, Întrerupt În mod abuziv. — Vă asigur că centrala noastră livrează În continuare curent orașului Baakho. Din informațiile pe care le dețin rezultă că rolanzii au furat uleiul de la transformatorul electric din zonă. Lipsit de ulei, transformatorul s-a supraîncălzit și, În cele din urmă, a luat foc. — Ce-ar putea face cu uleiul de transformator cetățenii noștri? vru să afle Împăratul. — Asta numai Dumnezeu știe. — Tocmai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
investigațiilor. Căpitanul Jegg era de părere că lucrurile complicate pot fi Înțelese cu ajutorul celor simple - și viceversa. Fiindcă există Întotdeauna un „și viceversa“. De aceea lansă o ipoteză mai Îndrăzneață decît intenționase. Poate că l-au omorît rolanzii, ca să-i fure solda. Iar poliția, neputînd găsi criminalul, dă vina pe extratereștri. Ori de cîte ori nu poate rezolva un caz, poliția dă vina pe extratereștri, confirmă Pruritanal. — În cazul de față, Înclin să cred că poliția are dreptate, interveni Vic, fără
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
reci, Îi vedea apoi Îmbrățișați sau goi, În poziții dintre cele mai obscene, și din cînd În cînd coapsele i se Încordau de o dureroasă plăcere, pînă În pragul orgasmului. Un mic contact cu prezentul, un moment de luciditate Îi fură suficiente pentru a-și trezi din nou conștiința morală: — John, ești sigur, era cu adevărat un extraterestru, sau poate că era totuși un om? Poate era unul dintre pasageri, care și-a dăruit viața pentru a-i salva pe ceilalți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
stimulată imaginația, Christina sfîrșea prin a deveni de o gelozie feroce, ceea ce o Întrista. Se gîndea că, dacă el e un tip așa deosebit, care scrie romane, toate femeile Îl vor rîvni, iar una dintre ele i l-ar putea fura. Astfel că, după ce Îi vorbise atît de frumos despre ce scrie În Zohar, se Întoarse În camera lui, pentru a-l preveni: — Vic, să nu cumva să mă minți vreodată! Știi că minciuna ucide sufletul! Dacă unul din noi spune
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sunt sursa adevăratei fericiri În viață. Dacă vreuna Încerca să replice timid că nu are cu ce să-i hrănească, sau vreo bătrînă aducea drept contraexemplu faptul că taman cu o săptămînă În urmă feciorul ei o bătuse și i furase pensia, Christina se Îmbujora de indignare și improviza un discurs În care făcea apel la responsabilitatea lor socială și la conștiința datoriei față de generațiile viitoare, lucruri de care bietele femei erau sătule. Chiar dacă eu aș vrea să-l țin, bărbatul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai repede pe insula Roland, unde găsi de lucru ca ajutoare de bucătăreasă la Calea Luminoasă! În schimb, Valerian se Înscrise În secta ranterilor, care socoteau că Dumnezeu sălășuiește și În păcat, și prin urmare, a te Îmbăta sau a fura pot fi socotite lucruri sfinte, atunci cînd sunt făcute cu multă cucernicie. Smith Își propusese să determine dacă Joanna Jeni și Valerian erau sau nu agenți ai serviciilor secrete rusești, ocupîndu-se ocazional cu traficul de droguri (dacă nu cumva asta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ideile. Cu ei discuta numai În contradictoriu, ceea ce, În definitiv, Îi stimula gîndirea. Ce faceți voi, măi copii? Întrebă Îndată după ce intrase și Își agățase haina În cuierul dindărătul ușii, un pardesiu nou, aproape aidoma celui pe care i-l furase românul de la cîrciumă. Era Întrebarea lui obișnuită, numai că de data asta nimerise cam prost. Amîndoi lucrau. Vic, În camera lui, la calculator, iar Christina, la masa din bucătărie, unde Încerca să deseneze la scară, pe o hartă a orașului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]