2,915 matches
-
de "sclavă", Ileana Roman exprimă neîndoios o criză de identitate a ființei. O criză ce reprezintă în planul existențial ne îngăduim a crede un reflex al servituților alienante ale regimului totalitar, amintite mai sus, care i-au dat mult de furcă poetei și care au împins-o către o frenetică îmbrățișare a materialităților ( o cură de autentificare). Iar în planul poeticii, constituie un ecou al dezabuzării ( post)moderniste, care, neacceptîndu-și nemijlocit subiectul, își cîștigă dreptul de-a nu-și accepta nemijlocit
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
înmormântat în groapă de pământ reavăn...” - din Testamentul înalt Prea Sfințitului Bartolomeu Anania. Visul coreean Când a aflat că l-au disponibili zat, că adică l-au dat afară de la mină, era în birou, o baracă..., a pus telefonul în furcă și a rămas pe gânduri preț de mai bine de un ceas... Ca o cariatidă... Nemișcat, înțepenit pe picioarele-i subțiri și lungi, ca două crăcane de ulm, cu privirile rătăcite pe peretele alb-murdar, izânit de praful de cărbune împrăștiat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
noi metode de exploatare, mai sofisticate și mai ascunse. 77. Puterea este murdară. 78. Poți avea bani mulți, dar fericire mai puțină... 130 COASA Fâș, fâș, Tai târâș, Tai la glezne și culc lesne Tot ce urcă, Ia-l la furcă Ad-la hârcă, Fâș. fâș. CUIUL Surd și crud trăsnesc prin lemn Până când, scurt, oțelul Necruțătorului îndemn își răstignește țelul. VULTURII Sus, în aer fără baer, Vânturați pe-un val de vaer, Când ici când departe hăi, Ne văietăm peste văi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
așa". Din gama nemulțumirilor omenești legate de vârstă - noțiune care încurcă și descurcă existența la fel de mult ca materia ei primă, timpul - cele două ispite sunt, probabil, cele mai originale. Când scrii roman, când creezi lumi, lucrurile care-ți dau de furcă încă de la pornire sunt numele și vârsta personajelor. Trei și numai trei sunt vârstele care ies în evidență în literatură sau, măcar, în limbajul cotidian: copilărie, tinerețe, bătrânețe. N-am stat să fac o statistică riguroasă a anilor pe care
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
instrucțiunile Partidului și era acuzat că mușamalizase uciderea unui soldat rus, pentru un timp a trebuit să stea ascuns. După ce năvălise în casa unui țăran și i-a violat soția, lăsând-o rănită, soldatul a fost prins și bătut cu furcile. Înaintându-i-se cazul, tatăl meu s-a deplasat la fața locului și a obținut declarații din care reieșea că soldatul era de fapt... un dezertor care caută să defăimeze Uniunea Sovietică. Prinși pe picior greșit pentru că nu era politic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
felia de viață ce i se arată în ilustra oglindă plimbată de-a lungul drumului, și în paralel, în calitate de diarist, este bucuros să-și exprime dinamica vieții interioare, hrănite din lecturi și proiectele propriilor cărți, amânate, eșuate sau trecute prin furcile caudine ale cenzorilor. Câștigându-și existența în mediul aspru, aproape ostil, (uman și natural) al șantierelor geologice, naratorul își conștientizează mereu scindarea între geologie și litere, între pragmatismul aventuros și pasiunea jocului secund, sfidând pizma și răstălmăcirea colegilor geologi intrigați
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
Letiția Ilea fondul secret cartea mea s-a îndrăgostit de cartea ta cartea ta acordă o oarecare atenție cărții mele în raft se sărută își recită versuri schimbă câte un poem între ele doar așa să dea de furcă cetitorului uneori cartea ta se uită după cele din raftul vecin lucioase violete zvelte atunci cartea mea își leapădă câte o pagină se face broscuță solniță avion coperta întâi e tot mai palidă cartea mea se visează Laroussse dicționar explicativ
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
Două binecuvântări numai, dar provocarea e suficientă pentru puterile mele de calcul mintal. Plutind așa în neștire în apa rece, îmbiat și scuturat de frisoane de parcă aș fi deja în repetiții pentru ce mă așteaptă - străvechiul pas în spate pe sub furci - mintea mi-o ia razna și iarăși mă pomenesc pictând pești, fericit. Puteți să-mi ziceți oricum, că doar și alții o fac, iar eu nu mă supăr, dar eu nu sunt ceea ce sunt. Povestea vieții unui om nu e
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
c-aș crede că numele meu, vezi Doamne, va rămâne astfel scrijelit în istorie, cum au crezut cumva ceilalți nefericiți care s-au nemurit pe zidurile bolnave ale acestei celule întunecate, trăgând nădejde că mareea va avea mai mult de furcă cu numele decât cu trupul; nu, nu am nici măcar vanitatea de a crede că paginile astea ar putea rămâne ca probă - rămășițele unei libertăți zdrobite, care să cadă poate cu tronc posterității. Am mers, în orice caz, mult prea departe
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
cuvânt al I.P.J. Timiș, câteva detalii. Discuțiile dintre cei doi bărbați s-au iscat pe fondul consumului de alcool. Cei doi s-au luat la ceartă, iar primul s-a manifestat extrem de violent față de potrivnicul său: l-a împuns cu furca în piept, apoi l-a pocnit cu o lopată în cap. Apoi a luat niște benzină și a turnat-o peste celălalt, după care i-a dat foc. A fugit de la locul faptei, fiind ulterior găsit pe câmp. Nicolae C.
Agenda2005-11-05-poilitie () [Corola-journal/Journalistic/283483_a_284812]
-
de unde s-a întors pe drumul accidentat al istoriei cu un bagaj impresionant de observații pertinente și surprinzător pigmentate la tot pasul cu o eseistică de excepție. Oprindu-se asupra momentelor cruciale din devenirea societății omenești, el le trece prin furcile caudine ale judecății sale nemiloase: demiurgul din Vechiul Testament, gândit și inventat de rabini este impulsiv, omniscient, labil psihic, dornic de lingușire, crud și răzbunător, după chipul și asemănarea celor care l-au inventat. „Poporul ales” este singurul din istorie care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
tare. Mereu trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru guler și căciulă. Fără fus și fără furcă, Dânsa toarce, nu se-ncurcă. Părul lui pare de sârmă, Ca și cel domestic râmă; E vânat pentru pastramă, Capul i se pune-n ramă. Zboară numai pe lumină, Floarea-i este cea mai dragă; E micuță ca o fragă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
parcă nu-mi ve nea să cred ce auzeam. Pictorița mi-a spus mai departe cu câtă dificultate izbutise să-mi dea de urmă, iar la sfârșit mi-a dictat adresa Ioanei și numărul ei de telefon. Am pus în furcă receptorul, cu urechile vâjâind de emoție. Ioana să trimită după mine? Să-și dorească să mă vadă? Imposibilul părea să-și deschidă porțile. Am stat câteva zile în cumpănă, neștiind ce să fac. Mi-a venit mai întâi să-i
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
trebuie s-o iau înapoi către casă, câtă vreme încă nu s-a înnoptat”. Cu aceste gânduri am luat bidonul și am pornit la drum...În graba mea n-am pus la socoteală însă că pe lângă troiene voi avea de furcă și cu vântul care îmi sufla în față. Mergeam repede, ca să nu mă pătrundă frigul. Toate încercările mele de a înainta cât mai repede s-au prefăcut însă într-un adevărat chin. Numai soarele nu avea nici o opreliște și cobora
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să-i facă! - a întins coarda Cotman. Dacă-i așa, atunci chiar îi bine. Mergeți fără grijă - a răspuns Costache, ieșind după ei. Cărăușii se aflau deja în curte, îngrijindu se de bouleni. Potopul de afară i-a luat în furci și i-a scos pe poartă în săliștea vântului. Doar perdeaua de ninsoare repezită de furtună în toate părțile parcă își mai rărise țesătura... Mergeau de o bună bucată de vreme. Mitruță a mai contenit pasul, ca să-l ajungă Cotman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de cuvinte! Cum a crescut această copilă chinuită în curtea maică-sei și cum a ajuns la 101 ani - e altă poveste care nu încape aici. E de ajuns să arăt că printr-o muncă asiduă de zi și noapte, cu furca și fusul în mână, cu suveica și cu stativile de țesut pânză de in și perdele din mătasea gogoșilor, cu traistele pline cu oale de mâncare, la muncitorii de la câmp, a ajuns să facă o gospodărie fruntașă și să o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
au descoperit ca oameni. Omul — javra asta bipedă, pe care eu îl consider „animal prost“, homo stultus — atunci când se screme să facă singur ordine, adică atunci când practică umanismul, îl înlocuiește pe Dumnezeu cu el. Nicăieri Dumnezeu n-a avut de furcă cu dracul mai mult decât în sacrul spațiu al Italiei. Acolo, adică, unde s-a născut umanismul în Renaștere. UNGURI Cu ungurii nu putem avea probleme militare: dacă dăm drumul la toți caii din Ardeal, fără călăreți, în două ceasuri
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
așa cum s-a dus și căsnicia noastră... Cum să nu mai telefonez? Cum, te măriți!? Vă împușc pe amândoi, asta să știi... cât trăiesc, nu o să-ți permit! Tu ai rămas singura mea... Alo, aloo! Gheorghe puse încet telefonul în furcă, se mai uită câteva clipe la aparat, întinse mâna să sune din nou, dar renunță. Încet, parcă pentru a nu-l auzi nimeni, aplecat din spate, se duse la una din ferestre și o deschise larg. Ici-colo, câte o lumină
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
când În ușă apăru, spre dezamăgirea asistenței și ușurarea lui Diego Alatriste, silueta de neconfundat a locotenentului de alguazili Martín Saldaña. — Na, că s-a spart cheful, făcu don Francisco de Quevedo. Și, ridicând din umeri, Își potrivi ochelarii pe furca nasului, privi În lături, se Întoarse la masa lui, destupă Încă o sticlă și nu se Întâmplă nimic. — Am o treabă pentru tine. Locotenentul de alguazili Martín Saldaña era dur și tăbăcit de intemperii ca o cărămidă. Purta peste cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nădejde sumbră. Treaba aia l-ar scuti de călău și ar scurta mult formalitățile anchetei, deși o cădere liberă de la treizeci de picioare În plin patio nu era suficientă: se expunea să rămână În viață și să fie aburcat În furci cu fluierele picioarelor rupte, ceea ce n-ar fi fost nicidecum un spectacol plăcut. Plus că mai era o problemă: dacă totuși e Cineva acolo sus, atunci chestia cu fereastra avea să i se impute preț de-o veșnicie pe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
căldură, cu transpirație rece. Numai la revoluție mai încercase simțăminte comparabile. Pe scurt, nu înțe legea, dar era clar într-un colțișor de minte trezită din somn că urma să se întâmple un lucru care avea să-i dea de furcă și de gândit mult timp de acum înainte. Mătușa Pamela, care locuia la scara cealaltă, urca gre oaie, ca un elefant lăuz, ținându-se de balustradă. Și de cinci sacoșe care se târâiau de pământ. Ca de fiecare dată când
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un glas omenesc. Liniște. O liniște care îl făcu pe Gigi Pătrunjel să creadă că a înnebunit și că de fapt telefonul nici nu sunase, că visase și că mai bine ar fi să închidă. Când receptorul era aproape în furcă, auzi o voce de femeie spunând timid „bună dimineața“. Hm..., căzu el pe gânduri. — Bună dimineața - reluă vocea, ceva mai convinsă că face ce trebuie -, sunt eu, Gigi, nu mă recunoști? Gigi Pătrunjel se scărpină în creștet. Adică era el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care înlemnea, imaginîndu-și conversația cu funcționara de la Evidența Populației sau cu fătuca de la biroul de cartele!? - Dumnezeule, Doamne, exclamă Liudmila Nikolaevna. Și Tolea nu va afla niciodată. Se apropie de ușa camerei băiatului și o deschise. Strum ridică receptorul din furcă și îl puse din nou la loc. - Dar dacă a fost o înscenare? întrebă el și se apropie de fereastră. De acolo se vedea strada pustie; tocmai trecea o femeie îmbrăcată într-o haină vătuită. Se apropie iarăși de telefon
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
Stalin spusese: - Rău vă apărați prietenii. Se spunea că telefonase la redacția unui ziar pentru tineret, iar redactorul-șef adjunct spusese: - Bubiokin la aparat. Stalin întrebase: - Dar cine e Bubiokin? Acesta răspunsese: - Ar trebui să știți, și trîntise receptorul în furcă. Dar Stalin a sunat din nou și a zis: - Tovarășe Bubiokin, Stalin la telefon, explică-mi, te rog, cine ești dumneata? Se spunea că după această întîmplare Bubiokin a stat două săptămîni internat în spital, fiind în tratament după un
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
a unei ființe umane, iar totul genera suferințe inimaginabile pentru condamnat, care avea o singură și ultimă eliberare, prin moarte, pe care ajungea astfel să și-o dorească. Nu întâmplător, Seneca se întreba probabil cu spaimă: „Merită să atârni pe furcă (a crucii) cu brațele desfăcute și trupul numai răni, cu singura speranță de a amâna lucrul cel mai dorit de cel chinuit: sfârșitul chinurilor?” (Epistole, 101, 12). În timp ce perșii și cartaginezii aplicau răstignirea în principal oficialităților și comandanților miliari, dar
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]