2,691 matches
-
a "recunoscut" cu d-ra Zizi Lambrino. 18. Cărți pentru popor... 19. "Trebuie să facem o limbă democratică." 20. Povestirile lui Cricopol despre chinezii din Mandciuria. "Greerele și furnica" Mihuță caută într-o revistă ilustrată și găsește imaginile fabulei greerele și furnica. Asta-i furnica? Da? Da. Ș-aista-i greerele? Acela-i greerele. Și furnica are mâncare și casă? Da. Greerele n-are? N-are. Uite săracul cum șade aici singur și cântă din chitară. Și furnicii nici nu-i pasă. Momentul înfricoșat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să facem o limbă democratică." 20. Povestirile lui Cricopol despre chinezii din Mandciuria. "Greerele și furnica" Mihuță caută într-o revistă ilustrată și găsește imaginile fabulei greerele și furnica. Asta-i furnica? Da? Da. Ș-aista-i greerele? Acela-i greerele. Și furnica are mâncare și casă? Da. Greerele n-are? N-are. Uite săracul cum șade aici singur și cântă din chitară. Și furnicii nici nu-i pasă. Momentul înfricoșat când omul în ora morții trece dela conștient la inconștient. Vedea c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și găsește imaginile fabulei greerele și furnica. Asta-i furnica? Da? Da. Ș-aista-i greerele? Acela-i greerele. Și furnica are mâncare și casă? Da. Greerele n-are? N-are. Uite săracul cum șade aici singur și cântă din chitară. Și furnicii nici nu-i pasă. Momentul înfricoșat când omul în ora morții trece dela conștient la inconștient. Vedea c-o clipă mai nainte lucruri și ființi pe care le-a iubit. Deodată nu mai vede, nu mai cunoaște. A devenit ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bine. După ce s-a săturat, prostul zvârle lingura. Numai pomul cu roadă e bătut cu pietre. Găina vecinului pare gâscă. Dacă ai prea multe parale, împrietinește-te cu crâșmarul. Oricât de mare turma, un casap îi ajunge. Dușmanul tău e furnică; tu socoate-l leu. Apa se alină, dușmanul nu. Mai bine să am dușmani pe față, decât prietin într-ascuns. Pomul alături de pom, omul alături de om. Alege marfa cea mai nouă și prietinul cel mai vechiu. Prietinia e cupă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nivel social, ei nu au bune maniere: „Și când o mărs, o trecut pă lâng-o babă și nu i-o dat bună-zâua la babă” (UrmenișMaramureș), se dovedesc nemiloși: „- Tot ce întâlniți în cale, tot ce vedeți, nimic nu iertați! Și furnicile călcați-le sub copitele cailor!” (Poienari - Vulpești), sunt nechibzuiți cu maeștrii inițiatori: „N-au vrut să m-asculte ca să-i învăț câte ceva, ci au pornit de parcă le pusese oala: d-aia au și pățit-o”, nu pot identifica ajutoarele: „S-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În sevraj sînt de obicei cele mai rele. După a treia zi răul Începe să dea Înapoi. Simțeam o arsură rece pe toată suprafața corpului, ca și cum pielea mi-ar fi fost toată un stup. Parcă simțeam că mi se plimbau furnici pe sub piele. E cu putință să te detașezi de cele mai multe suferințe - deși durerile de dinți, de ochi și la organele genitale ridică probleme aparte -, astfel Încît suferința să fie resimțită ca excitație neutră. De starea de rău provocată de sevraj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
două spirite alese câștigă mai ales cei de pe margini. * Mintea ascuțită înțeapă fără să producă răni. * Duelul în cuvinte e o încrucișare de săbii aurite. * Doar înfruntându-le îți dai seama de primejdii. * Poți compara orice cu orice, chiar și furnica cu elefantul; important e să păstrezi proporțiile. * Tristețea nu este opusul veseliei, ci lipsa ei. În zadar cânți, dacă nu are cine să te asculte. * Înainte de a căuta, trebuie să știi ce. * Toți oamenii au voce, dar nu toți pot
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de trai al altora decât la nivelul muncii voastre. * Nu fi egoist, dar apără-ți corect propriile interese. * Nu pune interesele tale deasupra intereselor altora. * De la cei superiori ție învață înțelepciunea, nu apucăturile. * Învață de la oameni, dar nu neglija exemplul furnicii, albinei, rândunelei. * Trage învățăminte din devotamentul animalelor domestice. * Învățați din greșeli, dar feriți-vă să greșiți prea des. * Pentru o prietenie trainică, reciprocitatea este obligatorie. * Răspundeți cu aceeași monedă numai faptelor bune. * Nu pretindeți recompense pentru faptele bune; satisfacția pe
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
salută și îl întreba dacă nu vrea s-o ajute să ducă grăuntele la mușuroi, că era greu și abia îl mai putea țări după ea. „Sigur, cum să nu te ajut!” răspunse ariciul și traseră împreună grăuntele, până la mușuroiul furnicii. După ce furnică îi mulțumi pentru ajutor, se despărțiră și Țepeluș se întoarse acasă. Toată noaptea i-a visat pe Melcul-Codobelcul și pe Furnica-Hărnicuța. A doua zi, Țepeluș, țopăind prin luminiș, se apropie de Vulpișor, îi zâmbi cu un zâmbet cât
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
îl întreba dacă nu vrea s-o ajute să ducă grăuntele la mușuroi, că era greu și abia îl mai putea țări după ea. „Sigur, cum să nu te ajut!” răspunse ariciul și traseră împreună grăuntele, până la mușuroiul furnicii. După ce furnică îi mulțumi pentru ajutor, se despărțiră și Țepeluș se întoarse acasă. Toată noaptea i-a visat pe Melcul-Codobelcul și pe Furnica-Hărnicuța. A doua zi, Țepeluș, țopăind prin luminiș, se apropie de Vulpișor, îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
plină, dar știam că acum am tot ce-mi trebuie pentru drum. Puteam pleca liniștit spre gară. Pe peron diferite figuri care mai de care mai expresive mișunau în toate direcțiile. Aveam impresia că mă aflam într-un mușuroi de furnici agitat de fluieratul trenurilor care veneau sau plecau în diferite direcții, ducând cu ele o mulțime de suflete spre destinații diferite, suflete ce așteptau cu nerăbdare întâlnirea cu cei dragi. Mi-am făcut loc cu greu prin mulțime și într-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
frumos decât ar fi cântat ei însuși altă dată, pentru că atunci erau încălziți de ospățul câmpenesc și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de jale într-un cântec de brâu de acelea care îți dau furnici la picioare și îți răstoarnă căciula pe ceafă, și atunci am încins și noi părechi, părechi, un joc năstrușnic, pe iarba verde, un joc cum nu s-a mai văzut în via lui Șendre, de răsuna pământul sub bătaia călcâilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
n-am fost încunjurat de o mai mare adunare de oameni eleganți, veseli și vorbareți ca în acea sară, întocmai ac pe un bulevard parizian. Dar s-au petrecut atunci în mine câteva momente de intimă reculegere, când toate acele furnici grăitoare au dispărut dinaintea ochilor mei, rămânând parcă eu singur în imensa singurătate. Mult n-a durat acest simțământ, căci iluziile frumoase se risipesc iute ca visurile și am trebuit să reintru în realitate și, prin urmare, în otelul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astăzi și mâine, În supraviețuire. Cel puțin până le vom elimina. Dar ne va fi greu, dacă nu imposibil, să le Îndeplinim și rolul În biosferă. Știe cineva, măcar să definească, Întreg rolul nu al unui câine, dar cel al unei furnici, În aceeași biosferă? Sau al pisicii care miaună sub un gard, iar noi nu știm: de bucurie ori de tristețe? Dreptu-i, acești vagabonzi ne sunt străini, incompatibili chiar. Le dăm o bucată de pâine, dacă nu și-o găsesc ei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai pica vreun râs sau vreun cocoșde-munte, era orb acum și-mi povestea isprăvile lui stând amândoi În poarta casei sale, de unde, ca un armăsar bătrân căruia i-a mai rămas doar mirositul, pișca, vorba lui Tudor Arghezi, „cu trei furnici“ - sânii și acea podoabă unică - femeile din drum, mirosite de departe, aruncându-le glume când mai În doi peri și când mai de măscară. La fel și Învățătorul bătrân din Lunca Mare, colegul meu de la „cercurile culturale“ și călăuza mea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe o parte dintre ai mei? Dau să-l întreb pe înger, el, nu încape nici o îndoială, cunoaște răspunsul la orice, dar e prea târziu: cei doi prieteni ai mei au rămas departe, jos, cât un punct, cât inima unei furnici. Oricum, curând, am să aflu singur răspunsul. 27 TC "27" \l 1 Undeva, în spatele meu, mi se pare că-l aud pe Truman: -Veniamin, nu te-ar interesa să te întorci pe pământ printre cei vii?... Tresar: ce propunere trăsnită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
table, și m-am ales cu aceeași privire contrariată. Dacă le ceream contul din bancă sau cheile de la mașină, n-ar fi fost mai surprinși. Cu un pix poți să scoți ochii la oameni, să scormonești într-un mușuroi de furnici, să înțepi în fund domnișoarele când e înghesuială în metrou, și alte treburi ciudate. Însă nouăzeci și nouă la sută dintre locuitorii întregi la minte ai României înțeleg că le ceri un pix ca să scrii ceva. Se vede treaba că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
înflorite și garoafele roșii ca niște insigne de Partid. Dar mai existau și animalele de „rasă superioară“: pescărușii de la Dunăre care mâncau carne de om și câinii de pază ai milițienilor, ai gardienilor din închisori și ai grănicerilor. Coloanele de furnici se mărgineau să roadă pereții caselor oamenilor nevoiași. Iar puricii și păduchii nu le înțepaudecât pielea. La fel și muștele. În grupul nostru deprieteni, născociserăm un joc cu muștele pe care-l jucam seara. Se numea: „de-a autocritica muștei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unui concert extraordinar, savurându-și clipa horațiană. "Carpe diem quam minimum credula postero" ("Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te cât mai puțin în ce va fi mâine.") (Horatiu) Parcă-l văd pe Marele Maestru Concertant aplecându-se umil înaintea furnicii, cerșindu-i cu disperare în glas un bob de grâu, pe care însă nu-l va primi. O, sărmanul artist muzicant, bietul de el! "Dar de-acuși s-a isprăvit... Cri-cri-cri toamnă gri, Tare-s mic și necăjit!" (G. Topîrceanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se stătea în picioare; în grupurile sanitare așișderea. Să te ferească bunul Dumnezeu să te fi lovit vreo urgență fiziologică! La urcarea în vagoane, pe treptele vagonului, pe tampoane, tot, absolut tot era ocupat și viermuia ca un cuib de furnici deranjat din activitatea lui obișnuită, cotidiană, manifestând o ură furibundă, căutând cu înverșunare disperată factorul sau elementul perturbator care le adusese într-o stare de furie demențială. Controlorii de bilete rămăseseră fără obiectul muncii. Dacă vreunul dintre ei încerca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
extrema lașitate a pasagerilor non-țigani, care nu au fost capabili nici un moment să facă front comun, să se opună demn obrăzniciei. Final: când am ajuns în fine la Lausanne, ceata s-a pierdut pur și simplu în natură, așa cum dispar furnicile în iarbă. Întrebau pe toată lumea cum fac să ajungă la "Vallorbé" (accent delicios pe ultimul e), acolo unde se afla centrul de azil de unde urma să fie expluzați cu bilet gratuit de întoarcere și bani de buzunar. 16 aprilie 2004
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mărunți și negri, visând la cireșii enormi de acasă, unde mănâncă pe săturate, cu "burta", nu cu suta de grame, ca aici. După trei zile: îi regăsesc pe aceiași țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați ca niște furnici recuperatoare cu televizoare stricate, haine vechi, covoare înfășurate ca niște plăcinte uriașe etc. Cel mai mult mă impresionează niște boxe vechi, imense, ambalate în saci de gunoi negri sugrumați bine cu niște cârpe galbene obiectul rezultat seamăna cu o "instalație
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Gastronomie și inter-culturalitate, continuarea notei de ieri. Mi-e greu să fiu "politic corect" și neutru uneori. Un coleg de cămin, african (senegalez, după alură) prepară un "ceva" greu de definit, amestec de banane coapte, rădăcini de manioc, făină de furnici și oase de hipopotam, habar nu am ce tot adăugă el în imensa oală ce clocotește pe foc. Știu însă că niciodată în viață nu am mai simțit un asemenea miros anti-gastronomic (dacă fac excepție de la mega-supa din cozi de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Apoi îmi spune în franceza sa cu accent magrebin: On est tous surveillés! (Suntem toți supravegheați!). Într-adevăr, în vârful clădirii tronează o imensă cameră de luat vederi, un tun optic cu un zoom capabil să detecteze și mișcările unei furnici pe un parbriz. Nu am observat-o până atunci. Știa el ce știa, săracul Mehdi, tunisian și musulman practicant... Fapt divers: în anul 1698, s-a încercat înființarea unui colegiu în limba greacă la Gloucester Hall, Oxford. Circa 15 studenți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de moarte și nu vor cu nici un chip să se așeze la masa tratativelor, așa cum o fac toți cei care se respectă. Le despart nimicuri - câte un deșert, câte un canal, câte o pădure, câte un plop sau câte o furnică. Nu le numesc, să le zic ca-ntr-un film formidabil cu frații Marx, văzut recent la cinematecă: Fridonia și Silvania. (Filmul e din ’33, putem spune sus și tare că suntem atemporali.) Din când în când - și anume: când
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]