KorAP: Find »[drukola/base=găti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...156 >

3,883 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

și înapoi, ca suveica unui imens război de țesut, așa încât atunci când am auzit glasul mamei strigându-mă, era ceva supărare în acel glas. Ne lungiserăm prea mult. Ne-am întors repede, ținându-ne de mână, înapoi la focurile unde se gătea. Apoi am încercat să stăm cât mai mult împreună. Le vedeam pe mamele noastre cum se urmăresc cu o curiozitate abia mascată. Își studiau hainele și rețetele de mâncare, își puneau întrebări și repetau politicos denumirile așa încât să fie ținute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
peste șold ca să țină ritmul. - Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și de la bunicile lor. Rahela zâmbea răutăcios și o înghiontea pe Lea: - Păcat că bunicile lor nu știau și să gătească, nu? Lea zicea cu compătimire: - Când o să fie rândul Dinei să intre în cortul de mireasă, o să le arăt eu cum se pregătește o masă de nuntă, și mă mângâia pe cap. Doar Bilhei părea că-i plăcuse la nunțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
că Simon și Levi s-au mutat acolo pentru că Ialutu și Inbu au vrut să se țină departe. Oricum nu-mi lipseau. Mă tratau cu același dispreț ca și soții lor și, pe deasupra, mama avea dreptate: nici una nu știa să gătească. Dintre fiii cei mari ai lui Iacob, doar Ruben a rămas neînsurat. Fratele meu cel mare părea mulțumit s-o slujească pe mama și să fie drăguț cu Bilha, al cărei unic fiu era încă prea mic ca să meargă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Probabil ești flămând și însetat, Isaac, a zis ea, invitându-l cu o voce glacială. Copiii tăi sunt arși de soarele de pe drum. Las-o pe Debora ta să te aducă înăuntru. Și să vedem dacă nurorile tale știu să gătească. O învolburare de veșminte albe a întins masa și festinul a început. Bunicul a mâncat bine, luând fiecare înghițitură din mâinile femeii acoperite cu văl. S-a interesat dacă nepoții lui au mâncat la fel de bine și, din când în când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
o fac, pentru că eram încă necoaptă. Una dintre Debore stătea și ea afară, cu noi. Mi-a explicat că nu-i venise ciclul niciodată, dar nu se plângea că era lipsită astfel de odihna de care se bucurau celelalte. Împreună găteam și le serveam pe cele care sărbătoreau și râsetele lor liniștite mă umpleau de dor după cortul mamelor mele. Când femeile ieșeau, odihnite și zâmbitoare, în dimineața celei de-a treia zile, aveam voie să le însoțesc pe cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-o pe Bilha peste față și i-a rupt dinții. După asta, ea a început să dispară. Cea mai dulce, micuța mamă, s-a făcut și mai slabă și mai mică și mai tăcută și mai atentă. N-a mai gătit, doar a tors, iar firul ei era mai subțire decât orice fir tors vreodată de o femeie, ca un fir de păianjen. Apoi într-o zi, s-a făcut nevăzută. Hainele îi rămăseseră în așternut și cele câteva inele stăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pictori, el nu trebuia să lucreze în morminte, așa că se întorceea la mine seara și atunci ne regăseam unul pe altul cu o plăcere încă și mai mare - și ne regăseam și în fața tristei evidențe că eu nu știam să gătesc. În timpul anilor petrecuți în casa lui Nakht-re stătusem arareori în bucătărie și cu atât mai puțin pregătisem mâncare. N-am învățat niciodată cum se face pâine în cuptor egiptean, nici cum se scot măruntaiele la pește și nici cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
proaspătă în mâini. S-a prezentat în limba Egiptului ca Gera, fiica lui Beniamin cu nevasta lui egipteancă, Neset. Gera era curioasă să afle de ce o femeie ca mine stătea și torcea în timp ce celelalte care îl serveau pe Zafenat Paneh-ah găteau, cărau și făceau curățenie ziua întreagă. - Le-am spus surorilor mele că tu trebuie să fii doica celor doi fii ai vizirului, unchiul meu, a zis ea. Așa e? Am ghicit bine? Am zâmbit și am zis: - Ai ghicit bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

mireasma eternității. Eternitatea copilăriei este o eternitate scurtă, dar el Încă nu știe; peisajul defilează. La Charny n-a mai rămas decât o băcănie; Însă dubița măcelarului trece miercurea, cea a negustorului de pește vinerea; adesea, sâmbătă la prânz, bunica gătește morun cu sos de smântână. Pentru Michel e ultima lui vară la Charny, dar el Încă n-o știe. La Începutul anului, bunica a avut un atac. Cele două fiice ale ei, care trăiesc Într-o suburbie pariziană, Îi caută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
un pic, la vârsta lui era inevitabil. În acel iulie 1974, tatăl lui Bruno era abia la primul stadiu al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât Își da silința. După două zile, atmosfera devenise de-a dreptul sufocantă. Bruno Începu să plece de-acasă, după-amiezi Întregi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
desenele animate de pe M6. Victor asculta sonorul la căști. Nu era violent, nu Încerca să fie nesuferit; dar el și tatăl său nu aveau să-și spună absolut nimic. De două ori pe zi, Bruno punea la Încălzit o mâncare gătită; mâncau așezați față În față, aproape fără să scoată o vorbă. Cum se ajunsese aici? Victor Împlinise treisprezece ani de curând. Până acum câțiva ani, făcea desene pe care i le arăta lui Bruno. Copia personaje din Marvel Comics: Fatalis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
lucram la TF1, la serviciul de coproducții. Mă săturasem, nu-mi plăcea mediul ăla. Schimbându-mi slujba, am rămas cu o treime din salariu, dar e mai bine așa. Lucrez la biblioteca municipală din arondismentul XVII, la secția pentru copii. Gătise miel cu curry și linte indiană. În timpul mesei, Michel vorbi puțin. Îi puse Annabellei Întrebări despre familia ei. Fratele mai mare preluase atelierul tatălui. Se Însurase, avea trei copii - un băiat și două fete. Din păcate, Întreprinderea avea greutăți, concurența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
secundare. Christiane schimbă repede subiectul; Bruno Îi simți jena și rămase cu o senzație neplăcută. Cu siguranță, era În stare să-l mintă ca să nu-l vadă că-și face griji: era prea afectuoasă, prea drăguță. În general, sâmbătă seara gătea și, după o masă bună, ieșeau În oraș. Ea purta fuste despicate, bustiere transparente, portjartiere, uneori un body deschis Între picioare. Vulva ei era delicioasă, excitantă, se umezea imediat. Petreceau seri minunate, cum Bruno nu sperase să trăiască vreodată. Uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
nu se concentreze exclusiv pe ADN, să privească ființa vie În generalitatea sa, ca sistem autoreproductibil. Mai Întâi, Annabelle nu răspunse nimic; nu-și putea stăpâni o ușoară crispare a gurii. Apoi Îi turnă din nou vin; În seara aceea gătise pește, iar mica ei garsonieră evoca mai mult ca oricând cabina unui vapor. — Nu te-ai gândit să mă iei cu tine... Cuvintele ei răsunară În tăcere; tăcerea se prelungi. — Nici măcar nu te-ai gândit..., spuse ea cu un amestec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

spun maâtre d’. Am întâlnire cu doamna Tennyson. Mai precis, cu mama. Ea nu e de acord cu ideea ca femeile să-și ia numele soțului. Nu e de acord nici cu ideea ca femeia să stea acasă și să gătească, să facă curat sau să știe doar să bată la mașină, și crede că toate femeile ar trebui să câștige mai mult decât soții lor fiindcă sunt mult mai inteligente din naștere. Maâtre d’ mă conduce spre o masă goală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
un mic detaliu gospodăresc. — O familie foarte drăguță, continui. Nu era chiar ușor să ții ditamai conacul curat. Și nici... să lustruiești diademele lui Lady Edgerly. Shit. Am mers un pic prea departe cu faza cu diademele. — Și ai și gătit pentru ei, nu ? se interesează Eddie. Micul dejun și așa mai departe ? — Evident. Lordul Edgerly se dădea în vânt după meniul meu special, Ouă Benedict. Iau o gură de apă. O văd pe Trish făcând niște fețe pe care evident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ouă Benedict ? OK... păstrează-ți calmul. Nu cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit. — Am vrut doar să... mă uit la ea. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Să le fierb ? Să le arunc de perete ? — Uite ouăle. Eddie trântește un cofraj uriaș pe masă și-i ridică capacul. — Sper că ți-ajung ! Mă uit la rândurile de ouă maronii, ușor amețită. Ce naiba caut aici ? Nu pot să gătesc ouă Benedict nici pentru papa. Nu pot să le fac acestor oameni micul dejun. Va trebui să le spun adevărul. — Domnule Geiger... doamnă Geiger... — Ouă ? mă acoperă glasul lui Trish. Eddie, nu poți să mănânci ouă ! Îți amintești ce-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am servit-o cu niște sandvișuri din cele făcute de tine, intervine Trish. Și a fost de părere că sunt minunate. Și am auzit despre foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume vei face glazura pentru foie gras, Samantha ? mă întreabă Petula curioasă. În bucătărie se lasă tăcerea. Amândouă femeile așteaptă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și-au dat seama. Ba chiar par sincer impresionate. — Unde naiba ai găsit-o ? o întreabă Petula pe Trish pe un ton de șoaptă care ea își imaginează că e discret. Fata mea mă aduce la disperare. Nu știe să gătească și nu înțelege nici o vorbă din ce-i spun. — A venit pur și simplu la interviu ! îi răspunde Trish, tot în șoaptă, încă trandafirie la față de plăcere. Cordon bleu ! Englezoaică ! Nu ne-a venit să credem ! Mă privesc amândouă de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
rețin cu greu lacrimile grele ce-mi ard ochii. Telefonul începe să vibreze furios pe masă, însă îl ignor. N-am de gând să răspund. N-am de gând să mai vorbesc cu nimeni. O să beau ceva. După care o să gătesc nenorocita aia de cină. Trântesc niște vin alb în pahar și beau câteva guri zdravene. După care iau în primire grămada de ingrediente care mă așteaptă pe masă. Pot să gătesc. Pot să gătesc chestia asta. Chiar dacă viața mea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vorbesc cu nimeni. O să beau ceva. După care o să gătesc nenorocita aia de cină. Trântesc niște vin alb în pahar și beau câteva guri zdravene. După care iau în primire grămada de ingrediente care mă așteaptă pe masă. Pot să gătesc. Pot să gătesc chestia asta. Chiar dacă viața mea e un dezastru, pot să fac asta. Am creier, o să-i dau eu de cap. Fără să mai întârzii nici o clipă, rup plasticul care învelește carnea de miel. Ăsta poate să intre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
O să beau ceva. După care o să gătesc nenorocita aia de cină. Trântesc niște vin alb în pahar și beau câteva guri zdravene. După care iau în primire grămada de ingrediente care mă așteaptă pe masă. Pot să gătesc. Pot să gătesc chestia asta. Chiar dacă viața mea e un dezastru, pot să fac asta. Am creier, o să-i dau eu de cap. Fără să mai întârzii nici o clipă, rup plasticul care învelește carnea de miel. Ăsta poate să intre în cuptor. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de a o lua de la început. Nici măcar nu înțeleg de ce am făcut-o. Sunt avocat. Asta sunt. Ce altceva pot să fac ? Ce s-a întâmplat cu mine ? O, Doamne. De ce iese fum din cuptor ? La ora șapte, încă mai gătesc. Cel puțin, asta cred că fac. Amândouă cuptoarele ard la maxim. Pe plită fierb oale. Mixerul amestecă de zor. M-am fript la mâna dreaptă de două ori, când am luat tăvile din cuptor. În bucătărie sunt întinse opt cărți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de a pleca acasă. — S-a întâmplat ceva ? — Nu, totul e în regulă, spun, ofuscată. Totul e în regulă. Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult. Îi fac semn din mână că poate să plece, dar el nu se mișcă. Am înțeles că gătești o cină gourmet în seara asta, spune încet, privind balamucul din jur. — Da. Așa e. Sunt în... cea mai complexă etapă a... îhm... Privirea îmi cade asupra plitei și încep să țip, fără să vreau. Fuck ! Sosul ! Nu știu ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]