2,189 matches
-
favorabile lui C.Z. Codreanu, liderul Mișcării Legionare. Astfel, în numărul 11/47, p. 14 din anul 1994 al revistei sibiene Puncte Cardinale, încă minorul Neamțu scria următoarele: „Să ne mai întrebăm atunci de ce acești numeroși «intelectuali», mulți dintre ei gazetari, istorici sau analiști politici [...], nu pot înțelege Legiunea și pe Căpitanul ei? Nu pot înțelege de ce Garda de Fier a fost înainte de toate o mișcare spirituală, o școală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultând povața
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
1938, Bucovina) a fost un compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar. Familia Fernic se va muta la Galați, unde Ionel urmează liceul „Vasile Alecsandri”. Aici îl cunoaște pe profesorul de muzică și compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecții de chitară și pian. Pasionat de muzică, dar și de
Ionel Fernic () [Corola-website/Science/309708_a_311037]
-
fost oaspeți ai tatălui (Davidel Țâțos), profesorul germanist Virgil Tempeanu, actrița și profesoara Conservatorului din Iași Agatha Bârsescu, pictorul Aurel Băeșu, sculptorul Ion Irimescu, actorul Gheorghe Cazaban. Deasemenea, i-a fost prieten și, deseori, oaspete în casa sa, scriitorul și gazetarul Ion Dragoslav, care scotea un ziar la Fălticeni, dar ținea să-l vândă și în București. În fotografia alăturată, pictorul fălticenean Teodor Țâțos, în fața muzeului din Fălticeni, îndrumător voluntar al unei clase de elevi, sub egida Casei de Cultură. "Voluntar
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
jurnalist este o persoană implicată în activitatea literară sau publicistică din jurul unei apariții periodice (publicație sau, prin extensiune, transmisiune prin televiziune, radio, Internet ș.a.). ul, atunci când în discuție este o persoană afiliată unei publicații (ziar, revistă ș.a.), mai este numit gazetar sau ziarist. Pentru realizarea de materiale care presupun interacțiunea cu alte persoane (reportaje, interviuri), jurnalistul delegat se numește reporter. Uneori, asistenții tehnici (fotografi, operatori, microfoniști ș.a.) ai unui reporter sunt numiți tot jurnaliști. La origine, sensul cuvântului „jurnalist” avea același
Jurnalist () [Corola-website/Science/309809_a_311138]
-
realizarea de materiale care presupun interacțiunea cu alte persoane (reportaje, interviuri), jurnalistul delegat se numește reporter. Uneori, asistenții tehnici (fotografi, operatori, microfoniști ș.a.) ai unui reporter sunt numiți tot jurnaliști. La origine, sensul cuvântului „jurnalist” avea același înțeles cu termenii „gazetar” sau „ziarist”, dar și-a extins semnificația în ultimii ani drept consecință a evoluției similare a cuvântului englezesc, "journalist". În plus, în limba engleză cuvântul acoperă și înțelesul cuvântului critic din română; de exemplu, sintagma "music journalist" se traduce drept
Jurnalist () [Corola-website/Science/309809_a_311138]
-
studiat pe cont propriu, intretinandu-se mai mult din meseria de meditator. Că o parte din programul său de autoeducare, el a tradus și a rezumat în logica a lui John Sturta Mill. În 1872 și-a început cariera de gazetar, perioadă în care a lucrat câteva luni la Evans, Lolipop și Rău din cadrul Institutului de punere în aplicare a infrastructurii și agriculturii din Varșovia. Jurnalismul va deveni "școală" lui de scris. În 1873, Prus a ținut două prelegeri publice ale
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
estimează 175 de milioane, și Ebrey afirmă o populație de, probabil, 200 de milioane. Cu toate acestea, o mare epidemie care a pătruns în China, prin nord-vest, în 1641 a devastat zonele dens populate de-a lungul Marelui Canal, un gazetar din nordul Zhejiangului remarcând că mai mult de jumătate din populație s-a îmbolnăvit în acel an și că 90 % din populația locală dintr-o zonă a murit până în 1642. FORTEAZACUPRINS
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
d. 1 mai 1967, Freising, Germania) a fost un ziarist, legionar și teolog ortodox în România și în exil (Germania). Din 1941 a fost internat în lagărul de la Buchenwald, până în 1944, datorită faptului că a fost legionar. a colaborat ca gazetar la revista Cuvîntul, editată de Nae Ionescu. În seara zilei de 15 martie 1943, George Racoveanu a ținut o conferință în fața grupului legionar Weimar-Buchenwald, în care a atacat atitudinea BOR: "Căci, iată, dacă un ins singuratic a ucis, fără voie
George Racoveanu () [Corola-website/Science/305053_a_306382]
-
din București condusă de Nicolae Soreanu, Finteșteanu a fost confundat de niște evrei cu actorul evreu Alexandru Finți, care fusese fluierat de niște huligani la București. Actorul a încercat să le explice că el e Finteșteanu și nu Finți, dar gazetarul evreu Luță Luțescu (tatăl compozitorului Aurel Giroveanu) a spus că Finți sau „Fințișteanu” este totuna. În primăvara anului 1939, auzind de la un comerciant de încălțăminte evreu că Finteșteanu ar fi „ovrei”, actrița Natașa Alexandra i-a cerut să-i aducă
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
în proporție de mai mult de trei sferturi, a fost abandonat în faza de sonorizare tot din motive financiare. În acest film jucau Tony Zaharian, Mircea Lupu, Samy Wassman etc. În paralel cu aceste activități, Iorda a lucrat și ca gazetar, iar mai târziu ca director al unor teatre de copii din București și Brașov. El s-a remarcat și ca prozator, scriind literatură pentru copii, printre care amintim: "Oameni în cătușe de aur" (1946), "Alte pățanii și năzdrăvănii", "Meșterul strică
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
(n .1896 București - d. 17 noiembrie 1962, Penitenciarul Aiud) este pseudonimul literar al lui Alexandru Teodorescu, gazetar, poet, monah român din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahale de "Monahul Agaton" de la Mănăstirea Antim și "Daniil de la Rarău". Din 1948, când s-a călugărit, duhovnic i-a fost Ilie Cleopa. este inițiatorul grupului "Rugul Aprins" de la Mănăstirea
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
scriitorul american Henry Miller au devenit unii dintre cei mai apropiați prieteni ai săi. A frecventat împreună cu ei cluburile de noapte, cafenelele și cabaretele din arondismentul 14 în cartierul Montparnasse. Admirator al creațiilor fotografului Eugène Atget, sub impulsul activității de gazetar și încurajat de prietenul său, fotograful, originar din Ungaria, André Kertész, aproximativ din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate ale Parisului nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele fără vârstă din cartierele vechi, uneori pe
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
de cea mai mare importanță pentru dezvoltarea ulterioară a poporului nostru”: Cunoscând încă din copilărie toate provinciile locuite de români, Eminescu a constatat că atât fizic cât și intelectual ei erau superiori „populațiilor din orașe din care se recrutează guvernele, gazetarii, deputații ș.a.m.d.”. Franchețea de caracter și onestitatea țăranilor se regăsea mai mult în felul de a fi al vechilor boieri. Astfel a fost nevoit să tragă concluzia că pătura superpusă (liberalilor) „nu era nici română de origine, nici
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
săi I.L.Caragiale sau Ioan Slavici, cu care zăbovea nopți întregi în redacție, iar aceștia se declară fericiți în câteva articole cu caracter memorialistic că în acele ore puteau asculta lungile prelegeri culturale sau chiar lingvistice ținute de poet, devenit gazetar fără voia lui. În aceste pagini a publicat numeroase cronici muzicale, ale unor spectacole de teatru sau de operă, în reprezentații date de trupe românești sau străine care călătoreau în turneu la București, sau de cronici mondene ale vieții de la
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
care, se pare că, fusese durată în timpul domniei lui Radu I (cca. 1377-cca. 1383), din care nu ar mai fi "rămas decât o cruce de piatră, marcând locul altarului" susține un profesor de lb. română, metamorfozat după decembrie 1989 în gazetar și apoi muzeograf la Muzeul de Biologie umană Ploiești . Numai că, iată, istoria crucii din curtea bisericii din Jercălăi (și ea monument memorial) este cu totul alta... Crucea este durată în granit (cu inscripție slavonă) și a fost realizată prin
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
derulat foarte multe proiecte cu impact social și cultural, printre care “Chirilă în licee” - turneu de mentorship în liceele din București, “Cruciada Culturii”, “Premiile Ioan Chirilă” etc. Tudor Chirilă s-a născut în București pe 28 mai 1974. Este fiul gazetarului sportiv Ioan Chirilă și al actriței și regizoarei Iarina Demian. A absolvit clasa profesorului Florin Zamfirescu la Academia de Teatru și Film (UNATC),București, secția Actorie, în anul 1996. A debutat în 1994 cu un rol de figurație în “Nobody
Tudor Chirilă () [Corola-website/Science/313955_a_315284]
-
lui Tudor Chirilă și a Iarinei Demian, care și-au dorit ca în acest fel să țină vie memoria lui Ioan Chirilă. În cadrul proiectului, în fiecare an s-a desfășurat concursul “Talentul Anului” pentru amatori care își doreau să devină gazetari de sport. Recunoscute drept cele mai importante distincții ale jurnalismului sportiv românesc, Premiile “Ioan Chirilă” s-au acordat timp de 6 ediții, până în 2010, când proiectul a luat o pauză. Proiectul a fost un demers umanitar inițiat de Tudor Chirilă
Tudor Chirilă () [Corola-website/Science/313955_a_315284]
-
apoi să publice versuri în revistele „Ktuvim” și „Gazit”, iar când s-a întors în țară în vara anului 1932, a lucrat o scurtă vreme la școala agricolă Mikve Israel din centrul țării. După aceea și-a întreținut existența ca gazetar. A lucrat mai întâi pentru ziarul „Doar Hayom” (Posta zilei), apoi pentru câtva timp la săptămânalul „Hashaar” („Poarta”). În paralel, Alterman a continuat să colaboreze la „Ktuvim” , unde a publicat noi poezii sub pseudonimul „N.He'azati” , în publicațiile „Turim
Nathan Alterman () [Corola-website/Science/323401_a_324730]
-
instituie un univers caleidoscopic de care nu sunt străine nici scrierile teatrologului Silvestru. Majoritatea cărților sale sunt alcătuiri fragmentariste care au la bază activitatea prodigioasă a cronicarului dramatic. Autorul se caracterizează cu exactitate: „menirea mea pe lume e să fiu gazetar". Partea tare a comentatorului de teatru nu e vocația teoretică și nici cea sistemică, ci o bună aplicare la textul dramatic și la tehnicile regizorale și actoricești, provenită dintr-un îndelungat și consecvent exercițiu de urmărire a fenomenului teatral curent
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
fost o importantă personalitate a epocii, îndeplinind demnități publice cum ar fi cea de prefect al județului Tecuci (1877-1878, 1881-1891), precum și cele de deputat și senator. În articolul „Pașa de Tecuci“, publicat la 4 iulie 1884 în ziarul "Vocea Covurluiului", gazetarul A. Radu elogia personalitatea lui Tache Anastasiu, care a realizat atâtea lucruri într-un timp scurt. Ziaristul enumera astfel realizările prefectului: ""a început și terminat lucrările la șoselele din Tecuci, a terminat anul trecut o frumoasă clădire pentru școala de
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]
-
Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București. Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului "Sburătorul" condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama "Jocul ielelor" și a eroului său, Ladima, din romanul "Patul lui Procust". Debutul editorial se petrece cu un volum de
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
fost un scriitor român, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder. A fost și continuă să fie controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa. și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
ani mai în vârstă ca el), i-a conferit Premiul de Debut pentru cea mai bună nuvelă în manuscris a anului. Prima carte care îi apare, în 1947, este o culegere de opt texte intitulată Euridice. 8 proze. A fost gazetar la "Fapta" lui Mircea Damian; redactor la revista "Flacăra" (din 1948), apoi la revista "Viața românească" (unde a devenit redactor-șef în 1953). Membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor. Este totuși o perioadă tristă în viața scriitorului, tatăl
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
Participă la serbările Astrei de la Sibiu. Trece munții și se stabilește la București unde participă la cenaclul lui Mihail Dragomirescu, unde va prezenta nuvela "Proștii". În luna ianuarie 1910, pe baza convenției cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere autorităților românești extrădarea gazetarului ardelean. În februarie, Rebreanu a fost arestat și deținut la Văcărești. Într-un "Memoriu" adresat autorităților românești în luna mai, tânărul scriitor a menționat că adevărata pricină a cererii de extrădare constă în activitatea sa publicistică pe care, anterior, a
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
pe un ton patetic, starea de înapoiere și de mizerie a celor sărmani. Prin dezbaterea acestor probleme rurale, sunt dezvăluite primele note ale pamfletarului și ale politicianului de mai târziu. Continuându-și colaborarea la "Lupta", ziar condus de Gheorghe Panu, gazetarul probează o bună conduită critică. În 1888, Delavrancea se angajează ca redactor și colaborator la ziarele "Democrația" și "Voința națională", unde se va remarca prin numeroase articole. Face critică muzicală și dramatică ("Epoca", 1886), polemizează cu Maiorescu într-o serie
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]