2,190 matches
-
le iese totul perfect. Chiar în momentul cînd prezidentul punea piciorul pe scara avionului pentru New York, formațiunile de șoc ale Parlamentului aruncau în dezbatere articole din codul penal care, sub varii pretexte de ultraj, amenință cu ani de pușcărie pe gazetarii care vor spune adevărul despre matrapazlîcurile regimului. La mapa cu mesaje a prezidentului se mai adaugă, deci, și tiribomba asta democratică. Teribil se va amuza președintele Clinton cu ea, nu credeți? În topul aparițiilor pă post, un loc fruntaș îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în timp ce zbura cu o decapotabilă condusă de noua ei achiziție, un macho de top, se-ntinse după o creangă de cais înflorit... și astfel puse capăt unei prea scurte vieți, frumoasă poate doar prin maniacală putere de a imita. Fabulosul gazetar ieșean Valer Mitru mă saluta cu un parșiv: Salut, Picasso! Descoperise el, cumva, în pictura mea de-atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă spun acum sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o iată, generalizată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă cufundam în singurătatea Sulinei. Singurătatea României. 9 noiembrie Diseară, pe la șase fix. Îngăduiți-i consecventului dumneavoastră servitor din acest colț de pagină (Ziarul de Iași) pe care-l slujește de paisprezece ani să-și încalce, o secundă, statutul de gazetar și să se refere la pictorul din gazetar. Cel blestemat a-și împărți ca un condamnat Ianus Bifrons inima (fruntea) cu celălalt, vameșul de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza asta, pentru a spune, de fapt, un lucru simplu: fiți, rogu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noiembrie Diseară, pe la șase fix. Îngăduiți-i consecventului dumneavoastră servitor din acest colț de pagină (Ziarul de Iași) pe care-l slujește de paisprezece ani să-și încalce, o secundă, statutul de gazetar și să se refere la pictorul din gazetar. Cel blestemat a-și împărți ca un condamnat Ianus Bifrons inima (fruntea) cu celălalt, vameșul de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza asta, pentru a spune, de fapt, un lucru simplu: fiți, rogu-vă, cu toții, invitații mei diseară, pe la șase, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care au venit acum la putere și detașîndu-mă, destins-amuzat, de emblematicul ipochimen pesedist din seara vernisajului de la World Trade Center. Căruia (îmi pare, vai, rău) nu-i mai întrevăd nici o șansă. Așa cum aceeași lipsă de șansă i-o întrevăd unui gazetar, autosupraevaluat, de la Scînteia (pardon, Adevărul), sub a cărui încrîncenat-lombroziană calotă stă pitită permanent doar starea de greață (sartriană, evident...). În dimineața asta de mult așteptat ianuarie, pastele ce țîșnesc din tuburi au parfumuri nemaiîntîlnite. Vă invit să vă convingeți. Cafeaua
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fîîîn... 2 iulie "Stimate domnule Val Gheorghiu, Întîmplător, am citit în aceeași zi articolele dvs. Chiar așa, înveșmîntați în pixeli și Pictura limuzină și mare mi-a fost dezamăgirea să constat la un respectabil bărbat de succes (pictor, scriitor, gazetar etc.) atîta nejustificată înverșunare față de niște tineri artiști care și-au găsit fiecare locul în artă potrivit principiilor în care cred. Nu-l cunosc pe tînărul O. ("amabil și respectuos"), care și-a cumpărat o limuzină din vînzarea tablourilor sale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în colaborare cu Cella Serghi); J.R.R. Tolkien, O poveste cu un hobbit, București, 1975; Lawrence Durrell, Justine, București, 1983, Balthazar, București, 1983. Repere bibliografice: [Catinca Ralea], SXX, 1980, 10-12 (semnează Antoaneta Ralian, D.I. Suchianu, George Macovescu); Grigore Ilisei, Un mare gazetar: Catinca Ralea, CL, 1981, 2; Valentin Lipatti, Catinca, RL, 1982, 3; Gheorghe Tomozei, Catinca, RL, 1983, 9; Dicț. scriit. rom., IV, 12-13. Il.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
VLAD, Gheorghe (13.V.1927, Bălșoara, j. Vâlcea - 3. VII.1992, București), gazetar și dramaturg. Este fiul Elenei (n. Stănescu) și al lui Alexandru Vladu, țărani. Urmează școala elementară în localitatea natală; pleacă la București, unde intră ucenic-mecanic la Arsenalul Aeronautic Cotroceni (1941-1943). Practică diferite meserii în fabrici, pe șantiere, într-o mină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
, Sergiu (14.XI.1920, Cubolta, j. Bălți), poet și gazetar. Este fiul Mariei și al lui Ion Grosu, descendenți ai unei familii de răzeși înstăriți. Urmează clasele primare și liceul la Bălți, unde este coleg de clasă cu Eugen Coșeriu, viitorul lingvist. Începe activitatea publicistică în 1938, când scoate, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
HURMUZACHI, Gheorghe (17.IX.1817, Cernauca-Cernăuți - 13.V.1882, Cernăuți), gazetar. Este fiul lui Doxachi Hurmuzachi și frate cu Alexandru, Eudoxiu și Constantin. După ce a terminat liceul la Cernăuți, a urmat cursurile Facultății de Drept din Viena. Participă la mișcarea revoluționară de la 1848 și obține permisiunea autorităților „chezaro-crăiești” de a scoate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
CUZA, Constantin (8.III.1924, Iași - 12.VI.1995, Brașov), poet, prozator, dramaturg și gazetar. Este fiul Ecaterinei și al lui Gheorghe Păunescu. Rămas timpuriu orfan de mamă, C. fuge de acasă și este adoptat de pictorul Teodor Cuza, care la scurt timp moare și el. Elev bursier al Liceului Militar din Iași (1935-1943), urmează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
trăiri subtile și extaze mistice. Sub nume propriu ori sub varii, fanteziste semnături-inițiale, prescurtări, multe ca variante la Cridim, sau Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și gazetar de oarecare notorietate, colaborează, rutinier, la ziare și reviste dintre cele mai diverse din primele decade ale veacului trecut: „Moș Teacă”, „Foaia populară”, „Moda ilustrată”, „Apărarea națională”, „Epoca”, „Patriotul”, „Zeflemeaua”, „Forța morală”, „Tribuna literară”, „Cronica”, „Tribuna familiei”, „Observatorul”, „Duminica”, „Românul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
denumiri și destituiri, căsătorie și repause”. Totul nu este decât o glumă, și nu de bună calitate, parodia alegând mijloacele cele mai ușoare de a ironiza. Se critică nu fondul, nu moravurile politice sau sociale, ci mai ales limbajul, stilul gazetarilor; sunt relatate persiflant și anumite evenimente lipsite de interes public. Totuși, în unele dintre producțiile tipărite există în subtext aluzii politice. Câteodată se imită versificația populară, alteori se reproduc anecdote și texte umoristice din folclor. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287889_a_289218]
-
o normă estetică (și desigur politică). Autorii acestui volum n-au ocolit studiile de caz, radiografiile unor creatori care s-au acomodat prea cu ușurință sau cazurile unor culturnici ce au făcut figuri de creatori. Acesta e profilul cunoscutului „animator, gazetar, moderator TV, propagandist, imnograf și mitograf” care a exploatat mentalul colectiv și a făcut să funcționeze epoca Ceaușescu. Paul Cernat dedică un studiu „Îmblânzitorului României socialiste”, poetului care a avut statutul simbolic de bard național, celui ce și-a asumat
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
CACOVEANU, Viorel (5.VIII.1937, Cluj), prozator, dramaturg și gazetar. Este fiul Martei (n. Cordoș) și al lui Viorel Cacoveanu, cazangiu la Atelierele de reparat material rulant Cluj. După Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj, absolvit în 1954, și un periplu studențesc la Politehnică și apoi la Facultatea de Matematică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Zissu Saltman; 5.VI.1927, Budeasa, j. Argeș), dramaturg și gazetar. Este fiul lui Netty (n. Thierer) și al lui Herman Saltman, expert contabil. Învață în București la Liceul „Principele Carol” (1937-1940), Liceul Teoretic Evreiesc (1940-1944) și la Liceul „Matei Basarab”, unde ia bacalaureatul în 1945. Se înscrie în același an
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
între ele, Istoria organică, primă formă a viitoarei Bibliografii generale (1970). Din 1948 e, timp de doi ani, student al Facultății de Filologie a Universității din București. Abandonează facultatea, absolvind-o abia în 1964, cu lucrarea Lirica lui G. Călinescu. Gazetar la „Scânteia” (1950-1969), scrie puțin pentru ziar (reportaj, articole, cronică muzicală). În timpul liber își definitivează primele cărți, cu totul străine de „comandamentele” oficiale ale epocii în materie de literatură, pe care le va putea publica în perioada de relaxare ideologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
21 de ani. Tot ce fusese extraordinar În România Înainte de război Începuse să se strice. Pe fiecare zi ce trecea Îmi dădeam tot mai mult seama că lucrurile merg Înspre rău și că locul meu nu mai era acolo”. Un gazetar român, care a refuzat să se mai Întoarcă În țară, declara, sec, dar impresionant, că „pe 10 august [1984, n.n.], dintr-o dată mi-am zis: rămîn În America. În toată perioada cît am muncit, gîndul a zăcut acolo, În subconștient
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și începutul lui septembrie 1877. S-a păstrat doar numărul 7 din 1 septembrie al acestui periodic redactat de Frédéric Damé, cu concursul lui I. L. Caragiale. Ziarul, după cum își va aminti mai târziu Caragiale, este scos din inițiativa lui Damé, gazetar întreprinzător, ca să cultive „entuziasmul popular pe chestiunea independenței”. Câteva articole „de entuziasm” și multe știri de pe câmpul de luptă, transcrise cele mai multe din gazetele vieneze, alcătuiesc un material publicistic de succes, datorită căruia în scurt timp gazeta ar fi ajuns la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
iar în anul 1865 Pantazi Ghica încearcă, fără succes, să scoată o nouă serie. Ușurința la scris a redactorului și-a găsit un bun câmp de acțiune în P. Se critică hotărârile administrației, se parodiază discuțiile din Cameră sau stilul gazetarilor adverși. Umorul, cam greoi, rezultă mai ales din calambururi și din stâlcirea numelor proprii, dar se apelează și la caricaturizarea excesivă, cu referiri la defectele fizice, reale sau imaginare, ale celor vizați. Cronici, glume, varietăți umoristice, un „consiliu al mandarinilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
, Horia (26.XI.1884, Brașov - 12.V.1962, Sibiu), gazetar, autor dramatic, prozator și traducător. Este fiul Anei (n. Slaba) și al lui Nicolae Petra-Petrescu, publicist. Va absolvi școala primară din Șcheii Brașovului și, în 1903, Gimnaziul Greco-Oriental din același oraș. Își continuă studiile la Facultatea de Filosofie a Universității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
SCURTU, Ion (17.III.1877, Brașov - 23.VII.1922, București), istoric literar, editor și gazetar. Este fiul Anei (n. Drăgan) și al lui Ioan Scurtu, profesor. După absolvirea, ca „stipendist” al Fondurilor Arhidiecezane, a liceului la Brașov (1895), se înscrie la Universitatea din Budapesta, unde studiază filologia și istoria. Lipsurile materiale, dar și pasiunea luptei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată.95 Pe de altă parte, Caragiale a devenit la rândul său pretext hipertextual, "model" și prilej de reciclare omagială prin paștișare ludică la Al. O. Teodoreanu (Un gazetar de rasă, Margareta Popescu, Obligații, Costică, S-au supărat profesorii, Manevre), la prozatorul târgoviștean Mircea Horia Simionescu (cu deosebire în nuvela Acceleratul complimentelor) și în paginile poeților și prozatorilor optzeciști (Ioan Lăcustă, Ion Stratan, Mircea Cărtărescu și mulți alții), care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deși ironia este marca cea mai elocventă a caragialismului, există relativ puține reiterări în literatura postcaragialiană, cu excepția acelor cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii, Un gazetar de rasă), care tocmai prin aproprierea procedeelor ironice acreditate de Caragiale, izbutesc decisiv să pastișeze, adică să revalorifice omagial creația înaintașului. În privința dramaturgiei, câteva exemple de utilizare a comicului ironic descoperim în piesele lui I. Valjan Generația de sacrificiu (pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
situăm adesea "între două povețe" a căror egală putere de seducție este datorată complexității operei și implicit polivalenței tipologiei care se sustrage astfel etichetărilor stricte și precise. Mai exact, Caragiale a creat nu doar tipuri sociale surprinse în manieră realistă (gazetarul, politicianul burghez, pedagogul), ci și caractere (demagogul, stupidul, moftangiul), n-a preluat mecanic vechi tipuri și măști comice (senex, Miles Gloriosus, bufonul, cuplul clovnesc etc.), ci le-a particularizat fără să le estompeze valoarea axial-universală, convertindu-le, în același timp
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]