2,506 matches
-
puțin psihanalitică după care Emil Codrescu, amantul indecis de la Bălțătești, ar fi un fetișist, un dezamăgit schopenhauerian sau, Doamne ferește, un complexat oedipian, Patraș avansează teza că doctorul e un senzual al imaginației care „ar fi bine primit între libertini“. În loc să gonească, donjuanesc, după ipostaze din ce în ce mai îndepărtate ale „Femeii“, Codrescu se oprește la o singură femeie, căreia îi conferă, pe rând, toate atributele celorlalte, trăind o mie de povești de dragoste în una singură. Imaginația bărbatului transformă dragostea într-un ritual fastuos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
temniță m-ai băgat? Și m-ai ținut nemâncat, Nemâncat, neadăpat, Ca pe-un mare vinovat, Să stau cu șerpoaicele Și să-mi cânte broaștele, Să hrănesc năpârcile. Acum, doamne Ștefan-vodă, Ai oameni ca să-ndrăznească Cu cai buni să mă gonească, Ca să mă mai logodească Cu mireasa cea domnească?". Rușinat, Ștefan îi spune: Nu este din vina ta, Ci mi-e chiar greșeala mea". Corbea se gândește mai întâi la temnicerul lui. se duca la închisoare, îl cheamă pe vătaf și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
privea cu un ochi binevoitor. Dar el nu îndrăznea să se destăinuie nicicum, de frică să nu-și piardă slujba. Când muști prea mult din cel mai bun fruct, nu te alegi decât cu buzele umflate. Dacă ar fi fost gonit de la palat, unde s-ar fi dus? Zâna din vâlceaua cu flori îi apare din nou și-i dăruiește un dafin fermecat ale cărui flori erau talismane prețioase. Cu ajutorul lor, el devine invizibil și le urmărește pe prințese, despre care
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
gânduri și senzații. Purtătoare (ultrafeminină) a tuturor contradicțiilor, Zeliha - personajul principal - răzbună în gând și în faptă cutumele care constrâng: ce poate fi mai răscolitor decât o atee îmbrăcată în culori țipătoare, cu părul lăsat liber și purtând accesorii strălucitoare, gonind prin Istanbul, pe sub privirile bărbaților și blestemând cu voce tare ploaia? Însuși acest drum spre a face un avort (Zeliha are 19 ani, e nemăritată și nu se simte vinovată din cauza asta) are toate simbolurile pentru a te pune pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mea Veronică, ă...ț Te rog, puiuțul meu cel scump, să nu fii supărată că nu-ți scriu multe, căci bucuros aș scrie volume întregi dacă aș putea să mă scufund cu totul în dulcile mele amintiri; știi însă că, gonit de ocupații zilnice și nemernicii, abia am câteva momente seara nu să gândesc la tine, căci aceasta o fac toată ziua, dar să mă răsgândesc și să te sărut în închipuire măcar, dulcea mea Veronicuță șirată și cochetă și ușurică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
ardelean) devine și el interesat de caz, prinzând niște fire care îl aduc la final cu un pas înaintea eroului, sperând să-i salveze viața. Pe o hartă abstractă, schema devine evidentă. Eroul Llewelyn se află între bine și rău, gonit de Rău, așteptat pe linia de finiș de Bine. O schemă fatalistă pentru că, așa cum se termină filmul, salvarea și răscumpărarea păcatelor nu se află decât în lumea cealaltă. Iată un film foarte religios al fraților Coen, spălat însă în mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
locurile de executare a unor tipuri de schingiuiri și torturări. Pravilele lui Matei Basarab și Vasile Lupu, colecții de texte din canoanele împărătești, constituie primele legislații penale românești, în care principalele pedepse prescrise au fost243: scoaterea ochilor pentru cel care gonește un păzitor de vite și pentru cel ce fură a treia oară; tăierea mîinilor pentru cel care taie via sau pomii vecinilor, care pune foc la un grajd sau magazie, care dărîmă casa sau grajdul altora, pentru paricid (care este
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nuiele de răchită. Îndată ce se văzu în ulița goală, porni aiurea, nehotărât. Când stăpânul venea în grabă, strigând în fel și chip, o luă la goană. Țăranul alerga neîncetat, dar aproape să-l prindă de grumaz, calul se smucea și gonea mai departe atras de cine știe ce... În drum, țăranul rugă oamenii pe care îi întâlnea să-l ajute să prindă mârțoaga și unii încercară zadarnic. De cum ieșiră din sat și intrară în câmpia nesfârșită, viscolul se înteți, îi șfichiuia drept în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
bună, nu avea timp să se gândească la ale lui. Am avut atunci un scenograf francez care m-a nefericit profund. Toată scena era, de fapt, un... pod. Nu cred că am alergat vreodată mai mult în viață cât am gonit în spectacolele acelea, ca să umplu scena! Îl mai suceau încoace și încolo, dar tot pod era. Elena Mauti-Nunziata era Micaëla, iar Tom Krause Escamillo. Cinci ani mai târziu, îi aveam parteneri pe Mietta Sighele și Siegmund Nimsgern, german, un băiat
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
zona Focșaniului, primul lucru pe care îl faci atunci când întâlnești pe cineva pentru prima oară este să-l întrebi dacă e pe Facebook. Ce mică-i lumea! Prin iarna lui 2000, mă aflam cu niște prieteni într-o mașină care gonea pe ruta Los Angeles- Las Vegas. Eram cu toții români. Ne cunoscuserăm recent în Los Angeles. La un moment dat a venit vorba despre nume de familie și cineva a remarcat că al meu este destul de rar. Una dintre noile mele
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
amabil, prevenitor: jucam împreună „poze“ - un fel de joc de noroc, care consta în găsirea prin deschiderea la nimereală a volumului celuilalt, strâns bine între genunchi, a „pozelor“ colorate înfățișând coșuri cu flori, fetițe sărind coarda, „scufițe roșii“, cotoroanțe, băieți gonind cercul, animale etc., așezate între foi din zece în zece pagini. De nimereai poza, o căpătai, iar cel care o pierduse trebuia s-o înlocuiască cu alta din rezerva sa, venindu-i acum lui rândul la „tras“. Mai practicam și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
internaționale ca pe ceva ce se întâmpla aiurea și nu trebuia să ne scoată și pe noi din țâțâni. Desigur, a fost mai greu să ne dezmeticim după pierderea rușinoasă a Basarabiei și Cadrilaterului, când se umplea țara de români goniți din Cernăuți, de la Hotin, de la Cetatea Albă, din Silistra și Balcic și care n-aveau răgazul să observe că trec pe lângă zidurile și gardurile de pe care îi priveau, ironice, implacabile, placatele unde scria cu litere uriașe „Nici o brazdă!“. Dar Transilvania
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sfială, m-a poftit ca pe un musafir important, iar înăuntru era o parte din România. Cel puțin zece femei de toate vârstele, unele plecau acasă și stăteau la el până la sosirea autocarului, altele abia venite, ca și mine, altele gonite de patroni, altele plecate de la familiile unde munceau. Fiecare cu povestea ei. Așa se împletesc poveștile oamenilor. Scrisoarea 70 Părintele a făcut repede „ inventarul” tuturor. — Lavori? — Nu, padre, de asta am venit! — Câți ani ai? — 32. — Vorbești italiana? — Puțin. — Bine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Ai sperat să găsești afecțiune și prietenie. Dai peste răceală și indiferență. Și trăiești și mai rău din punct de vedere financiar. Acest om mi-a spus: — Ești norocoasă! Italia te-a primit cu brațele deschise în vreme ce te-ai simțit gonită din propria ta țară. Ești capabilă, ești inteligentă, aici toți care te cunosc te iubesc, te poți angaja oriunde, ai acte, medic de familie... Ai lăsa un gol în urma ta. Și pentru noi, pentru italieni, e dureros când ne despărțim
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
e în Italia, ce-i pasă? Scrisoarea 147 VICTORIE! Ți-amintești de zidarul de 40 de ani amenințat permanent că va fi omorât și că se va turna ciment peste el? Ei bine, acum câteva zile patronul iar l-a gonit de pe șantier și a strigat: Pleacă, bag țeava asta în tine și te termin! El a răspuns: — Ai grijă cum vorbești! Ce, mă, român nenorocit, mă ameninți? Nu, spun doar că nevastă-mea i-a povestit cuiva cum te porți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
puterea lui de a prelucra datele romanului, fiecare, în final, cu romanul lui. Pentru că romanul Desperado este o continuă exasperare a memoriei. Alasdair Gray (Lanark) presară detalii în fiecare propoziție. Memorarea lor perfectă ar permite înțelegerea romanului de la prima lectură. Gonit de suspans, însă, lectorul ignoră cuvinte ce i se par banale, pentru a descoperi într-un târziu că a pierdut multe chei și nu mai are cu ce intra în spațiul final. Lectura e un exercițiu mnemotehnic. Lanark trece prin
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lumea noastră) s-a pierdut. Personajul Platon se zbate să recupereze epoca veche (vremea noastră). Pierderea luminii este un motiv pe care îl folosește și Alasdair Gray în Lanark. Acolo soarele răsare doar câteva clipe pe zi, iar eroul principal gonește să-l prindă, într-o nevoie disperată de a scăpa de beznă. Ca și Lanark, Documentele lui Platon se petrece în viitor. Diferența este că viitorul lui Gray este întunecat, pe când al lui Ackroyd vine după o vreme de întuneric
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe mama. Diferența dintre versurile agreabile și cele dezagreabile e mare. Fleru Adcock e o poetă morocănoasă, care refuză dulcețurile sensibilității. Ea îl mustră pe lector și scrie fiecare vers de parcă ar fi ultimul adică întărindu-se pentru ultimul poem, gonind superficialul printr-o concentrare a inteligenței. The Keepsake ( Amintirea) amintește de poemul lui Eliot Portrait of a Lady (Portretul unei doamne), cu versul final, " Și am eu oare dreptul să zâmbesc?" Adcock omite rânjetul personajului eliotian și mărturisește că nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vremea aceea erau persoanele oficiale, agenții regimului și emigranții evrei. În realitate, ceea ce ni se întâmpla ținea cu adevărat de o intervenție extraordinară a destinului în viețile noastre, datorită acelei rude franceze, acelui om extraordinar căruia îi datoram eliberarea noastră. Goneam nebunește, de la o autoritate la alta, pentru a aduna actele necesare: de la Sfatul Popular al sectorului nostru la Miliție; de la Notariatul de Stat (pentru renunțarea obligatorie la cetățenia română) la Ministerul de Interne și la Administrația Financiară. Căutam cu disperare
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. Ori prin munți cu iarba-ntomnată pe creastă, Ascultam țârâitul unui greier bolnav; Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă, Nourii scămoși în spinări purtau frigul jilav.” (Începutul) Nicolae Labiș ascultă muzica universului, observă trecerea materiei prin regnuri ca prin vene: „...zumzet febril se aude în noi și-n afară, Neliniști de înalte cascade și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Eu sunt Anul nou vestit De lume foarte dorit (bis). Ah! Ce îngozitor am obosit până am ajuns pe acest pământ, căci Dumenzeu din ceruri m-a trimis pe Anul Vechi să-l găsesc și de pe acest pământ să-l gonesc. - Bună ziua (seara) veterane. Anul vechi - Mare viteaz căpitane. Anul Nou - Tu ești Mircea sau Mihai, glorios trecut la rai ori ești vreun apărător a acestui viteaz popor? Spune-n grabă cine ești cu ce nume te numești, căci pe loc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Vechi, trecut, de multe rele ce am petrecut, părul, barba au albit, ochii în cap mi s-a adâncit, dinții din gură mi-au căzut și-am rămas far’de măsele, vai de păcatele mele, și-am ajuns să fiu gonit de- un copil atât de mic! Treci acum în locul meu părăsit că eu mă duc de unde am venit și îți mulțumesc frumos căci de la grea belea m-ai scos. De va veni și rândul tău să răspunzi la întrebarea pe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
nicăierea, căci toate gazdele erau acuma înțesate de lume călătoare, sfânta Maria cu logodnicul ei Iosif au fost nevoiți să poposească la marginea orașului, la casele bătrânului Crăciun. Simțind că-i vine să nască, femeia lui Crăciun, Baba Iova, o goni pe Maica Domnului din casă, spunându-i că bărbatul ei, Crăciun, e om rău la inimă, că nu suferă în casa lui oameni străini și, când va veni cu oile de la pășune, are să fie foc și pară, chin și vai
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
doare Moș Crăciune, Inima, de câte ori Ne întind în cale mâna Copilașii cerșetori! Să le dăm cu bucurie Ori de câte ori putem Bani și jucării și haine Și bomboane - când avem. Și ne doare orice jale Și am vrea s'avem puteri, Să gonim din lumea asta, Orice plâns, orice dureri. Și mai mult, mai mult de toate, N 'am mai vrea să fie- știi? Nici copii orfani pe lume, Nici părinți fără copii! Doamne, cât este de bine Când e mama lângă mine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Eu sunt Anul nou vestit De lume foarte dorit (bis). Ah! Ce îngozitor am obosit până am ajuns pe acest pământ, căci Dumenzeu din ceruri m-a trimis pe Anul Vechi să-l găsesc și de pe acest pământ să-l gonesc. - Bună ziua (seara) veterane. Anul vechi - Mare viteaz căpitane. Anul Nou - Tu ești Mircea sau Mihai, glorios trecut la rai ori ești vreun apărător a acestui viteaz popor? Spune-n grabă cine ești cu ce nume te numești, căci pe loc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]