KorAP: Find »[drukola/base=grăbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...599 >

14,967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

cineva din curtea sfatului și peste trei minute în încăpere se înființă prompt numitul Fane, un țigan tânăr și îndesat, cu un zâmbet de artist pe figură, care, în doi timpi și trei mișcări își făcu datoria, apoi o șterse grăbit în altă parte, cu mătura pe spinare, lăsându-l pe Stelian fără replică. Ei, cam asta este!... conchise vicepreședintele, frecându-și mâinile satisfăcut. Diseară o să-l pun pe cioroi să frece dușumelele cu motorină și să dea cu otravă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se știe niciodată..., vorbi el pe un ton conciliant și, schimbând vorba, îl întrebă pe cuscrul său ce mai știa despre Siminică. Nu prea bucuros de întrebare, Grigore Gospodin se ridică de la masă și-o porni spre poarta de la drum, grăbit dintr-o dată să plece. Dracu să-l ia și să-l pieptene! bodogăni el ursuz. Am auzit că i-a născut unguroaica o fată... Dar eu mi l-am scos de la inimă... Nici cu spatele nu vreau să mai știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
spatele nu vreau să mai știu de el!... E bine că te-nțelegi măcar cu ginerele ăsta tânăr, cu dascălul Marinică..., zise Stelian liniștit. A, da, cu Gâgă ăsta mă-mpac eu bine! dădu din cap Grigore Gospodin și se grăbi să o ia din loc, fără să mai lămurească de ce-i spunea ginerelui său Gâgă, și nu Marinică, așa cum era firesc. Peste vreo săptămână îl vizită Sever, care nu mai dăduse pe la țară de multă vreme și nu știa nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
scăpase teafăr și nevătămat. Totul era strict autentic, ținu să-l asigure Ticu. Îi spusese lui un funcționar de la Comitetul Central, care îi era vechi client. Ca să vezi! se minună Stelian, clătinând din cap. Și asta nu e tot, se grăbi să adauge fratele său, apropiindu-și gura de urechea sa. Trei-patru atentatori ar fi fost prinși, iar printre ei s-ar fi aflat și cine...? Chiar Fănel Trifu, fostul vărăștean, plecat de mulți ani în lumea largă... I-o spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
popa Niță Niculescu oficia cu un glas răgușit și cam în grabă slujba de pomenire, în fața unei adunări restrânse, care nu însuma decât vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre seară, când masa de parastas se sfârși, iar oamenii se grăbiră să plece pe la casele lor, Stelian ținu să se mai ducă încă o dată la cimitir, singur, ca să se roage și să se reculeagă la mormântul soției sale. Se apropia de vârsta de șaptezeci de ani, era singur și viitorul îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
după care se porni să râdă cu poftă. Un coleg de la alt serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget, îl imită, iar Mihai Viniciuc, ocupat ca întotdeauna cu scriptele lui, își ridică nasul dintre hârtii intrigat. Virgil se grăbi să pună la loc scrisoarea în plic și dădu din mână, silindu-se să zâmbească: Ei aș, de unde! Ți se pare ție, mă Mazurcă... Haide mai bine să lăsăm palavrele, că timpul trece și-avem de lucru de nu ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
exclus... Rămase la birou până seara târziu, luând mai multe antinevralgice pentru o migrenă care se ținea scai de capul lui de ceva vreme și fumând două pachete de "Carpați". Când hotărî să-și încheie ziua de serviciu, nu se grăbi însă să se ducă direct acasă, ci se abătu puțin pe la cooperativă, unde Lazăr Popescu stătea singur în dosul tejghelei și aranja cu grijă de meseriaș iscusit niște cutii pe rafturi. Cumnatul său se arătă bucuros să-l mai vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ci se abătu puțin pe la cooperativă, unde Lazăr Popescu stătea singur în dosul tejghelei și aranja cu grijă de meseriaș iscusit niște cutii pe rafturi. Cumnatul său se arătă bucuros să-l mai vadă și, lăsând cutiile din mână, se grăbi să scoată de sub tejghea o sticlă cu lichior extra, de import, și să-l cinstească. Apoi vesel, roșu la față și guraliv ca întotdeauna, el se apucă să-i înșire verzi și uscate despre americani și despre rusnaci, despre Hrușciov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
său ceea ce el însuși gândea cu convingere, și privirile i se opriră pe papornița musafirului, care zăcea trântită lângă piciorul mesei. Pricepând aluzia, țăranul zâmbi cu gura până la urechi și scoase dinăuntru o ploscă cu rachiu, din care se și grăbi să toarne în pahare, ca să cinstească în chip de bun venit. Din păcate, la fel ca-n alte rânduri, rachiul socrului Gospodin era o băutură care purta degeaba acest nume. Cum însă calul de dar nu se caută de dinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pe timpuri ăștia micii stăteau cu puța-n țărână toată ziua și nu mai aveau nimic, slavă domnului!... zise țăranul împăciuitor și, destupând din nou plosca lui, mai umplu un rând de pahare. Hai noroc și bine v-am găsit! se grăbi să le ureze, golind de unul singur paharul. Copilul tăcu puțin, ca să asculte ce se vorbea, și când pricepu că interdicția era definitivă se porni să plângă și mai amarnic decât înainte, tropăind din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
îl trase după ea în odaia de alături, trântind tare ușa în urmă. Rămași singuri, ginerele și socrul se măsurară câteva clipe în tăcere cu o anumită stinghereală, apoi ridicară paharele în aer și, urându-și încă o dată noroc, se grăbiră să le golească de restul de țuică. Ca să spună ceva, Virgil bombăni în chip de scuză că banii aceia vechi erau plini de microbi și că nu se cuvenea să fie dați pe mâna copiilor, să se joace cu ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
maica Agripina le vesti cu părere de rău că așa ceva n-ar fi fost cu putință, fiindcă n-ar fi făcut decât să toarne din nou gaz peste focul neînțelegerilor cu stăreția. Mai stătu la ei vreun ceas, apoi se grăbi să plece, cerându-le să vină pe la mănăstire peste câteva zile, ca să petreacă Crăciunul împreună și să le mai dea niscaiva lucruri din casă, care le puteau fi de trebuință. 4 Sărbătorile de iarnă trecură aproape pe neobservate.. Anul 1954

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
acolo. Mai târziu el aflase că individul cu burta cât un sac burdușit bine era un fost ciocănar de la atelierele Grivița, școlit peste noapte la fără frecvență și făcut mare șef la regiune, pe linie politică. De la regiune, Virgil se grăbi să se ducă până în Lipscani, ca să facă niște cumpărături pentru Mariana și pentru copii, apoi merse la frizeria lui Ticu, pe care nu-l mai văzuse de la parastasul mamei sale. Unchiul său patern tocmai își isprăvise tura de dimineață și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
să discute din nou cu șeful secției, să afle cum mai stăteau lucrurile. Din nou dezamăgit, Virgil începu să se gândească că n-ar fi stricat să meargă el însuși pe la Vidra, ca să vadă ce se putea face pentru a grăbi transferul. În săptămânile și în lunile care urmară, el continuă schimbul de scrisori cu bătrânul, dar lucrurile se împotmoliră tot mai mult. Prin februarie, văzând că nimic nu se mai mișcă, Virgil se decise să apuce taurul de coarne și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
îmbrăcă în niște hăinuțe mai bune, după care îl luă de mână și o porni spre cooperativă, la cumnatul său. Deși trecuse de ora închiderii, Lazăr Popescu nu plecase încă acasă și, îndată ce-l văzu intrându-i în prăvălie, se grăbi să-l felicite. Pe căi doar de el știute, Lazăr aflase deja de plecarea Marianei la București. Scoțând la iveală o sticluță cu coniac, el umplu prompt două pahare și îl goli pe-al său, urându-i să aibă încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ele în gârliciul de sub cerdacul casei, de unde reveni într-un târziu cu ele bine umplute. Cât costă? îl întrebă Virgil, pregătindu-se să-și ducă mâna la buzunarul în care își ținea portofelul cu bani. Dar Vică Scorțeanu nu se grăbi cu răspunsul. El îl servi mai întâi cu un zaibăr clasa întâia, din care îi umplu o cană întreagă, și îi făgădui să vină și el la botezul pruncului. Servus, mă! îi ură ardeleanul, ridicând cana lui în aer și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
clasa întâia, din care îi umplu o cană întreagă, și îi făgădui să vină și el la botezul pruncului. Servus, mă! îi ură ardeleanul, ridicând cana lui în aer și golind-o apoi cu meșteșug de adevărat băutor. Virgil se grăbi să facă la fel, ca să nu fie cumva mai prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul Generalului, dar el nu găsi decât cuvinte de laudă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
tocmai își cumpărase un cântar nou-nouț, mult mai bun decât cel cu talgerul de alamă... Virgil îi mulțumi pentru bunele intenții, promițându-i să-l mai viziteze cât de curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în casă, mai zăbovi puțin în curte, ca să fumeze o țigară, cu ochii la cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
botez?... O să vedem..., îi răspunse Virgil, cu glas împăciuitor, scoțându-și paltonul plin de zăpadă. Ninge al dracului... Potop, nu alta! Asta numai din cauza încăpățânării tale, i-o reteză nevastă-sa, supărată de-a binelea. Că, dacă te-ai fi grăbit puțin, acum copilul era botezat și-am fi stat și noi liniștiți. Ei, lasă, frate, că nu e chiar așa..., încercă el s-o tempereze, scuturându-și zăpada de pe bocanci. Ninge, ninge!... chițăi foarte vesel Ștefănel, privindu-și tatăl ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
tu te ocupi cu sportul ăsta? i-o reteză Viniciuc, trăgând cu sete din țigară și fulgerându-l cu privirea prin lentilele ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de alte griji. El alergă în stânga și-n dreapta prin nămeți și prin viscol, ca să aranjeze cu botezul copilului. În cele din urmă, evenimentul avu loc într-o zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pe drumuri! îi vorbi el pe un ton sec și acuzator. Cum îți permiți?! sări birocratul nervos de pe scaun. Ieși afară!... vociferă el, arătându-i cu mâna întinsă ușa. Dar Sever nu se pierdu cu firea și nici nu se grăbi să părăsească biroul. Atunci, îi ceru el birocratului, te rog să-mi dai în scris că ministerul refuză să-mi asculte plângerea. De aici mă duc direct la Comitetul Central. Auzind de Comitetul Central, birocratul se muie și deveni conciliant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
timpul studenției, de care nu mai știa nimic de multă vreme, crezându-l căzut la datorie pe unul din fronturile celui de-al doilea război mondial. Severe! Ce mai faci?... Mai trăiești, mă?... repetă funcționarul ministerial foarte volubil și se grăbi spre el cu mâna întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la minister, directorul Uritescu stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Eu am intrat la radio pe ușa din față și m-au scos de acolo pe ușa din dos... Lulea ăla nu se pricepe nici să repare un comutator defect!... Directorul Uritescu zâmbi și, întinzându-i mâna peste birou, se grăbi să pună capăt întrevederii: Bine, mă Severe, mi-a părut bine de întâlnire, zise el cu glas vesel. O să văd ce pot să fac... Dar să știi că până când o să-ți găsesc un serviciu bun o să mai dureze. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mai curajoși, tată, vorbi Victor neîntrebat. Așa, ca unchiul Nando, care... Văd că ai un băiat mare, remarcă abia atunci Sever. La ce facultate vrei, domnule, să mergi? se interesă Sever, privindu-l pe fiul lui Ticu. În locul băiatului se grăbi să vorbească tatăl său: La politehnică... Bine, bine, aprobă Sever neutru, cu un glas din care nu se putea ști dacă faptul acesta îl făcea să se simtă măgulit sau nu. Foarte bine, adăugă, să meargă la politehnică!... Vorbele sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ar avea nevoie de cineva care să-l mai pregătească puțin la matematică... Eu la matematică, îți dai seama, nu mă pricep decât atât cât îmi trebuie ca să-mi fac socotelile la frizerie... Am priceput, răspunse Sever, fără să se grăbească să spună nici da, nici ba. De undeva, din altă încăpere, se auzi glasul Anicuței, care-și striga mama. Norica se grăbi să iasă, lăsându-l pe Sever singur cu musafirii. Să vedem, zise Sever pe gânduri. Eu n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]