2,279 matches
-
slăbiciunilor defilează o veritabilă mafie feminină de aceeași extracție: la Mitică Dăscălescu ține mamița sa Dăscăleasca, la care ține Piscupeasca, la care ține Sachelăreasca, la care ține Iconomeasca, la care ține Diaconeasca, la care ține Preoteasca la care ține mult grațioasa Popeasca... Din categoria xenismelor, Caragiale mînuiește cu mare efect nu numai grecismele ci și latinismele care invadaseră onomastica în Ardeal și deveniseră amenințătoare și în Muntenia și ca urmare a influenței școlii latiniste și a curentului latinizant care edificase un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
tipul de personaj dandy un anumit eroism nobil. Parizienei, care poate fi asimilată acestui personaj, i se poate atribui același eroism straniu, calificat cu referință la dandy nu că victorie în război, "ci doar, din când în când, bătălii subtile, grațioase, cu ceea ce era mediocru, banal, conformist și vulgar în lumea lor" [Babeți, p.129]. În românul secolului al XIX-lea, problema eroismului modern e ridicată în toată gravitatea, urmărindu-se mai cu seamă simptomul degradării progresive a eroului, un proces
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Zola, Au Bonheur des Dames, p.364]. Francezului, consemnează S. de Gramont [p.84], îi place să seducă și să fie iubit. Elegantă și farmecul fac parte din arsenalul seducerii. Ce are în plus Pariziana față de alte femei? Pariziana întruchipează grațioasa finețe, rafinamentul și senzualitatea feminină. Totul se conjuga cu elegantă: a reuși cu elegantă, a seduce, a trata, "elegantă este o armă, o insignă, un obiect care atrage respectul, o scrisoare de recomandare" [Beauvoir 1998, ÎI, p.280]. Elegantă, grațiozitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din personajele cele mai interesante ale noului Paris: "Une des femmes leș plus intéressantes du nouveau Paris" [Maupassant, Notre cœur, p.93; 70; 51-52]. Michèle de Burne nu este solitara, Mariolle consideră că Pariziana este un tip distinct 143. Pariziana grațioasa devine un subiect poetic și pentru pictorul Olivier Bertin, care reușește să surprindă complexitatea acestui tip estetic și devine pictorul titular al Parizienelor 144. Dacă bărbatul are nenorocul să iubească cu adevărat o Pariziana, el suferă. Dacă protagonistul din Epingles
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dezvoltarea spontană a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia și Franța. În reprezentarea colectivă a francezilor, femeia mitică a fost întotdeauna figură emblematica a Franței. Grațioasa și războinica totodată, Franța eternă a fost reprezentată întotdeauna în forma unei statui feminine: fie că persoana colectivă, cum ar fi Marianne (emblemă Republicii franceze) sau Marseillaise și toate reprezentările Libertății, Patriei, Revoluției, Republicii, Civilizației, fie că omagiu adus unei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
137]. 395 Cum scrie Balzac "vêtue d'un peignoir ou parée pour le bal, une femme est bien autre: vous diriez deux femmes" (Physiologie de la toilette). 396 În realitate, Worth inventatorul defileurilor, al manechinelor, al țesăturilor lucioase și al ornamentelor grațioase care personalizează toaletă. Creațiile sale feerice și facturile importante care le însoțesc sunt celebre prin aroganță lor. Cele mai vestite Pariziene fac coadă în anticamera să. Mai mult decât orice poet sau pictor, Charles Worth, stilist renumit din cea de-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Idile brutale, Mircea Demetriade, Spasm, Desflorare, Beția cărnii, Cincinat Pavelescu, Senzitivă), ca și poezia obiectelor evocatoare (G. Orleanu, Pendula de stejar) nu sunt străine de simbolism. La Șt. Petică apar stilizări prerafaelite (Serenadă, Imn profan), anticipate, prin religiozitate și hieratism grațios, de Cincinat Pavelescu (Fecioara, Bisericească). Dintre marii poeți români ai secolului al XX-lea sunt prezenți, la începuturile creației lor, în paginile L. G. Bacovia, care debutează la 20 martie 1899 cu poezia Și toate, semnată V. George, și Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
o vedem pe Beatrice, sau în demnitatea ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri>>586. Este femeia grațioasă și cochetă a vieții obișnuite, și îndrăgostitul distrat, care ba scoate suspine profane în forme platonice și tradiționale, ba își părăsește pe neașteptate îngerașul și izbucnește în insulte contra dușmanilor săi, sau discută despre moarte și destin, pentru ca mai departe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sale rafinate, admirabile. Se detașează complet, pentru a ne face să ne concentrăm asupra temei, care este, așa cum și trebuia, suferința amară a soțului văduvit, ce și-a pierdut dragostea tinereții și nu se poate gândi la nimic decât la grațioasa ei perfecțiune.” George Lyman Kittredge, The Book of the Duchess, în Chaucer and His Poetry, Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1915, p. 37, text disponibil la adresa http://www.athensams.net., iunie 2007. (trad. n.) 633 Alciona este un model de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-atâta în sine-i ea mai mult și-o prețuiește;/ Virtutea și știința ea nici nu le simte,/ și schimbătoare e ca frunza-n vânt.” 953 Tocmai aceste trăiri contradictorii pe care personajul feminin le resimte o fac mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bărbaților rămân aproape imobile în privința șoldurilor, iar brațele se leagănă foarte mult pentru a contrabalansa picioarele, femeile își mișcă șoldurile destul de mult, deoarece șoldurile lor sunt mai late din punct de vedere anatomic și, prin urmare, sunt învățate să pășească grațios așezând un picior în fața celuilalt. Pe de altă parte, fustele strâmpte, pantalonii mulați și pantofii cu toc înalt pun în evidență șoldurile feminine care se leagănă în mers, oferind o notă de atractivitate pentru cei din jur. Dacă realizăm o
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
curtezane regale:„Fața sa era atât de cunoscută, încât nu mai este nevoie să o descriem; a fost descrisă ca fiind imaginea creștină a lui Venus a Franței. Ochii săi, albaștrii ca ochii martirelor virgine, erau arareori văzuți; zâmbetul era grațios; deși avea o gură mare, cei care au iubit-o au admirat-o, dar rivalii săi, și Bussy, ecoul geloziei întruchipate, au pus acest lucru pe seama danturii neregulate; era fragilă, însă elegantă și flexibilă[...] avea urme de vărsat de vânt
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
împăcat cu ai lui! Știi că umblă din nou cu fata aia draguță? Cristina! Da, da așa o cheamă! Bunule Dumnezeu! Cănd te găndești că era doar rațușca urătă și proastă! Cine, Cristina? Nu, Ano! Ștefan! Uite acum ce lebădă grațioasă și respectuoasă! Aceste guri vopsite în roșu erau vecinele în etate ale lui Ștefan.În limbaj rural:țațe iar în limbaj urban:pensionare. Să revenim la Gavriel sau noul Ștefan. Se bucură atăt de intens de existența sa încat prețuia
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin accentele neoanacreontice și sentimentalismul lăutăresc, de Conachi și de poeții Văcărești. Poeziile exaltă un hedonism împrumutat din At. Christopoulos, lipsindu-le însă nota de senzualitate grațioasă caracteristică liricii acestuia, chiar dacă unele versuri sunt de-a dreptul traduceri. Stihurile bachicești preiau tonul cântecului de lume, dar patetismul (tânguiri, blesteme) le scade valoarea. Odă râvnitoare spre învățături, scrisă cu prilejul deschiderii la București a Școlii de la „Sf. Sava
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
e mai poetică decît cea dintîi". Susținător în tinerețe al liricului absolut, e nevoit a recunoaște că poezia e încă valoare relativă. Și-și afirmă gîndul ce i-a fost călăuză în opțiunile care l-au diriguit: "Să alegi între grațios și Grație, între încîntare și Mîntuire, iată canonul întrebării. Suflet mai degrabă religios decît artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unei stări absolute ale Intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaz". Poezia proprie rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai important din Plumb și totodată vers central în toată poetica bacoviană: "Dormea întors amorul meu de plumb". Acesta este Bacovia, el însuși și în întregul său. Dar ce este acest amor de plumb? Imaginea amorului care lua acele forme grațioase și vioaie ale unui copil cu aripi-oare a fermecat mitologiile de la hinduși la greci. Dimpotrivă, amorul lui Bacovia este mort. Impresie atroce: Eros, prin care trebuie să se înțeleagă acel Eros al lui Aristotel, cosmic, principiu vitalist, zace într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu poate veni decât în timp, în măsura în care ajung să decidă în politică oameni civilizați și dornici de a croi un destin acestei țări. Bărbații se cuvine să fie inteligenți și curtenitori, iar femeile trebuie să rezolve dilema de a fi grațioase și intuitive, dar și "masculine", pentru a fi luate în serios în politică și ascultate. Ce fel de femei vor fi fost sau vor fi fiind Golda Meir, Margaret Thatcher, Madeleine Albright, Angela Merkel sau Hillary Clinton nu e curtenitor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
jumătate a acelui veac, confirmă noua regulă. Vor ieși din ea, ajutați de indecizia hypomnematelor, autori de mâna a doua: interpuși, observatori, subalterni. Secretarul cancelarului Duprat ține un drastic registru al cancelariei, Héroard (medicul lui Ludovic al XIII-lea) - un grațios Jurnal de curte, iar, Între 1574-1589, Pierre de l’Estoile semnează un Journal pour le règne de Henri III, urmat de un jurnal Încă mai stufos al domniei lui Henric al IV-lea. Racordări În Anglia, jurnalul intim demarează greu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lui Lactanțiu pentru iubita sa, Invitație la o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din care faimoase vor deveni versurile „Sunt cel mai frumos din orașul acesta,/ Pe străzile pline când ies n-am pereche,/ Atât de grațios port inelu-n ureche,/ Și-atât de-nflorite cravata și vesta./ Sunt cel mai frumos din orașul acesta”. Eugen Simion îl definește pe S., la care, de la un moment dat, viața și opera se identifică, drept „salcia plângătoare a acestei generații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
superiorii sau subordonații săi încît să-și permită luxul de a spune întotdeauna adevărul". Această stare a lucrurilor are consecințe asupra minciunii, mai ales cînd cineva este acuzat de o anume ofensă. Ceea ce ne trebuie, spune Albert, este "un fals grațios, iute și mai mult decît plauzibil". Se consideră că nesinceritatea prezintă mai puține pericole decît mărturisirea adevărului, iar oamenii par să nu fie preocupați de posibilele urmări ale descoperirii minciunii lor. În timp ce descoperirile lui Linstrom din Tanna, discutate în capitolul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în voie. El spune: minciuna mea a fost intenționată și avantajoasă, avînd scopul de a ne face pe amîndoi să ne simțim în largul nostru, și a fost spusă cu certitudinea că va fi primită într-un mod nu doar grațios, ci și necritic. Aici avem de-a face cu o înșelătorie sofisticată și, s-ar părea, fără consecințe negative, sau poate este vorba chiar de o complicitate la minciună, apărînd în contextul privilegiat al pregătirii psihanalistului. Însă, în timp ce teoria psihanalitică
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de-i pârâiau călcâile, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după ea, s-o ajungă și să-i ieie lada." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (f) "Semăna cu un / Curcubeu / Apărut pentru mine; Un grațios / Și zburător astru / Colorat / Pe margini cu albastru / Întunecat, / Iar în mijlocul aripilor / Pe fiecare / Era scrisă o literă mare / Cu auriu / Și roșu împărătesc / Cât aș fi vrut să știu / S-o citesc!" (Ana Blandiana, Fluturele în oglindă) (g) " Cine
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cântece de vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte, dar într-o materie verbală aspră, întrucât numește realități crâncene, versurile dobândesc intermitent o forță expresivă notabilă. V. devine poet autentic odată cu Pârgă, unde, substituind gustului sămănătorist pentru idilic, pentru grațios și suav curajul de a surprinde realul neînfrumusețat, expune priveliști de lume rurală frumoasă, dar nu neapărat edenică. Privirea e reținută mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace. Lexicul e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Umanitatea pare dizolvată în desfășurarea cosmică, în virtutea consubstanțialității universale. Totul devine semn sau manifestare a simbiozei dintre terestru și ceresc, prin lumină și fantezie. Imaginile construiesc mici alegorii ale unei mistuitoare nevoi de depășire a condiției individuale, într-o tentativă grațioasă, senină de a transcende existența concretă spre una eternă, luminoasă. Primul volum în proză, Cordun (1942), este o încercare originală de a reface percepțiile, trăirile, „relatarea” unui copil, fără intervenția adultului în interpretare, ordonare, povestire. Felurite secvențe din viața familiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
acuzată de pasivitate, imobilism, gerontocrație, conservatorism, lipsă de percepție a mutațiilor intervenite în societatea românească în ultimele cinci decenii. Unor tineri și ei nu sunt deloc puțini , supraviețuitorii vechii generații le par depășiți, perimați, sclerozați. Cineva îi compara recent, foarte grațios, chiar cu animalele antediluviene din Jurassic Park (și este vorba de un publicist de incontestabil talent polemic, din opoziție !). Cunoaștem bine această psihologie și situație, pe care nu ezităm s-o considerăm, într-un fel, drept tragică. Valorile fundamentale, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]