2,341 matches
-
volume, continuă el, deja afectat de sorbiturile pe care le-a înghițit. O trilogie. Sau mai mult. Ar fi o exagerare, spun eu. Un gest de aroganță. Și acum, când am primit-o înapoi pe cea adevărată, în piele roșie, gravată cu aur, mă descurc bine. Nu înțeleg de ce ar trebui să folosesc stimulante. Uneori mă așez la masă, cu opera vieții înaintea mea, și o compar, foaie cu foaie, cu originalul care, prin urmare, a revenit la mine într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
revoluția din 1989 care să permită Libertatea? Ar trebui, să mulțumim zilnic revoluționarilor și pe lângă purcoiul de parale pe care le iau lunar de-a moaca, să li se mai facă și câte o statuie, pe care să fie gravat cu litere de aur câte un citat din acest ziar plin de înțelepciune, numit Libertatea. Și credeți-mă că ar avea de unde alege textul potrivit, fiindcă în privința asta „are balta pește”. Facem abstracție acum, de sutele de poze de femei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Ceva simplu, clasic, dar nelipsit de grandoare. Secretarul meu îți pune îndată la dispoziție banii de care ai nevoie. Nu-mi trebuie deviz, nu pricepi? De ce să pierdem timpul cu asta?... Capacitatea?... Două morminte, da, două... Ajunge.... Bineînțeles, pe frontispiciu gravezi numele meu... Ne-am înțeles? Foarte bine... Mulțumesc. Când am depus receptorul în furcă, secretarul meu izbucni într-un elan de admirație: ― Sînteți formidabil, pe onoarea mea!... ― Nu vorbi prostii, l-am admonestat cu o asprime prea excesivă. Hai, șterge
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și model, și, deși nu cred în metempsihoză, convingerea lui Pitagora că, într-o viață anterioară, fusese o vestită curtezană, apoi Euphorbos, erou al războiului troian, mi l-a făcut mai apropiat decât teoremele sale. M-am lămurit că bufnița, gravată pe monedele de argint, era, la Atena, simbolul înțelepciunii, că "sofist" însemna la început "maestru de înțelepciune", abia mai târziu a devenit un cuvânt de ocară, și că tăcuta zeiță a înțelepciunii s-a certat cu Poseidon, când olimpienii și-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în vârstă și schimbă cele două pahare prin similarizare. Gustă. Era pește, foarte condimentat. După prima reacție, delicios. Mâncă tot, după care puse furculița jos și o privi pe Leej. - Ce se întâmplă în spiritul dumitale, când prevezi? Femeia răspunse, gravă: - Este ceva automat. - Vrei să spui că nu urmați o metodă anume? - Păi,.. - Faci o pauză? Te gândești la un obiect? Ești obligată să-l vezi? Leej zâmbi, chiar și Yanar parcă se destinse, aproape amuzat, oarecum ironic. Ea spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
erau expresia libertății totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în aparență, prin a căror deloc dificilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se-ntunecase încă, știam că dacă mă grăbesc, într-o juma’ de oră pot să fiu acasă, mi-am scos decorația de pe piept și am privit-o, pe stea erau încrucișate o spadă și o mitralieră, iar pe dos era gravat numele bunicului și cifrele unui an, mi-am scos batista, am înfășurat în ea decorația, cu ac cu tot, și am vârât-o în buzunarul de la pantaloni, gândindu-mă că acolo, cu siguranță, mama n-are s-o găsească. Război Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Roland e mort! Eu nu sunt decât fantoma rătăcitoare a acelui nefericit conte,care acum îndură chinurile iadului! Roland a răăcit toată noaptea la voia întâmplării prin pădure, în zori soarta i-a călăuzit pașii spre fântâna aceea unde Medor gravase fatala inscripție. Dând cu ochii de ea, deznădăjduitul paladin a tras sabia din teacă și a lovit în stâncă până ce a făcut-o pulbere. Nefericită grotă! De acum nu vei mai atrage cu umbra șirăcoarea ta. Bolta-ți nu va
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
misterioșii zei străini. Secole de-a rândul, cuceritorii de diferite credințe aveau să declare, în momentele de risc maxim, că divinitatea lupta alături de ei și binecuvânta măcelurile, iar dușmanii susțineau același lucru. — Mi-ai spus că vrei să cunoști semnele gravate pe pietrele acestea. Mai întâi trebuie să știi că aceste semne le-au dat oamenilor puterea de a-și transmite unii altora cuvinte și numere la distanțe imense, fără să se vadă ori să se audă: scrierea. Au fost darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
istoria noastră rămâne doar ce am reușit să sculptăm, fiindcă asta nu se poate rupe sau arde. Dar nimeni nu mai înțelege scrierile... Seara se lăsa repede peste deșert, trasând o linie de purpură pe cer, spre apus. Umbrele figurilor gravate pe zidurile templului păleau. — Lasă-mă să le pătrund înțelesul o clipă, zise Germanicus, înainte să se lase întunericul și să nu mai putem citi. — Dacă ai timp, răspunse ezitant preotul, îți voi spune un lucru. Nu confunda simbolurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zaleucos, și acestea erau primele cuvinte pe care le rostea de când debarcaseră - că un rege al vostru, foarte vechi, se numea Neileus și că de aceea fluviul... Ce înțelegi atunci când spui „foarte vechi“? zâmbi preotul. De patru mii de ani gravăm numele de phar-haoui în piatră. Nu l-am văzut niciodată pe Neileus... Se gândi, căutând o imagine care să ilustreze dimensiunile fluviului, apoi arătă spre apa care, în fața treptelor mari ale templului, curgea alene, de un verde luminos, asemenea papyrus-urilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sub nici un motiv. Din codex se ridică un norișor de praf pe când Iginus citea, sau poate recita pe de rost, adnotarea: Augustus poruncise ca acea scriere să fie sculptată pe o enormă placă de marmură la Roma și să fie gravată pe tăblițe de bronz în capitalele tuturor provinciilor imperiului. — Din Hiberia până în Armenia, de la Augusta Treverorum până la Alexandria, porunca a fost îndeplinită, zise Iginus, deschizând cu grijă codexul. Gajus începu să citească și fu fascinat încă de la primul rând. Autobiografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Însă Împăratul proaspăt ales ridică mâna dreaptă și toți soldații tăcură. Pe un ton afectuos, el declară că, din patrimoniul imperial, dăruia fiecărui luptător din legiuni nu treizeci, ci șaptezeci și cinci de denarii. Porunci apoi ca și această donație să fie gravată pe o monedă. — Și, de asemenea, o sută douăzeci și cinci de denarii pro capite pentru acei vigiles ai Romei și pentru cei din cohortele urbane, pe care, din păcate, Tiberius i-a uitat în testamentul lui. La fiecare anunț se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l din vârful buzelor. Se expusese iremediabil în ziua aceea. În schimb, senatorul Annius Vinicianus, având experiență istorică și un spirit caustic, își distra colegii spunând că modul cel mai sigur de a nu realiza un lucru era să-l gravezi solemn pe o lespede. Între timp, entuziaștii populares subliniau că tânărul Împărat nu îl pomenise nici măcar o dată pe Tiberius. Nici ca să-l laude, nici ca să-l blesteme. Singura amintire rămasă în urma lui sunt cei ce se întorc din exil sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aduni“, spuse cremonezul Lucius Arruntius, senatorul care se opusese alegerii sale, obținând prima răzbunare. În amintirea acelei legi, Împăratul puse să se bată o monedă din bronz care avea să găsească mulți imitatori în istoria revoluțiilor, deoarece pe ea era gravat pileus-ul, boneta frigiană care o împodobea pe Diana Libertas, zeița sclavilor, în templul ei de pe Aventinus, și care era chiar simbolul sclavului devenit om liber. Poporul a înțeles îndată imaginea și a îndrăgit-o. Unora însă le-a pricinuit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pricinuit o mare nemulțumire. — Unii refuză să accepte moneda aceea, spuse mohorât Sertorius Macro. E un semn rău. Pentru cel de-al treilea împărat al Romei, aceste amintiri aproape incoruptibile, risipite de hazard, pe care le-a lăsat despre sine gravate în bronz, în argint și în aur își aveau originea în nesiguranța cu privire la viitor. „În război, în răzmerițe se distrug biblioteci, plăci comemorative și statui. Mai apoi, istoricii interpretează, rescriu, cenzurează evenimentele. Însă oamenii adună, păstrează și ascund monedele.“ Libertul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să scriu. Dar scrierile sunt fragile; cu un singur gest, le poți arunca pe foc“. Era primăvară, vremea când privighetoarea cântă în ultimele ceasuri ale nopții. O ascultase cu ochii închiși până când cântecul ei încetase. Se gândise că, probabil, Augustus gravase istoria sa în bronz și în marmură în urma unor asemenea gânduri, și își promisese lui însuși: „Voi scrie pe pietrele templelor, asemenea vechilor phar-haoui“. În noaptea aceea luase ființă marele său proiect egiptean. Și, așa cum a intuit, nici un istoric nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
premoniție. Păstră amintirea pentru sine și-i spuse Miloniei: — La Iunit Tentor am pus să se ridice un monument în cinstea tatălui meu: o sală mare, cu tavanul sprijinit pe douăzeci și patru de coloane înalte. Am poruncit ca acolo să fie gravată povestea lui Julius Caesar și a Cleopatrei, și a fiului lor ucis prin trădare de Augustus. Iar acum noi doi vom merge acolo. Milonia tremura ușor; Împăratul o strânse în brațe și o întrebă dacă îi era frig. Ea clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strălucitor. Iar în jur, două maluri de granit și deșertul, care e galben, ca un leu. Numai că porticul unde vei păși tu când vei coborî nu era terminat; am poruncit să-l facă. Și am mai poruncit să se graveze numele meu pe el. VII A DOUĂZECI ȘI PATRA ZI A LUNII IANUARIE, ÎN SALA ISIACĂ ...puterea e un tigru ghemuit, singur, pe o stâncă... Subtila artă a dezinformării „Ce greșeală am făcut în acea zi de martie“, se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imediat, s-o facem bucăți, s-o topim într-un cuptor înainte s-o ascundă careva... Saturninus bea și își consulta notițele. Discursul acela nenorocit din prima zi, pe care l-ați aplaudat și voi și pe care l-am gravat în piatră pe Capitolium... Asiaticus încercă să-l liniștească. — Trimitem patru oameni cu bâte de fier. Or să facă bucăți placa aceea într-o clipă. Atunci interveni intrigantul Annius Vinicianus, care, după eșecul conspirației din Gallia, încerca să-și aline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nouăsprezece veacuri din ziua când Silius a trimis acest dar unui prieten de departe, au fost găsite, în timpul săpăturilor efectuate la mormântul unui războinic - pe nume Hoby - dintr-o îndepărtată insulă daneză, două cupe prețioase din argint pe care era gravat, în greacă, numele artistului, „Chirisopos“, și apărea o surprinzătoare dedicație a unui tribun roman: „Caius Silius“. Barbarul Hoby a vrut să fie puse în mormântul său, ca simbol al unei păci dificile. Insula Planasia. Pe această mică insulă, numită astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei să se construiască o parcare. Printre rămășițe aveau să se găsească fragmente de marmură, cărămizi vechi, bucăți de fresce... Res gestae. De-a lungul secolelor, aproape toate lespezile de bronz și de marmură pe care Augustus a vrut să graveze istoria sa pentru eternitate, reproduse din porunca sa în toate provinciile imperiului, au căzut pradă lăcomiei unor necunoscuți. Mai întâi a fost distrusă și, probabil, aruncată într-un cuptor de var lespedea enormă de la Roma, din care s-au păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de marmură gol pe dinăuntru. Făcea parte din monumentul funebru al Agrippinei și conținea urna cu cenușa ei, deoarece pe el se află o inscripție dictată, cu siguranță, de fiul său ajuns împărat. În partea de sus, mare, disproporționat, este gravat un singur cuvânt: „OASELE“, ceea ce rămâne în urma unei suferințe nemeritate, a morții prin înfometare, după cum ne sugerează cuvântul. Viața femeii este evocată prin intermediul tuturor numelor rudelor sale imperiale, inclusiv al fiului care ținuse urna la piept: „...Agrippinei, fiica lui Agrippa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
energia cu care, mulți ani mai târziu, a luptat atunci când fiul său Nero a poruncit să fie ucisă. Darurile votive pentru Zeița Mamă Isis și micuța Bastet. Când la Lugdunum s-a născut fiica împăratului, inventarul bogatelor daruri a fost gravat pe o piatră din templul de pe lacul Nemorensis, întru veșnică amintire: coliere, brățări, veșminte de mătase, sistre, vase pentru arderea parfumurilor. Piatra a fost descoperită după multe veacuri, fără ca pe moment să se înțeleagă originea ei. Edificiile egiptene necunoscute. Visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de câine, biciul, un kopesh cu lama curbă la cingătoare. Împăratul înveșmântat astfel oferea zeiței cu o mie de nume, Isis Mirionima, corabia sacră. Dar basorelieful nu era terminat; chipul nu putea fi recunoscut, iar numele imperial roman nu fusese gravat în cartușe. Girolamo Segato a cercetat imensele ruine. Nisipul acoperise pardoseala, scările, soclurile pilaștrilor și coloanelor, se adunase în mici dune la baza zidurilor și în porticuri. Templul nu era foarte înalt, dar avea o lungime colosală. În Egiptul antic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]