2,681 matches
-
adorabilă fecioară. Copleșit de tristețe, la gândul că sufletele noastre nu se vor mai regăsi niciodată, împletite și crescute către cer, risipesc pentru dânsa mănunchiul acesta de vorbe albe, galbene și roșii. Le doresc să rămână multă vreme proaspete, pe griurile nuanțate ale unei pagini, care poate că ne va supraviețui. Arunc în urmă o floare de cicoare, desprinsă din tulpina crescută în mine și smulsă acum din sufletul meu, ca dintr-un trup de lăcustă, cu stropul de sânge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
miști curul din mașină până mă Întorc, sau Îți fac mațele jartiere! Pentru a fi sigură, porni alarma și Îl Încuie Înăuntru. Reușiră să ajungă până la recepție Înainte ca Logan să leșine. 3 Sediul Poliției Grampian. Clădirea era din beton gri și sticlă, un blocturn cu șapte etaje, al cărui acoperiș era Împânzit de sisteme de transmisie pentru urgențe și antene radio; clădirea era ascunsă În capătul lui Queen Street, chiar lângă Sheriff Court, vizavi de Marischal College, o construcție cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
seamă, introduse În gura lui David o pensetă și, preț de o clipă, Logan se gândi cu groază că va scoate de acolo un fluture cap-de-mort. Dar penseta ieși ținând strâns un câinele-babei care se zvârcolea Înnebunit. Isobel ținu gândacul gri lucios În lumină, privindu-l cum dă din picioare. — Probabil s-a aciuat pe aici În căutarea hranei, spuse ea. Nu mă aștept să ne spună ceva, dar, cum se zise, prevederea e mama Înțelepciunii. Lăsă insecta să cadă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nume, o adresă și totalul punctelor de fidelitate adunate Începând cu luna septembrie. 8 Norman Chalmers locuia Într-un imobil Înghesuit, cu trei etaje, În Rosemount Place. Strada lungă, cu un singur sens, se curba spre dreapta, clădirile de culoare gri murdar conturându-se deasupra drumului aglomerat și despicând cerul până nu rămânea decât o fâșie subțire de nori furioși, pătați cu oranj de luminile orașului. Mașinile erau parcate de-a lungul trotuarului aglomerat și el la maximum, singurele spații fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu nasul carnea de culoare roșu-Întunecat. Adulmecă. — E un miros distinct de vomă În zona tăieturii... Întinse o mână. — Dă-mi penseta. Asistentul făcu ce i se ceruse și Isobel scormoni În interiorul rănii, reușind Într-un final să scoată ceva gri și cartilaginos. — Există resturi de mâncare parțial digerată În interiorul rănii. Logan Încercă să nu Își imagineze scena. Nu reuși. — A Încercat să o tranșeze, oftă el. Încercând să scape de cadavru. — Și ce te face să crezi asta? Întrebă Isobel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nervos din fire În fața unei ferme În paragină, chiar În extremitatea unui teren aflat la marginea suburbiei Cults. Micul drum care ajungea aici fusese și el acoperit de vegetație. O fermă părăsită stătea țâfnoasă chiar la capătul drumului, piatra ei gri plângând În ploaia fără sfârșit. Alte clădiri abandonate erau răspândite În jurul ei, zăcând În buruienile Înalte până la șold. Ciulini și mărăcini se vedeau printre ierburi, cu tulpinile și frunzele lor de culoarea ruginei profilându-se pe cerul de iarnă. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ardezie, cu o privire goală și ostilă. Mai jos, o ușă de culoare roșu-deschis cu numărul șase pictat pe ea. Fiecare din clădiri avea câte un număr mâzgălit cu vopsea albă. Fiecare suprafață era lucioasă din cauza ploii dese, reflectând lumina gri a zilei. — Ca acasă, spuse Logan, Încercând să spargă gheața. Apoi simți mirosul. — O, Doamne! Își duse imediat mâna la gură și la nas. Era mirosul scârbos și greu al descompunerii. Al cărnii lăsate prea mult timp În soare. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În 1974 În Mastrick. Care fuseseră surprinzător de amabili cu ei. Suspect de amabili. — Isuse, asta a fost ciudat, zise Logan când se urcară Înapoi În mașină. Uite, Încă ne zâmbesc. Arătă prin parbriz spre o femeie masivă cu păr gri tern prins Într-un coc În vârful capului. Le făcu și ea cu mâna. — Mi s-au părut destul de amabili, zise Watson, manevrând mașina pentru a ieși din parcare. Fu tot ce spuse vreme de un ceas. — N-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn de anticipare nervoasă, unul dintre Înngrijitori coborî bucla de la capătul parului pe care-l avea către masa gri aburindă și se apropie Încetișor. Dacă reușeau să-l prindă cât era Încă adormit, poate nu va fi cazul să fie nimeni mușcat. Dat fiind că toți de acolo erau atenți la cursă, se furișă din ce În ce mai aproape, până bucla ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
EGOIST Amory a petrecut aproape doi ani la Minneapolis. În prima iarnă a purtat mocasini care se născuseră galbeni, dar, după dese aplicări de cremă și murdărie, și-au asumat o culoare matură, un brun-verzui murdar. A purtat o pelerină gri cadrilată și o șapcă roșie, de forma unui tobogan. Câinele său, Conte Del Monte, i-a mâncat șapca roșie, așa că unchiu-său i-a dăruit una gri, care putea fi trasă peste față. Necazul cu șapca asta era că respirai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
murdărie, și-au asumat o culoare matură, un brun-verzui murdar. A purtat o pelerină gri cadrilată și o șapcă roșie, de forma unui tobogan. Câinele său, Conte Del Monte, i-a mâncat șapca roșie, așa că unchiu-său i-a dăruit una gri, care putea fi trasă peste față. Necazul cu șapca asta era că respirai În ea și-ți Îngheța răsuflarea. Într-o zi, afurisitul de obiect a făcut să-i degere obrazul. Și-a frecat fața cu zăpadă, dar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o intersecție și se grăbeau să-i ajungă din urmă pe ceilalți. Era o noapte senină și lui Amory i se urcase la cap beția drumului. Două strofe de poezie i se Închegau fantomatic În minte... Așa se Înfigea automobilul gri În bezna nopții și nici un semn de viață nu mișca pe drum... Așa cum oceanul nemișcat se desparte În fața rechinului În cărări de apă strălucitoare și Înstelate, pe culmi de frumusețe, pomii scăldați În clar de lună se despărțeau, pereche cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bunătatea după ei ca pe o povară, ori o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și frumusețea-i tristă a-nflorit. Ea aerul ce-i Între ei Îl umple Cu patimă, lumină și suspine... Subtil de tot, că el nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe punte până când a găsit un taburet sub un bec electric. Și-a căutat În buzunar carnețelul și creionul și a Început să scrie Încet și laborios: „În seara asta pornim... Tăcuți, umplurăm strada pustie și mută, Coloană de-un gri argintat, Stafiile s-au deșteptat la căderea tăcută A pașilor pe drumul neluminat. Docurile umbrite răsună de pașii celor o sută Ce din ziuă În noapte-au plecat. Așa zăbovim pe punțile fără de vânt, Văzând pe țărmul spectral Umbrele zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din lună.“ O POEZIE TRIMISĂ DE AMORY LUI ELEANOR, INTITULATĂ DE EL FURTUNĂ DE VARĂ „Vânturi subțiri, un cântec pierit și frunze căzând, Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit... Și ploaia, și peste câmpii o voce chemând... Norul nostru gri s-a umflat, grăbit se ridică, Alunecă agitat peste soare, surorile pe aripi purtând. Umbra unei porumbițe pică Jos, pe hulubărie; crengile de aripi gemând; Iar jos În vale, prin crângul ce plânge, Zboar-al furtunii mai negre trup fără piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de costiță dintre cartofii prăjiți. „Sunt absolut sigur. Ia loc, Mal. Te interesează un mic dejun?” Mal se așeză pe scaunul din fața lui Loew; Dudley se postă între ei. Cei doi erau îmbrăcați în costume de tweed și veste - Loew gri, Smith maro. Amândoi aveau insigne și alte însemne ale unor frății și grupări polițienești. Mal își ajustă hainele boțite, gândindu-se că Smith și Loew arătau ca doi cățeluși feroci ieșiți din aceiași hazna. „Nu, mulțumesc”. Loew arătă spre ibricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urmă, dar cu o combinație de cântăreți mult mai zgomotoasă și mai disonantă pe scenă. De data asta clientela era exclusiv colorată: o mare de fețe negre îmblânzite de nuanțele luminii, o pânză cu pâlpâiri în dreptul căreia o față albă/gri se ridică și strigă „Eu!” Danny îi strecură șefului de sală o hârtie de cinci dolari, cerându-i o masă lângă perete, cu vedere spre ringul de dans. Omul îi conduse la o masă de lângă ieșirea din spate, le luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
angajatul împărtășesc aceeași pasiune/ cauză Credințe despre natura umană: Interes față de sine, angajat care lucrează pentru bani Angajați socializați care găsesc satisfac-ție în munca în sine Implicați principial Caracteristici ale încălcării contractului Alb sau negru Zonele gri sunt negociabile Zonele gri (ne-gociabile), dar și nenegociabile Răspuns tipic la încălcare Părăsește organizația Retragerea angajamentului și întoarcerea la schimbul tranzacțional Dizidență prin-cipială organizațională Bazele atașamentului față de muncă și obligații Complianță și focalizare pe job Identificarea cu organizația și cariera Munca este o vocație
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
cartea fiind rodul acestor cercetări. În lucrarea amintită autoarea specifică faptul că: „din istorie, aceste linii dintre gheișe și prostituate au fost mereu neclare. Chestiunile privind gheișele și sexul sunt complicate. Gheișa Întradevăr e situată Într-o zonă ceva mai gri Între prostituție și puritate. O prostituată este disponibilă pentru oricine are banii. Gheișele nu sunt disponobile În felul acesta, dar ele Într adevăr Întrețin relații sexuale cu bărbați, În marea majoritate a cazurilor cu Danna - protectorii lor (o gheișă nu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ventilatoarelor care atârnau din tavan, plecând doar preț de câteva minute și numai dacă era absolut necesar, după care se întorceau într-un suflet. La piață, făcuseră adevărate raiduri prin dughene după ventilatoare din frunze de palmier și cumpăraseră blocuri gri de gheață ce fumegau ca niște mici incendii. Își odihneau capetele pe coaja rece a pepenilor înainte de a-i tăia, își țineau paharele pe frunte și pe obraji între înghițituri, își făceau vânt pe lângă plite cu mănunchiurile de spanac înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
răspunde, spuse cu voce tare. Rămâi în copac. Ce știu ei despre... despre... De ce? Ce știu ei despre... despre soare? Ce știu ei despre copacul meu? Despre problema cu maimuțele? nu... nu suna bine. Ce știu ei despre... un măgar gri care se duce la piață? Nu, nici ăsta nu era un vers bun. Ce știu ei despre... Oh, vai. Încerca să găsească niște gânduri demne de a fi puse în poemul său. Se gândi cum Luna se învârte în jurul Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
posibil ca deodată să te iubesc atât de mult, cu toate că nu suntem rude de sânge și nici altceva de genul ăsta? Deschise ochii și Își văzu fosta soție, slabă, aproape stafidită, o Giulietta Masina Îmbătrânită În pantaloni de catifea reiată gri și pulover roșu, stând cu spatele la el și continuând să Împăturească cu Încăpățânare șervetele de bucătărie. Nu e posibil, Își zise, să aibă atât de multe șervete de bucătărie, Încât să le Împăturească Întruna și să nu se mai termine niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cine i se cerea să demită, apoi momentul demisiei lui Chiuariu, iar apoi, în 2008, propunerea de numire a altcuiva în locul domnului Morar - doamna Monica Șerbănescu. Și CSM, așa blamat cum era în acea perioadă, a spus „nu“. Vedeți, avem griuri colorate. Oameni care n-au fost tot timpul buni sau tot timpul răi, dar s-au comportat oportunist, în funcție de situația din acel moment. Deci cred că au fost foarte multe ingrediente în această supă. Dacă ar fi să rezum în
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
căutat niciodată ajutor psihiatric. De ce aș fi făcut-o? „Nu e nevoie să mai spun că șPeterț e chipeș, pentru că toți cei care îl văd știu asta. Părul lui este minunat - o claie de bucle șatene. Are ochii albaștri spre gri.“ Povești din casa din spate: fabule, amintiri personale și povestiri scurte, de Anne Frank „Am înțeles în sfârșit de ce șPeterț îl ține pe Mouschi tot timpul în brațe și îl dezmiardă. Are și el nevoie de un suflet pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]