11,105 matches
-
în fiecare săptămână o cravată nouă, iar cămășile, scrobite din belșug și călcate la marea artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care nu se asortează de nici o culoare și nu s‑au asortat nici în tinerețea lor, părinții, deci, merg în vizită la o mătușă îndepărtată, căreia privirea lui Rainer i s‑a părut dintotdeauna tulburătoare; are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o batistă de hârtie, întorcându‑și fața într‑o parte. Apoi cu toții își schimbă locul, departe de borâtură. Acum Sophie tace și Rainer poate, în sfârșit, să explice totul în liniște. Întoarce lucrurile pe toate fețele, așa cum întoarce gândacul de gunoi bila de bălegar. Abia după ce o să ajungă nestingherit cineva, Sophie o să‑i înțeleagă și o să‑i aprobe motivele. După care or să îmbătrânească împreună, iar mai târziu or să râdă adesea când or să‑și amintească de planul ăsta idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de vomă și gunoaie. Și printre toate astea trecea din când În când, ca o nălucă, câte-o limuzină neagră, din aceea lungă, probabil În drum spre Wall Street. Data trecută când am fost aici În interes de serviciu nu am sesizat aspectul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cibernetică, atunci când Îl ai În față pe cel care a pus În practică, de exemplu, comunicațiile electronice, benzina fără plumb, examenul de magistratură, sistemul electoral etc., brusc te lasă toate puterile. De prea multă gelozie, ajungi să te consideri un gunoi. Fie că a sesizat ceva pe fața mea, fie că s-a prins că mă excitasem amintindu-mi de Keiko Kataoka, bărbatul Îmi aruncă zâmbindu-mi complice: — Așadar Încă ești sub imperiul excitației. Ia zi-mi, Keiko ți-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aliniate unul după altul adăposturi primitive pentru vagabonzii dependenți de alcool din zonă. Cerșetorii care se zăreau din loc În loc păreau slăbiți din cauza vântului tăios. Cu tot frigul, un miros specific plutea pe străzi, printre clădiri. Era un miros de gunoi intrat În putrefacție În plină vară, prin care roiau viermii. Am traversat strada de-abia ținându-mă pe picioare și m-am așezat pe niște scări de piatră. Nu mi-era frig, pentru că eram Îmbrăcat cu un bluzon din vinilin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mine ceva Într-o limbă pe care nu o Înțelegeam. Pe drum cineva m-a strigat din spate: „Hei!“. Tocmai treceam prin fața intrării unui mic restaurant libanez dintr-o clădire dărăpănată. În drepul ușii erau Îngrămădite cioburi de sticlă și gunoaie menajere. La Început nu mi-am dat seama că mi-a vorbit În japoneză. Era un bărbat cu plete foarte lungi, Îmbrăcat În blugi și În bluză de trening, peste care purta un hanorac pe care scria Nihon Terebi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să mă Îndepărtez pentru că mirosea groaznic, dar cuvintele lui m-au țintuit locului: — Ai venit pentru Yazaki, nu-i așa? M-am apropiat de japonezul acoperit de mizerie din cap până-n picioare, Întrebându-mă de câtă vreme stătea acolo, Între gunoaie. Pletosul avea pielea de culoare pământie și o rană urâtă la una din urechi. Deja se transformase Într-o plagă cu crustă. Stătea așezat pe o cutie de carton și de sub el se vedea scurgându-se urina. — Și tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
intensitate resimțită și imaginile pe care le păstrasem, eram gata-gata să izbucnesc În lacrimi. Flashbackurile În care-mi apăreau picioarele fetei și dunga feselor aparțineau unui timp acum inaccesibil mie. Mă simțeam ca un mușuroi de larve care forfotesc prin gunoaie. Am râgâit de mai multe ori În timp ce-mi beam Coca-Cola. Concomitent cu ele simțeam frisoane din cauza cocainei, care-mi rezonau puternic În tâmple, străbătând Încet spațiul dintre gât și bărbie. Nu era o senzație plăcută, ci doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la clinică. — Șoferul doamnei l-a adus personal, îmi explică el în timp ce citeam ultima compunere cu amenințări și instrucțiuni redactată de către șantajist. — O mie de mărci trebuie puse într-o geantă Gerson care să fie lăsată într-un coș de gunoi din fața Sectorului Păsări de la Zoo, în această după-amiază. Am privit afară pe fereastră. Era o altă zi călduroasă și fără îndoială aveau să fie o mulțime de vizitatori la Zoo. — E un loc bun, am remarcat eu. Tipu’ va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
clădire mică din cărămidă și scândură, acoperită de iederă, care arăta mai degrabă ca o pivniță pentru bere, de la țară, decât ca un adăpost pentru păsările sălbatice, Bruno se opri, privi în jur și apoi aruncă geanta în coșul de gunoi de lângă o bancă. Apoi se îndreptă repede spre est, în direcția stației pe care și-o alesese de la ieșirea spre Canalul Landwehr. Vizavi de Sectorul Păsări se afla un maldăr înalt de piatră de gresie, habitatul unei turme de oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lac, când își făcu aparția, din partea cea mai îndepărtată a Casei Păsărilor, un puști de vreo optsprezece ani, cu părul negru și purtând o jachetă sport gri. Fără ca măcar să se uite în jur, scoase repede geanta Gerson din coșul de gunoi și o aruncă într-o altă geantă, una de la magazinul Ka-De-We, apoi trecu rapid pe lângă mine, iar eu, după un interval de timp rezonabil, m-am luat după el. În fața adăpostului în stil maur pentru Antilope, tânărul se opri puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ai face bine să o iei din loc. — Încă nu e nimic despre Hanke, fata dispărută? l-am întrebat pe Deubel după ce a plecat Korsch. — Oamenii mei au căutat peste tot, zise el. Terasamentele de cale ferată, parcurile, groapa de gunoi. Am dragat canalul Teltow de două ori. Mai mult de atât nu putem face. Își aprinse o țigară și se încruntă: — E deja moartă. Toată lumea știe asta. — Vreau să desfășori o anchetă de la ușă la ușă prin zona în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o sfoară pentru a-și merita statutul de discipol al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
animal platonician în stare de o ascensiune dialectică care să-l transforme într-o vietate extatică orientată spre contemplarea ideilor pure; el rămâne o creatură grosieră condamnată să râme cu râtul în pământul cel mai murdar, scârbos și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. în bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vinului cotoarele roșesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciș Din fila vibrătoare ca o tobă, Coroana literei, mărăciniș, Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar În litere ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtam iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflam „rămâi cu noi” În vara vieții, aprigă vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultimă privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi cu noi” Rămâi cu noi
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
cu-amintiri de pâine, viața de pe piața - Nicolae, Nicolae, moș batjocorit, Vinovat ești, Nicolae, că nu ai murit - Tot mai bântui pe planetă, pe la creditori, S-achiți țării, datoria, și apoi să mori - Nicolae, Nicolae, moș analfabet, Pe planeta de gunoaie, tu erai Poet - Și cu saci de mâna-a doua, de zaharicale, Încălțai fără zgârcenie, talpa țării tale - Nicolae, Nicolae, moș vitriolat, Ce ne mai aduci în ghete, ce decret de stat? Ce programe, și ce fapte, că ai copii
COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364553_a_365882]
-
toată libertatea să o fixez pe o gradație mai mare. Să mă bucur de mai multă căldură. Dar nu îmi permit. Nu îmi permit veniturile. Deși sunt un NABAB. Am SERVICIU. Adică am bani PENTRU: curent, gaze, telefon fix, mobil, gunoi, apă, rată în bancă pentru mașină, mâncare, haine, încălțăminte, motorină, copii, și mai rămâne să economisec tot anul din ei pentru un concediu la mare , și pentru zugrăvirea casei. Adică am n motive să fiu nabab NABAB. Aseară am închis
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
cel fără de fund al deziluziilor, și ea mă privea, parcă fără să mă vadă, și cuvintele mele treceau pe lîngă ea ca niște libelule cu elitrele strălucitoare. Dragoste fără scop, fără resentimente, fără rațiune, fără explicație, mai ales. gata, la gunoi cu gîndurile negre, negative, corozive, consolatoare Speculații: real, transcendent, homo sapiens, sacerdot, magie, plăcere, raționalism, sinergie, metaforă, misticism, credință, adevăr și moarte. Ce-ai înțeles? Cu genunchii rotunzi, cu mușchii pe coapse bine reliefați, de dansatoare, păstorița din Amarylis, Anna
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
pe cineva care vine să mă ia. Unul dintre ei, de necaz, scăpa o înjurătură foarte colorată... Tac și mă uit pe tavan! Mă fac că nu cunosc limba maghiară... După ce dispare rup eticheta cu pricina și o arunc la gunoi. E mai bine așa. Străinii sunt ghiciți de unde vin după asemenea etichete și sunt luați de fraieri. Păcăleli, prețuri mari la transport, furturi chiar! Ei, parcă taximetriștii de la Otopeni sunt mai breji!!! În sfârșit, după vreo 35 de minute de
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
înspre lift. Mi-ai spus că mă duci la mama, ce căutăm aici? Pierdem vremea, știi că i-am fost departe în tot acest timp! -Taci odată! scrâșni bărbatul, expirând un vălătuc de fum și aruncând chiștocul în coșul de gunoi. Te-am scos din pușcărie, lasă figurile! Dacă nu-l dădeam p-ăla în gât, i-ai fi trimis mămicii tale dragi gânduri drăgălașe, printre gratii, mult și bine, iar ea îți aducea sărmăluțe tot printre gratii!... - Dar n-am
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
în noaptea când l-a urmărit și l-a hăituit flota regală. închide ochii; brusc, i-a apărut, preț de câteva clipe, acel tăiș strălucitor al satârului din brațul vânjos al gâdelui, gata să-i arune capul la coșul de gunoi al istoriei. deschide ochii; vede aceeași gloată, prosternată în băltoacele mirosind a broaște și un fum amestecat cu aburi de oțel călit din securea gâdelui, trăsnit de cel mai drag fulger pe care i l-a trimis providența; aude cea
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
trimisă - blestem pentru-omeniri... ...nu te-mbăta - pribege - cu vin și vis de noapte: un han e lumea-ntreagă - cu-otrăvurile coapte... SINUCIDEREA DILEMEI amant să-ți fiu - se pare că e prea târziu m-oi pomeni zvârlit ca zdreanța - la gunoi și totuși - inima-mi - ironic - bate-a viu nimeni regale ceruri n-are mai de soi nu-mi zi nebun - n-abate-n umilință candoarea-mi: vocea-mi cobor în falsele smerenii îndrug nimicuri - nimănui priință și lâncezesc și pâlpâiesc vedenii știu
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
apele de pe tine?! - Intrai la servici la ora 8 și 30 de minute în tură și mă apucai de măturat la scări.Urcai în blocul pe care îl ști din stație, turnul de lângă leagăne, cărai la iarbă cu sacul de gunoi, urcai, coborâi,....urcai, până ajunsei pe la etajul opt. Aici mi se minunară ochii de ce putui vedea!... - Tu, cari la iarbă când afară acum plouă cu găleata? Unde vezi tu, iarbă pe alei și-n bloc? - Uiți că se pune iarbă
COPACUL DIN BLOC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362797_a_364126]
-
Cum mă vezi pe mine că sunt de subțirică,la 106 Kg, un metru înălțime și dolofană...să mă fi văzut cum trăgeam de el pe scări și mă chinuiam să-l scot afară din bloc!Nici în containerul de gunoi nu am putut să-l bag de pufoasă ce-i era coroana și bogată în crengi! - Ha! Ha! Ha!... - Nu mai râde și tu! Se sparseră de râs și Doamna la Asociație și colega de tură când le spusei despre
COPACUL DIN BLOC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362797_a_364126]