3,545 matches
-
cu plop. Mamă, mamă, să mă-mpiedic, Uite, frate, ce mai medic! Ț Țara cât este de mare? Cât un munte cu cărare? Cât un munte și-o câmpie? Cât un deal cu pomi și vie? Țara-s munții-n horă prinși, Cu argint pe frunte ninși, Dealurile-n valuri line Și cu pivnițele pline; Sunt câmpiile cu grâu, Pe la brâu cu-albastru râu. Și e mare Că ne are Pe noi toți: Strămoși U Ursul umblă furios, Mormăind în sus
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
căzu între picioarele chircite. Tunetul care se făcu auzit în același moment păru un simplu gong care anunța sfârșitul unei alte reprize...” Merse către fereastră și trase colțul draperiei. Vijelia începu să se întețească, norii negri se prinseră într-o horă nebună, fulgerele se întețiră, atmosfera se încărcă, suplimentar, cu energie. Ochii scriitorului urmăriră întreaga scenă, în timp ce buzele se mișcau, rostind cuvinte pe care nici el nu le putea auzi. Dar le gândea... Când stâlpul de telegraf porni către pământ și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Frusina, pe locul întâi, la liceul pedagogic și George, pe locul 15, la liceul teoretic. Erau fericiți. Pentru ei vara aceea a fost cea mai fierbinte și fericită perioadă a lor. Nu le-au lipsit balurile de sâmbătă seara și horele, duminica. George devenise al doilea copil al lui Gheorghe și deseori stăteau seara, în curte de vorbă, când venea să o ia pe Frusina în sat.În toamnă, fiecare trebuia să meargă la școală. Gheorghe se simțea rău încă din
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
troiene mari, astfel că, a trebuit să dea zăpada singură zi și noapte, să facă pârtie până la locurile unde avea nevoie. Sâmbăta și duminica când venea George acasă o mai ajuta la diverse treburi apoi mergeau la bal sau la horă. Îi povestea despre colegi, profesori, diverse întâmplări din liceu. Cărțile pe care le avea de citit le împrumuta Frusina de la bibliotecă și, până venea sâmbăta acasă, le citea înaintea lui. Subiectele din cărți erau discuțiile lor când se întâlneau. Ea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
în vacanțele de iarnă, primăvară și mai ales în cele de vară care erau mai lungi. Cum anii au trecut repede, în ultimul an de liceu, în vacanțele de iarnă și primăvară nu au mai ieșit la bal sau la horă. George stătea mai mult în casă și învăța, atât pentru bacalaureat cât și pentru facultate. Ea nu mai putea de data aceasta să-l ajute decât la limba română; îl asculta la comentariile pe care le avea de învățat pentru
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
băutură, muzică și dans.Primarul a rugat-o pe Frusina să se ocupe de lista de cumpărături. Cu băutura și muzica s-a ocupat Petre cu încă doi baieți. Ca muzică au adus formația care cânta la baluri și la hore, în sat. Frusina, la rândul ei, a rugat câteva femei cu care se întâlnea la biserică să pregătească prăjituri și chec așa cum numai ele știau să le facă; pufoase și gustoase. Foarte preocupată ca treburile să meargă bine, nu prea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
parteneră de dans, cu tine mă potrivesc cel mai bine. - Petre, nu știu ce să zic. Până atunci mai este. Mă voi gândi. Într-o zi avusese și primarul cu ea o discuție pe aceeași temă, să mai iasă în sat, la horă, duminica sau la câte un bal, sâmbăta seara. - Draga mea, trece timpul, viața! Ce mai aștepți? Nu îl poți învia pe George! Trebuie să îți refaci viața. Ești o fată frumoasă, isteață, harnică, meriți o viață bună! Nu lăsa bucuriile
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
când au mers la cimitir la mormântul lui; au tămâiat, au aprins lumânări și au împărțit pachete. Aceștia au invitat-o la masă. Frusina a răspuns invitației și, din vorbă în vorbă, Geta o întrebă de ce nu mai iese la horă, duminica. - Hora mea, este sfânta Liturghie de duminică, îmi este de ajuns, tanti Geta! - Draga mea, îți înțelegem durerea. Și noi ducem durerea în suflet după dispariția singurului nostru fiu, dar suntem în vârstă, ne consolăm cu ideea că nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mers la cimitir la mormântul lui; au tămâiat, au aprins lumânări și au împărțit pachete. Aceștia au invitat-o la masă. Frusina a răspuns invitației și, din vorbă în vorbă, Geta o întrebă de ce nu mai iese la horă, duminica. - Hora mea, este sfânta Liturghie de duminică, îmi este de ajuns, tanti Geta! - Draga mea, îți înțelegem durerea. Și noi ducem durerea în suflet după dispariția singurului nostru fiu, dar suntem în vârstă, ne consolăm cu ideea că nu mai avem
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
serviciu și casă iar duminica mergea la biserică. Se mai liniștise. Rugăciunile și sfaturile părintelui duhovnic îi făceau bine. Se simțea cu sufletul ușurat și împăcat înaintea destinului, poate că era chiar o resemnare. Nu mai mergea în sat la hore sau baluri, ieșea în sat doar când avea nevoie de cumpărături de la magazinul sătesc. Era o femeie care fusese măritată și nu se mai cădea să meargă la distracții, așa, de una singură. Toate prietenele ei erau măritate, la casele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
când să-i gătească și să îi spele lucrurile, mai deretica prin casă, el fiind ocupat cu munca și cu IAS-ul de care trebuia să răspundă. Și, ca un făcut, nicio fată pe care o invita în sat, la horă sau la bal nu dădea curs invitației, toate îl refuzau de când aflaseră că l-a părăsit Frusina. Îl învinovățeau pentru că de ea se știa că este o fată la locul ei iar de el se dusese vestea că este un
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Sebastiano Dionisii Clementis, dompno Ghuaspare Iohannis Borși et dompno Raphaelle Giorgi Iacobi, omnibus de Florentia, monacis professis Sancte Mărie, Abbatie Florentine predicte, ordinis Sancti Benedicti et congregationis Sancte Iustine de Padua. Quoniam nichil est certium morte et nichil incertius eius hora, hinc est quod. Vir prudens Iohannes olim Antonii Iohannis de Rinaldeschis civis Florentinus de populo Sancte Mărie Maioris de Florentia, sanus Dei grația mente, sensu, visu, intellectu et corpore, nolens intestatus decedere 216, adeundo et acceptando primo et ante omnia
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Lucrezia, de la o soție ulterioară, a fost botezata în Florența pe 1 mai 1481 (Florența, Archivio dell'Opera di S. Maria del Fiore, Battesimi maschi [sic], dos. 124v: "Lucrezia et Iacopa di Giovanni de Antonio Rinaldeschi nacque a dì primo, hore 15" [Lucrezia și Iacopa fiica lui Giovanni fiul lui Antonio Rinaldeschi a fost născută pe întâi, la ora a cincisprezecea]) și un depozit de zestre a fost înregistrat la Fondul de Zestre, care până la maturitate valora 364 de florini, o
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
dinari și să se dea săracilor?» (In 12,5). Risipa necesară, ca expresie a dăruirii exagerate a propriei vieți - dusă până la exces - nu este purtătoare de sens decât, pentru a cita o preafrumoasă expresie a lui Bernard de Clairvaux, parva hora, rara hora, adică: rar și pentru puțină vreme. În măsura în care acest concept nu e clar, multe persoane consacrate - aș spune majoritatea - riscă să experimenteze lipsa de sens, ce se poate acutiza, ducând la apariția unui mecanism de culpabilizare eronat. Unii consacrați
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să se dea săracilor?» (In 12,5). Risipa necesară, ca expresie a dăruirii exagerate a propriei vieți - dusă până la exces - nu este purtătoare de sens decât, pentru a cita o preafrumoasă expresie a lui Bernard de Clairvaux, parva hora, rara hora, adică: rar și pentru puțină vreme. În măsura în care acest concept nu e clar, multe persoane consacrate - aș spune majoritatea - riscă să experimenteze lipsa de sens, ce se poate acutiza, ducând la apariția unui mecanism de culpabilizare eronat. Unii consacrați - în special
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și persoană, dintre o atitudine individualistă și exercitarea propriei personalități, stă tocmai în faptul că suntem persoane - după chipul dinamicității treimice - în măsura în care propria diferență și unicitate reprezintă temelia unei continue trude de ieșire din sine pentru a pune bazele unui hore de părtășie mereu centrifugă și originală, întotdeauna deschisă față de lumea în care suntem chemați să ne dedicăm cu pasiune prin dăruirea propriei vieți. Există o luptă fraternă zilnică împotriva individualismului și a narcisismului, care tind să încline persoanele spre egoism
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o luptă fraternă zilnică împotriva individualismului și a narcisismului, care tind să încline persoanele spre egoism prin modalități depresive, spiritualmente vorbind, ori năzuiesc să le identifice cu atitudini eroice sau cu ipostaza de «funcționari» eficienți și imposibil de înlocuit. În hora comuniunii, însă, fiecare ar trebui, aproape zilnic, să evite centrul ori periferia unei vieți de comuniune, optând să intre într-un flux al vieții printr-o alternanță dinamică de preeminență și tăinuire. Ascultarea evanghelică, care rămâne o temelie sine qua
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
noroc în viața fiecăruia. Duminică după amiază bătrânii satului împreună cu copiii se adună la cimitir, punând pe mormintele rudelor sau ale cunoștințelor ouă și pască. Ceilalți tineri feciori, umblă din casă în casă însoțiți de o fanfară lăutărească, făcând o horă în curtea fiecărui gospodar. Ei sunt răsplătiți în bani și ouă roșii. În toate zilele de Paște se face horă în sat, la care participă toate persoanele indiferent de vârsta. Seara se organizează un “Bal” numai al tinerilor. În acest
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
ale cunoștințelor ouă și pască. Ceilalți tineri feciori, umblă din casă în casă însoțiți de o fanfară lăutărească, făcând o horă în curtea fiecărui gospodar. Ei sunt răsplătiți în bani și ouă roșii. În toate zilele de Paște se face horă în sat, la care participă toate persoanele indiferent de vârsta. Seara se organizează un “Bal” numai al tinerilor. În acest fel petreceau locuitorii satului Muntenii de Sus zilele de Paște. Acum nu se mai practică aceste tradiții în totalitate chiar dacă
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
primească. Prin minte i se perindară toate întîmplările din cursul acestei seri ciudate, figura spână a bătrânului, scările scârțâitoare, chipurile din odaie. Apoi toate capetele începură să se apropie și să se depărteze de masa de joc ca într-o horă, un clopot răsună deasupra lor și căzu ca un fum gros la mijloc, iar două brațe subțiri îl cuprinseră de gât, în vreme ce un glas șoptit de fată întreba: " Te simți bine, la noi, nu-i așa?" Felix se lăsă în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cadă, două picioare strunjite să înfrumusețeze cartierul, două șolduri croite să-i scoată pe sufocații - ce se și visau morți de vreo oră - dintre ochiurile aragazelor lor și să facă din ei oameni responsabili, îmbujorați și gata să încingă o horă! Multe lucruri mă așteptam să mi se-ntîmple în această dimineață, nu însă să mă urecheze și telefonul. D-asta și intrasem sub duș, cu speranța secretă că nici un telefon din lume n-o să aibă plămânii să urle până la mine în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mi gura! Împrejur răsunau râsetele mesenilor. Ea strânse dinții, și el o mușcă de buze, cu poftă. Mirosea a mâncare și a rachiu. Lina luă perna de jos și, uluită, căută cu ochii un loc pe unde să scape din hora sălbatică. Aglaia îi făcu semn cu mâna să îngenunche în fața lui Stere. Mirele, cu privirile pe ea, abia mișca picioarele. Se apropie și i se aplecă în față. Când bărbatul o luă de subțiori, își lăsă capul pe umerii lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ucizi aerul... și-n care un zâmbet te cutremură ca mâinile de mort din coșmaruri. A trăi nu-i o noblețe. Dar a te învălui în nimb de nimiciri... În zadar umbli după existență și adevăr. Nimic e totul, o horă de închipuiri lipsită de ritm. Ceea ce face ca un lucru să fie e starea noastră de febră, iar adevărurile se proiectează pe o lume de absențe prin vioiciunea căldurilor noastre. Suflul de substanță care transformă neființa lumii în realitate emană
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mi simțeam capul ridicat și pus în poale. Mi - întorceam ochii peste cap... era Finița, ce-și așezase capul meu pe poalele ei și-ncepea a-mi povesti ba cimilituri, ba basme, ba-mi cânta cu vocea jumătate câte - o horă orcîte [o] chiuitură cu vorbe cu tot. Astfel ședeam lungit seri întregi cu capu-n poalele ei, pe când vitele se-ntorceau mugind greu de prin munți, iar talancele de la gâturile vacelor cu ugerul greu de lapte suna alene și melancolic
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
curțile cunoscuților lor, afară de aceea, un popor de servitori, țigani și străini, cari "jos" trăiau sfădindu-se și clevetindu-se la boieri unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteți care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru lăutar. Astfel era și arătarea curții lui Creangă, la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]