13,415 matches
-
puținele drumuri permise. Nici chiar ceea ce părea a fi tentativă de părăsire a unei zone estetice deja canonizate (realismul critic), anacronice până și în ansamblul grav bolnav cum era cel al literaturii române de atunci, nu avea rațiuni estetice, dar ideologice: ea s-a manifestat, de pildă, prin deplasarea centrului de greutate de pe evenimențial pe personaj (știut fiind că realismul critic căutase un echilibru, din acest punct de vedere, în numele unui mimesis generalizat, în timp ce realismul socialist era obsesiv canalizat către imaginea
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
un echilibru, din acest punct de vedere, în numele unui mimesis generalizat, în timp ce realismul socialist era obsesiv canalizat către imaginea "omului nou"), dar și prin recursul la modulul cronicii prin intermediul naratorului-martor subiectiv, ceea ce facilita distorsionarea semnificațiilor. Pe de altă parte, tușa ideologică nu este doar prezentă, ceea ce ar putea însemna și oarecum neutră, ci activă: ne aflăm în fața unui mimesis "interpretat", respectiv el traduce imaginea socială contrafăcută ideologic la modul convenabil viziunii utopice trecute dincolo de ruptura dintre adevăr și iluzia impusă. Cronica
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
a peste trei milioane de țărani, majoritatea ucraineni, ca și deportarea altor milioane în Gulag, precum și exterminarea evreilor și slavilor de către Hitler. Las deocamdată deoparte acest din urmă tragic capitol, ca să ajung la tema propriu-zisă a notelor de față: mascarea ideologică a crimelor staliniste. E îndeobște recunoscut faptul că hitlerismul n-a avut, propriu vorbind, ideologie: doctrina ariană proclama fățiș necesitatea exterminării raselor inferioare. Spre deosebire de fascism, doctrina comunistă este impregnată de ideologie, în sensul dat chiar de Marx termenului încă din
Ideologie și foamete by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3776_a_5101]
-
călcat pragul unei fabrici, Stalin își baza ideologia pe o realitate de care nu avea cunoștință directă. Sau, dacă avea, una indirectă, prefera s-o ignore. Prin anii 1980, am auzit prima oară expresia „muncitori grupați”, ceea ce însemna în jargonul ideologic ceaușist aflați în grevă. M-am întrebat dacă expresia nu e cumva pentru presă. Evident, nu era, căci n-a devenit publică niciodată. Se adresa, așa dar, urechilor lui Ceaușescu și era menită să i le cruțe, nu de aflarea
Ideologie și foamete by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3776_a_5101]
-
cea mai simplă, chiar dacă istoricii o vor găsi simplistă: știa și recurgea la uciderea în masă a țăranilor din motive politice, mascarea adevărului ajutându-l să încheie socotelile cu o clasă socială refractară față de comunism și, totodată, să folosească mesajul ideologic ca mijloc de convingere a masei de activiști ai partidului că ideea comunistă e capabilă să învingă orice opoziție. Nu cu țăranii ucraineni voia el să construiască societatea comunistă, ci cu activiști obedienți, cu creierul spălat ideologic. Fanatismul tinerilor comsomoliști
Ideologie și foamete by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3776_a_5101]
-
să folosească mesajul ideologic ca mijloc de convingere a masei de activiști ai partidului că ideea comunistă e capabilă să învingă orice opoziție. Nu cu țăranii ucraineni voia el să construiască societatea comunistă, ci cu activiști obedienți, cu creierul spălat ideologic. Fanatismul tinerilor comsomoliști ilustrează tocmai forța de convingere pe care ideologia o poate avea. Stalin știa foarte bine pe ce contează. Milioanele de morți de foame dovedeau tăria lui de caracter ca promotor al victoriei finale a comunismului. Iar exemplul
Ideologie și foamete by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3776_a_5101]
-
punctul din care pleacă și acela în care ajunge. Toată literatura postbelică va fi implicată, desigur, în amintitul proces și nu numai critica, dar cu atât mai mult critica întrun context în care i se atribuiau „răspunderi“ și în care ideologicul împânzea tot orizontul. Abordarea numai a „literarului“ era mai degrabă un delict, atrăgând învinuirea gravă de estetism. Interesat de „sistemul critic din anii ’60”, Alex Goldiș s-a văzut obligat să coboare, pentru a-l putea explica, până în 1948, anul
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
lui Stalin, îngăduind unele relaxări și lărgirea „paletei tematice“. Activi în amândouă fazele sunt cam aceiași critici, Mihai Novicov, Nicolae Moraru, Silvian Iosifescu, N. Tertulian, Ion Vitner, Mihail Petroveanu, Vera Călin, Paul Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu, unii păstrându-și intransigențele ideologice și în a doua fază, alții devenind, în această a doua fază,mai flexibili, preocupați și de calitatea literară, de aspecte stilistice. Unii chiar dau semne de „revizionism”, ca M. Petroveanu, cu al său Babel armonios, în care pleda pentru
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
factorii politici, după cum se poate bănui, va ataca în broșura Pentru realismul socialist „încercările revizioniste”, „negativismul” și „empirismul târâtor”, „spiritul modern” cultivat de revista „Steaua”, pe L. Raicu, pentru că insista „asupra sentimentului de concret în literatură, neglijând aproape complect factorul ideologic”, pe Radu Cosașu pentru „neorealismul ostentativ”, pe Nichita Stănescu pentru îndrăzneli imagistice în fond benigne. Dezavuați erau de Crohmălniceanu și revizioniștii din exterior, Jan Kott, Milan Kundera, Marek Hlasko, Georg Lukacs, la fel „dramaturgii absurdului” Bekett și Ionesco. Broșura demascatoare
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
simpatizant al „criticii complecte” la care visa G. Ibrăileanu, pare situată mai degrabă în descendența lovinescianismului interbelic. Pe de altă parte, Simuț e unul dintre puținii critici optzeciști centrați pe istoria literară tradițională, deschisă eventual spre psihocritică, dar fără idiosincrazii ideologice sau veleități teoretizante. Cel mai recent volum al său, Vămile posterității, se înfățișează ca un șantier deschis al unui istoric literar combativ și explorator, dublat de un critic cu vocație canonizantă. Mai mult decît un miscelaneu oarecare sau decît o
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
repet, n-am avut încă nici o literatură în înțelesul adevărat al cuvîntului" (Criza literară). E greu de presupus că un om de gust precum Gherea credea cu adevărat asemenea enormități; se simțea însă obligat să le afirme, în virtutea crezului său ideologic. Dezamăgit de faptul că "literatura socialistă" promovată la "Contemporanul" întîrzia să producă un scriitor cît de cît semnificativ, Gherea contempla cu acreală spectacolul literar românesc. Cîtă vreme a încercat să aplice unei literaturi vii și imprevizibile, cum era literatura noastră
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
cazurile concrete analizate. După deceniul său glorios-productiv, adică după pragul anilor 1895-1896, Gherea suferă o metamorfoză semnificativă ce-i alterează treptat certitudinile. Integrat complet spațiului cultural românesc, nu doar administrativ, ci și spiritual, criticul își modifică substanțial perspectiva. Relevarea stridențelor ideologice marxiste pare a fi primul semn al noii faze: deja în Materialismul economic și literatura (1895) polemica îi avea în vedere pe marxiștii înțepeniți în dogme, pe cei care explicau simplist, pur economic, faptul literar, transformînd marxismul în "formulă moartă
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
care îi înfățișează pe Cioran, pe Eliade și pe Ionesco în Piața Furstenberg din Paris. Deși nu e prezent în fotografie, Noica făcea parte din grup. Între cei patru exista o veche relație de prietenie, în pofida deosebirilor de natură intelectuală, ideologică și, mai presus de toate, de fire. Eliade și Noica erau firi pozitive și active, în permanentă ebuliție intelectuală. Cioran avea aceeași fire, dar și-o ascundea sub un pesimism cronic și cinic, de care făcea caz până pe culmile disperării
Cei trei din Piața Furstenberg by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3618_a_4943]
-
și între românii din străinătate. „Convorbirile” cu Dumitru Țepeneag au gravitat pe orbita poziției prozatorului în interiorul grupului oniric și a relației grupului oniric cu puterea politică. Înclinat spre problematizare, A. Bodiu a încercat constant să tragă discuția spre zona implicațiilor ideologice ale onirismului, în ciuda caracterului eliptic al celor mai multe dintre replicile prozatorului.
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
scoaterea lui din plan. Pentru toate acele cărți din notițele mele, urmează ca tu să stabilești cu dr. Stroia o întâlnire și să discutați în detaliu. În ce mă privește eu sunt pentru respectarea clarității textului, din punctul de vedere ideologic, eliminarea cochetării cu Dumnezeu (vezi Doinaș și alții, și frânarea elanurilor lirice de genul celor deprimante), mai ales dacă sunt minore, poezie mediocră, etc. Dacă e mediocru, mai bine să fie optimist... 2) Traducerea Sudului, o tipărim la întoarcerea mea
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]
-
a NATO se acutizează, România și Franța au un astfel de parteneriat matur, consolidat, în măsură să genereze soluțiile pentru gestionarea adecvată a acestor provocări. "De-a lungul istoriei, România a văzut întotdeauna în Franța un aliat natural, în ciuda orientării ideologice impuse țării noastre în timpul Războiului Rece. Aceasta a făcut ca, odată cu revenirea României la democrație, interacțiunea dintre serviciile de informații române și franceze să fie cât se poate de naturală, astfel că astăzi s-a ajuns la o performanță intelectuală
Directorul SRI, George Maior, decorat de Francois Hollande cu Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Cavaler by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/36285_a_37610]
-
Am văzut de pildă vara trecută cât de importantă a fost să avem oameni care să aibă voce în UE, să aibă influență în PE. Cred că este foarte important ca lumea să înțeleagă în perspectiva alegerilor europarlamentare și diferențele ideologice între stânga și dreapta, pentru că eu cred că UE a ajuns în situația actuală tocmai din cauza politicilor de dreapta. Știm foarte bine că această componență a Comisiei Europene, majoritare de dreapta, este rezultatul alegerilor europene precedente și cred că este
Corina Creţu: Viitorul Parlament European ar putea avea aproape o treime reprezentanţi extremişti by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33863_a_35188]
-
piele soarta cu pricina. Sunt multe altele de relevat în cartea lui Ash. Voi menționa pe scurt trei. Unul este caracterul nemțesc, adică, impecabil al declarațiilor sau observațiilor din dosare. Al doilea este că natura acuzațiilor are un înalt nivel ideologic. A fost necesară întocmirea unui Ghid STASI pentru lămurirea terminologiei juridice folosite. Ceea ce citim în dosarele Securității este primitiv ideologic, reductibil la câteva clișee, fără vreo valoare juridică. În fine, aproape fără excepție, ofițerii STASI au avut motive solide de
Dosarul ca istorie personală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3390_a_4715]
-
caracterul nemțesc, adică, impecabil al declarațiilor sau observațiilor din dosare. Al doilea este că natura acuzațiilor are un înalt nivel ideologic. A fost necesară întocmirea unui Ghid STASI pentru lămurirea terminologiei juridice folosite. Ceea ce citim în dosarele Securității este primitiv ideologic, reductibil la câteva clișee, fără vreo valoare juridică. În fine, aproape fără excepție, ofițerii STASI au avut motive solide de ordin personal și social, chiar dacă nu neapărat justificabile moral, de a se fi lăsat recrutați. Numai o mică parte din
Dosarul ca istorie personală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3390_a_4715]
-
-se scabros și înghițind aberațiile emise pe bandă rulantă de niște mașinării stricate. Concluzia e una singură: nu ei erau cei defecți, ci noi. Pentru că numai niște oameni profund bolnavi puteau accepta medicația infernală oferită în doze letale de infirmierii ideologici scăpați de la casa de nebuni. Ce vedem pe micile ecrane e însă cu totul altceva: conturarea unui discurs de tip glamour, din care noțiunile de bine și rău au fost evacuate. Singurul criteriu pus la bătaie e celebritatea. Nimeni nu
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
Ceaușescu va fi „rebranduit” ca singur exponent al democrației, liberalismului și economiei de piață de pe întreaga planetă... I-am urmărit (cu o curiozitate pe care mi-o calificam singur drept maladivă) suficiente discursuri pentru a-mi consolida convingerea că monstrul ideologic din Scornicești era cât se poate de bine informat despre tot ce mișca în țară. Iar măsurile sale erau reacția unui individ înrăit, a unui sadic care acumula energie din plăcerea de a mai pune la cale un dezastru. Celor
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
ei, dar nu o pot nega. Numai Beniuc și ciracii săi vor s-o distrugă, și, dacă se poate, să mă distrugă și pe mine. În ce stare de spirit pot scrie eu acuma, când am atâtea dificultăți artistice și ideologice, și-mi dau seama că la Biografii contemporane Gafița și alții ca el vor găsi că nu arăt problema femeilor, sau a cooperației, sau trecerea de la U.T.C. la U.T.M.! Eu știu că în cărțile mele nu pot arăta
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
viziune asupra străinului care ne seamănă la una a omului revoltat ca să fie, în cele din urmă, sub responsabilitatea a patru profesori și a scenografului Yacine Aït Kaci, o reprezentare a lui Camus, cetățean al lumii. Epurată de orice aluzie ideologică, expoziția se concentrează pe literatură, ispitindu-i pe vizitatori să-l recitească, pur și simplu, pe Camus. După ce fiica lui, Catherine, a refuzat să-i încredințeze manuscrisele lui Benjamin Stora, primul curator, iar înlocuitorul lui, Michel Onfray, a renunțat la
Expoziție Camus () [Corola-journal/Journalistic/3148_a_4473]
-
scurs de la debutul Anei Blandiana, 1964, la cel al lui Stoian G. Bogdan, 2010, poezia română înregistrează metamorfoze spectaculoase, dovedindu-se „genul cel mai proteic și mai original, de o uimitoare diversitate stilistică, și asta în condițiile în care cenzura ideologică rămâne încă activă” în prima jumătate a perioadei antologate. Un excurs de istorie literară identifică etape. După perioada de consolidare a modernismului românesc și încheierea unui ciclu odată cu marii poeți interbelici Blaga, Arghezi, Bacovia, Barbu, schimbarea criteriului poetic se petrece
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
diferită de dicteul automat al suprarealiștilor. Solitarul Mircea Ivănescu este „valorizat, ceva mai târziu, ca experimentalist, în conexiune cu poezia americană, și ca precursor al generației ’80”. Spațiul poetic se amplifică ritmic. Promoția’70 intră în scenă în anii relaxării ideologice. Pe lângă antologații Dinu Flămând, Adrian Popescu și Gabriel Chifu, P.P. îi amintește pe Mircea Dinescu, Virgil Mazilescu, Grete Tartler, Doina Uricariu, dar și pe mai vârstnicii Emil Brumaru, Angela Marinescu, Mihai Ursachi. Deși considerați neomoderniști, de orientare manieristă, ei scriu
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]