3,832 matches
-
este un Mușatin (vezi Mușatini), a fost înmormântat la Mănăstirea Probota. Plevna - oraș din Bulgaria, asediat îndelung de trupele rusești și românești, soldată cu mari pierderi umane. Plutarh (46-125) - scriitor grec. A scris: Scrieri morale și Viețile paralele ale oamenilor iluștri, aceasta din urmă cu-prinzând 50 de biografii de personalități. Poartă - Înalta Poartă, nume vechi dat Imperiului Otoman (vezi Imperiul Otoman). Podul Înalt - loc de lângă Vaslui unde Ștefan cel Mare (vezi Ștefan cel Mare) a înfrânt oastea turcească la 10
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
cumpărăturile la aceeași oră. Mitiță Haznaș, fost consilier la înalta Curte de Casație, și Dinu Calotă, funcționar superior pe vremuri ia Banca de Credit. Țineau în mână plase cu borcane goale, îmbrăcați în paltoane care cândva purtaseră semnăturile unor artizani iluștri, acum jalnice, obosite de perie, naftalină și curățătorie chimică. Șerbănică îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
monument, situat mai spre sud (atașat bazilicii cimiteriale), este o capelă funerară (4 m x 2 m) ce a aparținut probabil comitelui federat Gibastes și fiicei sale Anthusa, potrivit textului lespedei funerare: +Aici odihnește Anthusa, de neam mare, fiică a ilustrului comite Gibastes. Săpăturile arheologice începute de Grigore Tocilescu și P. Polonic, inclusiv la a doua bazilică, în 1899, deși nu s-au putut încheia atunci, au identificat o parte dintr-un baptisteriu cruciform (adâncime 0,50 m) al unei bazilici
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
au devenit, peste decenii, visele mele, după cum au colonizat visele a milioane. Cartea de față este și o modestă încercare de a aduce un omagiu unei linii de sensibilitate intelectuală care își are în Hugo Pratt exponentul ei cel mai ilustru. Aflat la granița dintre spații și epoci, postmodern și decadent, Hugo Pratt lasă ca moștenire maturizarea simbolică și vizionară a prozei grafice. Pe acest drum îl urmează Milo Manara, cel împreună cu care Hugo Pratt va semna câteva texte dominate de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acest drum îl urmează Milo Manara, cel împreună cu care Hugo Pratt va semna câteva texte dominate de aceeași poezie indicibilă care este amprenta stilului său. Dino Battaglia și Attilio Micheluzzi sunt două alte nume ce se adaugă acestei tradiții deja ilustre a prozei grafice italiene. Textele lor cresc în marginea tradiției literare și picturale occi dentale, evocând linia postmodernă a ficțiunii. Paginile dedicate lui Bob Morane, una dintre cele mai longevive proze grafice francofone, sunt și explorarea unui spațiu postbelic al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care sunt plasate dilemele eroilor sau cavalcadele la capătul cărora se află, invariabil, sfârșitul personajelor negative. Pif este parte a momentului în care westernul este apropriat de cultura populară europeană. Tradiția de la care se revendică aventurile de bandă desenată este ilustră și orice arheologie a paraliteraturii americane (în formă narativă clasică sau în formă grafică) revelă postura de mit fondator a „frontierei” și oamenilor ei. Odată cu John Ford sau Fred Zinnemann, westernul încetează a mai fi un gen delectabil, urcând către
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
absența acelui cuplu pe care Hergé îl plasează în centrul universului său din chiar momentul în care Le petit vingtième inaugurează ciclul narativ : între Tintin și cățelul său Milou, relația este infinit mai complexă decât în cazul nu mai puțin ilustrului cuplu de detectivi Holmes/Doctor Watson. Căci Milou, simpaticul patruped care îl acompaniază pe reporterul fără de teamă și de prihană, nu este doar brav, inteligent și altruist, dar este încercat, din când în când, de tentații canine prin excelență. Și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
odată cu acest nivel al narațiunii, o combinație savantă de cruzime și ingeniozitate. Capcanele pe care le imaginează domnul Rastapopoulos, până la capătul seriei de texte, nu încetează să uimească. Natură prodigioasă, asemenea lui Olrik din ciclul Blake et Mortimer, el continuă ilustra tradiție a literaturii populare, literatură populată de exponenți intratabili ai răului absolut. Ca și în prelucrarea temei thriller-lui, din L’île noire, scriitorul își etalează aici virtuozitatea cu care a topit, în mediul de expresie al benzii desenate, ingredientele intelectuale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
că strălucirea comorilor este farul ce strălucește din adâncul unui ocean tulburat de furtună. Dipticul închinat căutărilor lui Haddock și Tintin (Le secret de la licorne și Le trésor de Rackham le Rouge) înscrie poveștile lui Hergé într-o descendență mitologică ilustră. Banda desenată urmează literatura și cinematograful, fascinată, la rândul ei, de promisiunea minunilor. Există, în acest cosmos al piraților lui Hergé, sâmburele de libertate și rebeliune pe care îl exprimă, în altă gamă cromatică, Johnny Depp în Pirates of the
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
investigați de infatigabilul cuplu. Misterele contemporane sunt la fel de prezente ca și misterele istoriei, iar Atlantida se află în vecinătatea capcanelor teribile pe care le face să se nască călătoria în timp. În egală măsură însă, raportarea lui Jacobs la acest ilustru canon al imaginației clasice este marcată de am prenta pe care sensibilitatea postbelică o lasă asupra textului și organizării sale. Să ni-i imaginăm, printr-un joc al fanteziei critice, pe Verne, Wells și Doyle continuând să trăiască fantasmele secolului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
universului ficțional populat de umbrele unor Rocambole, Fantomas și Arsène Lupin. Căutarea „colierului” (obiect mitic convocând strălucirea grațioasă a Vechiului Regim și monarhia franceză) expune subteranele unui Paris ce îl atrăgeau și pe Jean Valjean în pântecele sale. Ca și iluștrii săi înaintași în ale crimei, Olrik se ascunde în acest labirint ce este corespondentul unui regat al întunericului. Ritualul căutării colierului devine parcursul inițiatic al intrării pe această poartă ce duce spre infern. Olrik nu este mai puțin redutabil decât
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
istorie scrisă, un grăunte de miracol care lucește peste ani și ani. Proza grafică a lui Pratt închide cercul care se deschide odată cu Stevenson. În Pratt, sensibilitatea scoțianului tulburat de vedenii și măci nat de boală își are un echivalent ilustru. Dipticul gândit de Pratt dă viață fantasmelor pe care, adolescenți fiind, le-am contemplat la rândul nostru. Co moara din insulă nu este doar sipetul ascuns cu grijă de piratul Flint, ci și promisiunea aventurii și a libertății. Câți dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fie un gen eroic și minor, spre a fi tranformat în discursul ce pune sub semnul întrebării identitățile clasice și stereotipurile rasiale. Publicată în Argentina anilor ’50, proza grafică lui Pratt și Oesterheld se constituie ca un omagiu polemic închinat ilustrei tradiții a benzii desenate western americane. Arta ficțională dezvoltată aici evocă, mutatis mutandis, regândirea europeană a tiparului cinematografic american. Perspectiva se schimbă, unghiurile de abordare descumpănesc, iar personajele nu mai sunt distribuite în acord cu o gramatică simplistă. Ca și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ei domnește, cu drepturi vechi și depline, Limba Română. Degeaba vine câte cineva să ne spună că rușii ne sunt prieteni și că din prietenie au furat din România în lungii ani de ocupație. Noi ne putem lăuda cu strămoși iluștri, nu cu vagabonzi ai istoriei, cu migratori purtați de vânturi.” E o îndreptățită mândrie națională în fața celor aduși de vânturile istoriei din pustiul asiatic îndepărtat. în La Porțile Orientului, cu mândrie patriotică pe deplin justificată, scriitorul militant, om al Cetății
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și zicând asta au invadat Spania vizigotă, ucigând pe toată lumea În calea lor; sau când Charles, numit după aceea Martel a ucis 300.000 de arabi În bătălia de la Tours; sau când Asasinii, drogați cu hașiș, l-au ucis pe ilustrul vizir Nizam-al-Mulk și au instaurat teroarea până când mongolul Hulagu le-a distrus fortăreața și tot ce aveau. Gulyabani fuseseră martori direcți la fiecare dintre aceste calamități. Erau faimoși În special pentru urmărirea celor rătăciți În deșert fără mâncare și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să mai continuie să scrie acea carte al cărei Început totuși nu-i displăcea. Povestea aceea a unui scriitor care se duce de la Frankfurt la Montréal, de la Bruxelles la Marsilia sau Perpignan (găsise o formulare demnă de Marele Secol: „Perpignan, ilustrul bulevard de la frontiera Spaniei“), povestea aceea nu Îi era de ajuns. Simțea că venise vremea să isprăvească odată cu ascunsul Într-o carte care n-ar fi altceva decît o făcătură din petice, un talmeș-balmeș, o adunătură de Însemnări. Importante nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
treburi de rezolvat. ă Cu siguranță, spuse Porfiri. Însă aș dori să mai vorbim înainte de a pleca. Vadim Vasilievici zâmbi căznit, traversă încăperea și intră într-o cameră alăturată. ă Nu suntem decât noi doi aici, explică Osip Maximovici. Spre deosebire de ilustrul nostru vecin Smirdin, noi ne ocupăm de toate. Ne așteaptă o comandă urgentă pentru Universitatea din Moscova. ă Mergeți des în sihăstrie? întrebă Porfiri cu nerăbdare, după ce își manifestă înțelegerea. ă Nu, anul acesta am fost pentru prima dată. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sau mai bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei», binevenită confrerie de dramă și literatură de avantgardă. Sîntem prin urmare dezarmați și siliți să aplaudăm pe toată linia curiosul sentiment de venerație al terbililor avangardiști de la «Insula» pentru ilustrele noastre mumii”. Peste aproape un deceniu, în panorama „Contribuțiuni sumare la cunoașterea mișcărei moderne de la noi” (în unu, nr. 33, feb. 1931), M.H. Maxy consemna retrospectiv „prima încercare a chinuitului Armand Pascal cu «Insula» pînă la apariția trupei din Vilna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a dat o bucățică și câinelui ghemuit lângă el. — E câinele tău? Cum îl cheamă? — Napoleon. Gaston n-avea un motiv anume să-i spună câinelui Napoleon, dar s-a gândit că n-ar fi rău să-i dea numele ilustrului strămoș. — Nici eu... nici câine-san... nu avem unde dormi, spuse zâmbind stins. — Zice că n-are unde să tragă la noapte. Femeile s-au consultat, încercând să găsească o soluție. Semănau cu niște vrăbiuțe care ciripeau. Bărbatul acesta simplu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am văzut opt medici care, judecându-i după haine și giuvaiere, treceau drept foarte iscusiți. Heraclion, arătând spre o ușă, a spus: - Acolo înăuntru zac fiicele mele. Garibaldo s-a oprit în fața medicilor. - Aș vrea înainte de toate să pun acestor iluștri învățați o întrebare. Ce tratament ați folosit până acum? S-au uitat la el disprețuitori și fără să-i răspundă. - Dar-ar boala-n voi, omul ăsta v-a-ntrebat ceva! s-a răstit la ei împăratul. Au devenit subit serioși, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Aruncat ca un șoșon uzat. Dar nu le voi da satisfacția de a mă vedea făcut knok-out, mai degrabă mă omor. Urc În vârful blocului și mă arunc În gol. Îmi fac o ieșire din scenă grandioasă. Demnă de bărbații iluștri ai Romei antice, oameni capabili să-și taie venele și să aștepte moartea sporovăind despre nemurirea sufletului, capabili să-și Înfigă un pumnal În inimă, să se arunce În flăcări. Catone Uticense. Cicero. Seneca. N-am să ajung la pârnaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sursă de suferință; iar aici nu era nimic de făcut, era un handicap radical, iremediabil. Din acel moment, am Început să-i urăsc pe cioroi. E drept, În liceu nu erau foarte mulți, majoritatea erau la liceul tehnic Pierre-de-Coubertin, unde ilustrul Defrance făcea striptease filozofic și Îi lingea În fund pe tineri. Chiar Într-una din clasele mele era un negrălău, un malac pe nume Ben. Purta Întotdeauna caschetă și bascheți Nike și sunt sigur că avea o mătărângă enormă. Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
elogiu funebru și pentru Allan Bloom, acum inclus cu minime schimbări, dar Într-un montaj care-i răstoarnă sensul, În Ravelstein. În roman, „Chick” abandonează tonul bossuetian de oraison funèbre și spune tot ce nu a putut spune la catafalcul iluștrilor defuncți. Din nou, nimic excepțional. Ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ale contemporanilor săi, Între care Shakespeare, Sir Walter Raleigh, Hobbes, William Petty, Mary Herbert, contesă Pembroke (sora supraviețuitoare și legatara literară a lui Sir Philip Sidney). Mi-e greu să citesc romanul lui Bellow cu gândul la toate aceste exemple ilustre, fie și pentru că Plutarh, Boswell și Aubrey au fost considerabil mai binevoitori cu cei pe care i-au evocat; Boswell l-a evocat pe prietenul său Johnson cu multă căldură; Aubrey, de exemplu, deși vizibil Înzestrat cu spirit caustic (wit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mulate, se repeziră să ajute la mutatul scaunelor la locul lor; Matthew înșfăcă dintr-odată ambele taburete ale lui MM, dovedind în mod clar că voia să fie singura persoană care atingea scaunul sacru pe care binevoise să se odihnească ilustrul fund; iar cei doi membrii ai consiliului s-au ridicat și s-au îndreptat către partea din față a amfiteatrului. Am luat-o după ei. — Doamna Marsh? zise femeia. Sunt Denise Sholto și fac parte din consiliul teatrului. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]