5,812 matches
-
la gluma ei și iese din birou. Dă fuga la Simon. ― Ai auzit? îi spune el, radiind de fericire. ― Da. E extraordinar, nu? ― Dar suntem acolo la treabă, Simon, și va fi o muncă a naibii de grea. Ben o imită înspăimântător de bine pe Diana, iar Simon se prăpădește de râs. ― Fii serios, amice, îi spune el. Interviul e într-o singură zi, după care păsărici și băutură în restul săptămânii. ― Simon, spune Ben pe un ton serios. Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de consiliul comunei Constanța darea unor locuri de case la periferia orașului unor români"2028. De asemenea, "de 2 ani s-a proiectat același lucru în Mangalia și, consiliul comunal, primarul N. Popof, cu ajutorul său, d. Arghiropulo, refuză cu încăpățânare, imitând Constanța în neacordarea locurilor"2029. Aceste practici ale administrațiilor orașelor Constanța și Mangalia, implicând interese imobiliare, erau condamnate de către redactorii săptămânalului Constanța care relatau faptul că "acești capi ai administrației își vând proprietățile de la marginile orașului, tinzând să prindă milioane
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
funcționari necontrolați și niciodată trași la răspundere"2560. În opinia prefectului județului Constanța, odată luate toate aceste măsuri, "se va produce o așa transformare în această provincie încât ea va deveni o podoabă a țării și o pildă vrednică de imitat"2561. Rezultatele recensământului populației realizat în noiembrie 1902 în județul Constanța indicau faptul că "populația județului Constanța (...) era de 139 570 de suflete"2562. Din numărul total al locuitorilor județului Constanța "populația română și de origine română este de 80
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
servi săteanului ca exemplu de construcțiune"2608, astfel că aceste clădiri nu aveau doar un rol practic ci urmau a deveni un model pentru săteni. În acest sens, Scarlat Vârnav aprecia că săteanul din Dobrogea "trebuie să râvnească a le imita când își construiește casa sa"2609. Totodată, Scarlat Vârnav își exprima părerea că "e indispensabilă, în special, o odaie de dormit în care funcționarii publici însărcinați cu inspecțiile să poată găsi adăpost"2610. Domnul Scarlat Vârnav aprecia costul construcției unui
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
agricolă, pliveam și prășeam culturi agricole. În fiecare toamnă și primăvară, noi plantam copaci: săpam gropi, plantam puieți și-i udam. Munca îl disciplinează pe om. NOI NU AM FOST EXPUȘI LA DEZMĂȚ, CUM SUNT EXPUȘI ELEVII DE AZI. Elevii imită ce văd, la vârsta lor încă nu au formată o scară a valorilor, care să-i ajute în utilizarea discernământului. Ei nu discern (nu selectează), ei imită automat imaginile văzute la T.V. Nu numai copiii, ci și unii oameni cred
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
NU AM FOST EXPUȘI LA DEZMĂȚ, CUM SUNT EXPUȘI ELEVII DE AZI. Elevii imită ce văd, la vârsta lor încă nu au formată o scară a valorilor, care să-i ajute în utilizarea discernământului. Ei nu discern (nu selectează), ei imită automat imaginile văzute la T.V. Nu numai copiii, ci și unii oameni cred că tot ce văd la T.V. este bun de urmat. Pe alte canale sunt prezentate femei și bărbați aproape goale/goi, care se bâțâie obscen, într-o
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
flirteze, iar În câteva ore, dacă nu chiar minute, actul sexual devenea o posibilitate. Marlena zâmbi și apoi căscă. —De-abia aștept să mă trântesc În pat. — Ce coincidență, glumi Harry. Și eu Îmi doresc exact același lucru. Și aici imită cât putu de bine gâfâitul unui cățeluș. Ea ridică dintr-o sprânceană În semn că pricepuse ambiguitatea obraznică a răspunsului lui. El zâmbi cu toți dinții, iar ea Îi Întoarse un zâmbet reținut care nu Însemna nici respingere, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sări În spinarea unui bivol de apă care se odihnea pe marginea drumului. Se luptă cu coarnele animalului care stătea absolut nemișcat, iar apoi Îi dădu un șut În coaste Înainte de a se declara Încă o dată victorios. Ceilalți băieți Îl imitară luându-și avânt și sărind pe spinarea bivolului, pentru ca apoi să se rostogolească precum niște gimnaști la o olimpiadă pentru munteni. Dacă ar fi vrut, bivolul s-ar fi putut ridica pe toate cele patru copite impunătoare ale lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scaun și pronunțară pe un ton monoton: —Shweli. —Pentru tribul Dai, Ruili Înseamnă „cețos“. —Cețos, repetară călătorii cu mintea În altă parte. Dar sunt unii care spun că poate Însemna și „ceață deasă“... —Deasă. — Sau „burniță fină“. —Burníță, spuseră ei imitându-i pronunția. Această burniță cețoasă poate apărea uneori Într-un singur loc - o stradă, o clădire -, iar peste drum să fie uscat, nici măcar o picătură. Foarte neobișnuit, de acord? De acord. Unii localnici fac glume și zic că poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Când era tânără, se chinuise să Învețe acele răsuciri dificile ale limbii și dăduse examen după examen după moda europeană. Ascultându-l pe soțul ei, Își Îmbunătățise pronunția, așa că acum nu mai avea acea pronunție pe care o au studenții imitând dicția stâlcită a profesorilor lor, care nu sunt vorbitori nativi. Faptul că ajunsese să stăpânească atât de bine limba engleză era pentru ea o bucurie a sufletului, era ca și cum ar fi cântat la un instrument. Iar cele mai intime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Uită-te la străinii ăia doi, Își șopteau Între ei chicotind. Bărbatul și doamna se sprijineau de un copac, Împingându-se unul În altul. El o apucase cu fermitate de fund, iar hainele amândurora erau Într-o dezordine necuviincioasă. Băieții imitară cuplul scoțând limbile și mișcându-le ca niște șerpi. Alții Începură să dea din coapse, apoi să le miște Înainte și-napoi. Izbucniră În hohote de râs dezlănțuite. Wendy și Wyatt se despărțiră și se uitară la copiii care țipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi plăcuse de ea atât de tare la Început când era relaxată și nu cerea atenție, ci o atrăgea În mod natural. Rupert, cu genunchii lui tineri și flexibili, stătea Într-o poziție cumva pe vine și adus de spate imitându-i pe localnici. Reperase un copac mamut și-și dorea să se poată furișa ca să se cațăre În el. Dar tatăl lui Îl atenționase clar să nu se Îndepărteze de grup. Își scoase cartea din buzunar și se apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a doua, anunță: —Nu-i rău deloc. Tinerele așezate lângă el Își coborâră privirile, dar zâmbiră Încântate și chicotiră când el dădu din cap Încurajator și-și ridică simultan degetele mari semn că totul era foarte bun. Doi băieți Îi imitară gestul. Marlena se aplecă și-i șopti lui Moff: Cred că Rupert și-a găsit niște admiratoare. După prânz, Roxanne Își luă camera și Înregistră fericita ocazie. Bennie se așeză lângă masa festivă pe care mai rămăseseră resturile de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
strigat: «Mama!» Era prima oară când îi auzeau vocea după mai bine de patru luni. Cum au auzit-o, și mama și tata un izbucnit în plâns. Anul ăsta a început să râdă. Chipul ei râde. Zâmbește la glume simple. Imit cu gura diverse sunete. Astea îi plac ei. Când o întreb: Cine a făcut pârț?», răspunde: «Fratele!» Atât de mult a progresat. Nu poate să-și miște gura prea bine. E greu să înțelegi ce spune, dar, cel puțin poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Vedeți dumeavoastră, în orice cursă și pentru orice cal există un punct nevralgic. În acel moment calul simte că totul este inutil. E un fel de blocaj mental. Jocheul înțelege. Calul scoate sunete de genul: «Uuaafu», «Aaafu». (*Pentru că Michael a imitat nechezatul calului, am încercat să reproduc cât mai fidel sunetele scoase de el.) Noi, în timpul cursei, putem să distingem foarte bine această „voce“, în toată hărmălaia aceea. Atunci jocheul trebuie să-și încurajeze calul. Eu îi vorbesc. Pe bune, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care au fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără să-i răspundă însă. ̨ i acordă doar o privire umedă de reptilă bătrână, în care nu se putea citi nimic; nici măcar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La autopsie îmi vor găsi "ușoare urme de umor în sânge". Mă lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice. Ce-i cu carnetul ăsta de culoarea morții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pădurile Engliterei ademenise, cu ajutorul fecioarelor, licorni îndrăgostiți, pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca și licornul, cerbul, înnebunit de dorință, alerga prin pădure în căutarea dragostei, dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea îi e
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile obrajilor, imita fanfara intonând imnul care-i plăcea lui și pe care-l învățase de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acoperită în permanență cu o bucată de pânză albă. Destul de repede și-a uitat înfățișarea și chiar a uitat că are vreuna. Acum, când se hotărî să o înfrunte și cuteză să o privească, desluși un bărbat bătrân care îi imita mișcările și gesturile, dar nu mai putea fi sigur că ceea ce vede în oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit. Credea că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
despersonalizează, o abstractizează, o face să-și piardă din esența magică. Poate din cauza aceasta concertele simfonice sau opera apar vulgare. În lume, măsori fragmentele, combini, critici, faci socoteli. Concertul lui Brahms e făcut să fie cântat pe mare, ritmul temelor imită valurile și printre note se profilează luna. Reluat la București, desigur că-și va pierde farmecul, și voi constata chiar că e mediocru. Cu Ioana alături, se desfășurau împrejurul nostru miracole, și, în același timp, simțeam palpitând în noi tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Pot să pun în mijlocul somnului lui, la patefon, pe Wagner, care umple cu sunete toată casa, el nu face nici o mișcare, nici măcar nu deschide ochii. E de ajuns ca în mijlocul muzicii celei mai puternice, să scrijilez cu unghia în lemn, imitând un șoarece, ca să și fie atent, să-și ațintească privirea. Guzganii însă nu-l interesează, cu toate că se aud tot timpul: își cunoaște puterile și-i satisfăcut probabil că pericolul nu poate să vie până la el. Doarme, se spală, se mângâie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care i se concede în mod obișnuit. Ea este ușor de recunoscut chiar în viața cotidiană. Dacă suntem atenți, de exemplu, la „modul în care îi vorbim unui străin care nu cunoaște bine limba noastră (sau dacă dorim să-l imităm pe acest străin)“, vom vedea că 134 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 130. dejucăm frecvent - și cu oarecare voioșie - unele reguli ale lim bii vorbite. În consecință, există destule situații în care normele de coerență sunt intenționat suspendate. Acest lucru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să huzurească-n trai; Alții se căznesc. Probleme, Cum să aibă de mălai. * Imităm pe-a vieții undă Tot ce e străin de noi, Iar tradiția străbună Piere iute și-n convoi. O, „dulce Românie”, ce tristă ai ajuns, Pe cerul tău de stele doar neguri au pătruns. Și vântul suflă aspru, destinu-i sub
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]