3,144 matches
-
scriitură eliberată de orice servitute față de ordinea marcată de limbaj. Scriitura zero este de fapt o scriitură la indicativ. Ar fi just să se spună că este o formă jurnalistică, dacă jurnalismul nu ar fi dezvoltat tocmai forme optative sau imperative - patetice, adică (Roland Barthes, 1964). Ne aflăm pe un teren extrem de alunecos și generator de confuzii. Dacă jurnalismul se opune poeziei, ar trebui să stabilim măcar ce este poezia. Ar fi prea simplu să acceptăm ideea că poezia este un
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
căruia i te-ai adresat. Drumul discursul, e aparent simplu: Premisă - Argument - Concluzie. Se poate și invers (să începem cu concluzia, de pildă). 5) Injoncțiunea Este un discurs centrat pe actul de a ordona, de a cere; tip de discurs imperativ (act alocutiv), care se folosește în avertismente, rețete, mod de folosire. 6) Predicția Dezvoltă un discurs anticipativ - din păcate, nestudiat temeinic de lingviști, de teoreticieni ai presei. Tipul verbal preferat este viitorul. Se folosește în: profeții, horoscop, meteo. 7) Dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
unor anumite aspecte care încurcă mai mult decât clarifică. Paragraful inițial Într-un fel, reluăm problema atacului, cu precizarea că atacul nu se reduce oricând și oricum la prima frază. Un bun paragraf de început trebuie să concilieze mai multe imperative: Să anunțe tema, să atragă atenția cititorului, să-l facă să-și dea seama că subiectul poate să-l intereseze. În același timp, să lase destul loc misterului, spunând cititorului destul pentru a-i stârni curiozitatea, doar atât cât să
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
implică: prezența unui verb de declarație și a unei conjuncții subordonatoare: că, dacă etc. În procesul transpunerii din stilul direct în stilul indirect, propozițiile enunțiative devin completive, exclamativele și imperativele își pierd intonația caracteristică, iar dacă sunt construite cu modul imperativ, în subordonată apare conjunctivul [...], în timp ce pronumele personale și verbale la persoana I și a II-a trec la persoana a III-a. (Roșca, 2004, p. 132) Întâlnită ocazional în reportaj, relatare sau genuri de autor (tabletă, cronică etc.), vorbirea indirect
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
rămână neutru, strict informativ; presupune obligatoriu rescrierea știrilor adiționate; dimensiunea variază între 20 și 100 de rânduri. Dacă subiectul impune o dezvoltare mai amplă, indicată ar fi redactarea mai multor articole, cu unghiuri de abordare cumva diferite; o importantă și imperativă cerință este omogenitatea scriiturii. La asta se adaugă ierarhizarea corectă a informației, citarea fidelă și abilitatea de a învecina informații diverse, uneori contradictorii; necesită atenție la elementele de legătură și la păstrarea tonului neutru. Alte riscuri: se poate confunda cu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de informații. Ierarhizăm informația în subdosare. Redactăm o știre scurtă, cu informația esențială. Dezvoltăm această știre într-un filet. Dezvoltăm fiecare secvență informativă. Verificăm exactitatea numelor, a toponimelor etc.. Revedem titlul. Datăm și menționăm sursele. Erori ale știrii Oricât de imperativă ar fi obiectivitatea în știre, ea rămâne deseori doar dezirabilă. Sunt numeroase cazuri când în redactarea informației se introduce subtil, cu intenție, elemente de comentariu, judecăți de valoare sau minimalizări. De pildă, formule de genul: organizația autointitulată..., partid extremist, ultranaționalistul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tensiune, îngrijorare și teamă nemotivată, fără obiect, care este neconfortantă din punct de vedere psihic"250. Deschizând dezbaterea despre frică, autorul citat o definește ca fiind ,,o emoție șoc, adeseori precedată de surpriză, provocată de conștiința unei primejdii prezente și imperative, despre care credem că amenință conservarea noastră"251. Este important să punem în evidență mecanismul extrem de profund interior, psihic, ce declanșează frica. Aceasta este o trăire intensă, negativă, care conștientizează și pune în evidență un pericol legat de însăși existența
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
una dintre problemele majore ale detenției. Supraviețuitorii închisorilor își amintesc că era insuportabil să stea 24 de ore din 24 aproape nemișcați, fără cărți sau reviste, știind că mai au printre ei câțiva agenți. „Nevoia de a face ceva devenise imperativă. Astfel, unii își desfăceau pantalonii și îi coseau la loc, alții învățau limbi străine, iar câțiva se rugau zi și noapte. Fărâmițarea sfertului de pâine nu servea doar la iluzionarea cu o masă mai bogată, ci avea și rol de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
străine, iar câțiva se rugau zi și noapte. Fărâmițarea sfertului de pâine nu servea doar la iluzionarea cu o masă mai bogată, ci avea și rol de trecere a timpului, întrucât lua ore întregi. Nevoia de a face ceva devenise imperativă. Problema de bază era să știi să-ți asiguri un echilibru interior, altfel te pierdeai: fie deveneai unealta lor (adică o cârpă), fie ajungeai la nebunie” (E. Dumitriu); • consideră că valorile de dinainte de război erau diferite, superioare celor de acum
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rămân în umbră și obscuritate Ă e singurul meu țel. Înapoi la sihaștri! Să-mi inventez o singurătate, să clădesc în suflet un schit cu resturile de ambiție și de orgoliu ce mi-au rămas” (idem). Numai că sfaturile acestea imperative, exprimând voința disperată a lui Cioran, nu devin foarte ușor fapt. Oricum, a trecut în etapa căutării anonimatului și a repudierii celebrității. Transcrie din Cocteau, pe care recunoaște că l-a disprețuit, următoarea cugetare: „Să nu aspirăm niciodată la glorie
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
diferite lupte politice, ceea ce atrage după sine decredibilizarea participării grupurilor la procesul politicilor publice, dar și reducerea încrederii publice în instituțiile responsabile de gestionarea procesului politicilor. În contextul actual, caracterizat de totala neîncredere manifestată de cetățeni față de instituțiile statului, devine imperativă adoptarea principiilor transparenței decizionale, care într-adevăr să contribuie la creșterea participării și a încrederii publice. Cu alte cuvinte, transparența decizională este un răspuns la presiunile cetățenilor și stakeholder ilor pentru realizarea unor reglementări mai bune, care să contribuie la
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
nevoia proiectării unor noi modele de dezvoltare a relațiilor dintre administrația centrală și administrațiile locale și regionale; dintre administrații și cetățenii aparținând comunităților locale și regionale; dintre administrații și diferite grupuri de cetățeni. În al doilea rând, există o cerere imperativă de reforme structurale la nivelul administrației centrale și la nivelul structurilor locale în scopul eficientizării (pentru ca acestea să devină compatibile cu structurile flexibile de tipul rețelelor), dar și pentru a crește capacitatea administrațiilor de luare a deciziilor prin implicarea în
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
semnificații, în interiorul individului; problematizarea, formularea de întrebări și răspunsuri, monologul interior dau substanță acestui tip de comunicare 19. S-ar putea spune că natura să intrapersonală îi conferă valente speciale: poate avea loc în lipsă a o serie de componente imperative (emițător, canal, proces de codificare-decodificare a mesajului, context, nivel de zgomot, feedback, receptor) pentru restul formelor. Toate modelele teoretice (recunoscute) ale comunicării utilizează structural aceste componente (adăugând/nu și altele), fapt ce le demonstrează natură indispensabilă în derularea normală a
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
produce din plin o învățare activă și funcțională, într‑un veritabil ecosistem în interacțiune cu el însuși, un ecosistem cognitiv, cultural, informațional și comunicațional care tinde să se autoechilibreze, cu condiția să nu intervină din afară, în mod brutal și imperativ, factori de decizie arbitrari care să afecteze procesul educațional și de asimilare a cunoștințelor școlare. 8.2. Clasificarea și etiologia dificultăților de învățaretc "8.2. Clasificarea și etiologia dificultăților de învățare" Dificultățile de învățare pot fi clasificate după mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
principal prin intermediul Internetului, al culturii vedetistice, televizate - nu discutăm calitatea acum, oportunitatea unei asemenea subculturi -, al sexului sau chiar al unor adjuvante extreme nedorite, cum sunt criminalitatea sau drogurile. Toate acestea - spuneau ei - Îi leagă de prezent: Într-un mod imperativ, spasmodic, angajant, total. Ei constituie - Îndepărtez din nou nuanța peiorativă a constatării - o generație fără memorie; o generație a dreptului de a trăi În prezent și de a-și proiecta, aproape iresponsabil, dar entuziast, dorințele de viață În viitor. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
încât nici o schimbare, chiar minoră și exterioară, nu putea fi introdusă în text, samaritenii au adoptat o atitudine mult mai liberală, socotind că esențială este înțelegerea Scripturii. Samaritenii aveau mult mai puține reticențe în a introduce direct în text schimbări imperative și modernizări; ei nu ezitau să modifice textul când socoteau că acest lucru este absolut necesar pentru o mai bună înțelegere a sa. Acesta este și motivul pentru care Tora samaritenilor este mult mai voluminoasă decât cea a evreilor. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
citat nu mai are autonomie în discursul indirect. Asistăm la dispariția exclamațiilor, a interogațiilor, a imperativelor... din discursul citat. Se știe că orice enunțare este afectată de o modalitate globală (orice frază este fie interogativă, fie asertivă, fie exclamativă, fie imperativă) care definește o anumită relație dintre interlocutori. În măsura în care citatul din discursul indirect nu mai are autonomie enunțiativă, el pierde această modalitate și se confundă cu discursul care citează. Este cea mai vizibilă consecință a traducerii unui act de enunțare în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
valorifica, în unele dintre nuvele, o tradiție epică orală drept sursă.”136 Rama plasează acțiunea boccaccescă într-un spațiu idilic, îndepărtat de decăzuta și morbida Florență, măcinată de plagă. „Încadrând povestirile într-o ramă, Boccaccio se supune mai întâi unei imperative nevoi artistice de ordonare. Rama îl ajută să delimiteze istorisirile, să facă comentarii asupra lor și să controleze întreg materialul de care dispune. Dar Boccaccio folosește acest procedeu al ordinii într-o manieră mult mai uimitoare, deoarece devine, de asemenea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dincolo de frontieră să acopere ușor bietele lor oase. Oamenii ăștia și-au sacrificat tinerețea pentru fericirea noastră, cu mult înainte ca noi să ne naștem". Să adăugăm că Martha Bibescu, probabil licitând pe tema unor ipotetice slăbiciuni personale, era imediat imperativă: "Niciodată să nu arăți cuiva scrisorile mele prostești. Tu ești singura persoană căreia îi pot dezvălui această latură a sufletului meu"86. Se pare că destinatarul nu a respectat rugămintea prințesei, pentru că aceasta îi comunica în toamna anului 1909: "Mă
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
norme, deși nu coincid cu normele juridice, le includ și pe acestea prin caracterul lor larg. Putem da exemplu în acest sens norma cel mai des invocată în lumea modernă, individualistă: să nu faci rău altuia (Iliescu 2007, 26), asemătoare imperativului categoric kantian (Acționează numai conform acelei maxime prin care să poți vrea totodată ca ea sa devină o lege universală) (Kant 1972, 31). Alte norme morale frecvent folosite sunt să nu ucizi, să nu produci suferință sau invaliditate, să nu
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
readucă la clinică. E limpede, încă de la primele replici ale lui Norris, că acesta devenise un substitut de tată pentru fetele Sternwood. Majordomul vorbește și acționează în numele unui mandat pe care generalul pare să i-l fi transmis în mod imperativ. De fapt, el continuă să fie protectorul din umbră al fetelor, asemenea unui oștean bătrân, care nu-și poate imagina că va sosi vreodată momentul retragerii din post: M-am dus să-mi fac vizita săptămânală și am aflat că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ȘI LIMITAREA PUTERII MONARHICE / 39 1. Raporturile monarhiei cu stările privilegiate / 39 1.1. Vasalitatea: ius resistendi et contradicendi / 42 2. Principiile reprezentării și convocării Adunărilor de stări / 47 2.1. "Democrație" și consimțămân / 48 2.2. Reprezentare și mandat imperativ/ 50 2.3. Regula majorității / 53 3. Cu privire la tipologia Adunărilor de stări / 58 III. MONARHIA ȘI ADUNĂRILE DE STĂRI ÎN EUROPA MEDIEVALĂ/69 1. Statele Generale în Franța: Etats Généraux / 69 2. Monarhia, Magna Charta Libertatum și Parlamentul Angliei / 83
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
puterii. În realitate, pentru exercitarea suveranității, națiunea trebuie să o încredințeze reprezentanților săi, deci suveranitatea națională implică un regim reprezentativ. Cei aleși nu reprezintă electorii lor, ci întreaga națiune, ceea ce face ca ei să nu poată fi supuși unui mandat imperativ: alegerea odată făcută, ei nu depind decât de conștiința lor, și votează după propriile convingeri. Interdicția mandatului imperativ a fost înscrisă în Constituțiile a numeroase țări, după ce a dominat viața Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate timp de câteva secole. Partajul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nu poate fi întreprins sau acceptat nici fără sfatul celor "atinși" de urmările acestui lucru (negotium), nici fără ajutorul celor care vor trebui să lupte și să suporte alături de comandantul și suveranul lor greutățile războiului. 2.2. Reprezentare și mandat imperativ Principiul reprezentării va triumfa în majoritatea imperiilor și regatelor creștine. Conceptul a fost dezvoltat în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Diferența reală între ordinele privilegiate și majoritatea populației unei țări se reflectă tocmai în funcționarea principiului reprezentării
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Desemnați de egalii lor, deputații sunt de multe ori obligați să se reîntoarcă la cometanți, mai ales atunci când deliberările iau o turnură neprevăzută, ori sunt chemați când își depășesc mandatul cu care au fost împuterniciți, fiind vorba de un mandat imperativ. Caracterul dublei subordonării este indicat, pe de o parte, de faptul că cel ales datora regelui fidelitate și ascultare, iar de altă parte era obligat să-și țină angajamentele față de electori, adică față de cei din starea căreia îi aparținea. S-
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]