10,269 matches
-
debaraseze de unul din „fiii” prea rebeli, prea indisciplinați, decât să dispară ea însăși de pe fața pământului. Într‑adevăr, milenarismul montanist apare ca o atitudine extremistă și revoluționară, care nu ar fi putut fi privită cu ochi buni de autoritățile imperiale. Un al doilea moment de revigorare a acestei mișcări, s‑a produs către anul 200, cu alte cuvinte, în vremea în care Hipolit își redactează scrierile sale Christ. și Com. Dan. Nu întâmplător el pune un accent deosebit asupra sensului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să studieze retorica la Nicomidia. Printre problemele controversate se numără și cele legate de data și locul convertirii sale la creștinism: Africa sau Bitinia? Unii cercetători asociază convertirea cu sărăcia în care se afla la un moment dat, în cetatea imperială. În tot cazul, el era deja creștin în vremea persecuției lui Dioclețian (303‑305), care însă nu l‑a afectat. În schimb, el a avut de suferit în calitate de retor și nu de creștin, de pe urma măsurilor represive luate de împăratul Galerius
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre Anticrist nu este un comentariu, ci un text polemic și dogmatic în același timp. Este vorba despre Haereticarum fabularum compendium, un tratat impresionant, pe care îl redactează către sfârșitul vieții sale (cca 453) - la cererea comes‑ului Sporacius, delegat imperial la sinodul de la Calcedon (451) - împotriva tuturor curentelor eretice de la Simon Magul până la Nestorie. Sporacius, prieten al lui Theodoret, dorea să cunoască cele două păreri implicate în controversa cristologică, cele două poziții care opuneau de ani de zile Antiohia și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Élisée dans la littérature chrétienne ancienne, Bellefontaine, 2000. Portolano, A., Il dramma dei „lapsi” nell’epistolario di Cipriano, Naples, 1972. Potter, R., „St. Irenaeus and «Recapitulation»”, în Dominican Studies, 4, 1951, pp. 192-200. Price, S.R.F., Rituals and Power. The Roman Imperial Cult in Asia Minor, Cambridge, 1984. Pricoco, S., „Osservazioni sulla struttura letteraria del De Christo et Antichristo di Ippolito”, în Orpheus, 12, 1965, pp. 133-155. Prigent, P., Apocalypse 12. Histoire de l’exégèse, Tübingen, 1959. Prigent, P., „Hippolyte commentateur de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eronată de autorul menționat, a unei stăpâniri dominate de o cruzime ieșită din comun. În realitate, această cruzime nu a depășit‑o pe cea din timpul altor domnii. Domițian s‑a străduit, după exemplul tuturor predecesorilor săi, să păstreze „mecanismul” imperial în stare bună de funcționare, luând măsuri ferme împotriva tuturor celor care ar fi încercat să o pună în pericol. În plus, Thomson arată că nici una dintre mărturiile epocii nu este în concordanță cu viziunea „isterică” a Apocalipsei (p. 174
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
subiect: D.M. Pippidi, Recherches sur le culte impérial, Paris, 1939; Le culte des souverains dans l’Empire romain, Entretiens sur l’Antiquité classique 19, Vendoeuvres‑Geneva, 1972, îndeosebi paginile 101‑175; S. R. F. Price, Rituals and Power. The Roman Imperial Cult in Asia Minor, Cambridge, 1984. . „Fără îndoială, putem considera că această practică le era cunoscută creștinilor, fapt atestat de Apocalipsa lui Ioan (13,16), atunci când aceasta vorbește de obiceiul, transmis de papiri, de a pune un semn pe contractele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Colocviile internaționale ale CNRS, 575, Paris, 1978. . În legătură cu aceasta, P. Maraval scrie: „Α fost implicat oare, în aceste persecuții, Marcus Aurelius însuși? Chiar dacă, în cazul martirilor de la Lyon, textele vorbesc despre o intervenție a împăratului (sau cel puțin a călăilor imperiali), nu putem raporta aceste persecuții la inițiative care să‑i fi aparținut” (Les persécutions durant les quatre premiers siècles du christianisme, Paris, 1992, p. 33). . Plecând de la textele din Daniel, confirmate de Noul Testament, Irineu propune următoarea schemă cronologică: Imperiul Roman
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ce era de la Mangop”) și a fost înmormântată în necropola de la Putna (unde, probabil, își celebrase și cununia). Vălul de mormânt de la Putna ne-o arată pe catafalc, îmbrăcată în haine de stofe grele domnești, încărcate de nestemate, cu coroană imperială și botfori având culoarea roșie rezervată bazileilor 18. Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, domnul țării Românești, se afla la Curtea de la Suceava din 1473. Câteva lupte și mai multe gesturi inamicale ale lui Radu cel Frumos (instigări la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a născut Bogdan Vlad, viitorul Domn Bogdan al III-lea), Maria Voichița i-a stat alături vijeliosului Voievod în toate întreprinderile lui de suflet. O vedem pozând, împreună cu soțul ei, zugravilor care au împodobit Voronețul și biserica din Hârlău. Mantia imperială, cu mult aur, se armonizează cu pandelocurile ce aduc aminte de podoabele acelorași bazilei, la fel și cerceii ori șiragurile de perle. Totul trimite către Bizanț...20 Maria Voichița s-a stins în 1511. Fiul ei a înmormântat-o la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moleșeală” periculoasă l-a împiedicat să fructifice și rezultatele campaniei din Ardeal din 1611, când „pedepsise” Brașovul și-l învinsese pe Gabriel Báthory. între necazurile acestei domnii agitate (între altele și din pricină că Radu Șerban a rămas fidel angajamentelor luate față de imperiali) și o bucurie, adusă de Doamna sa (Elena, fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni, nepoată a lui Udriște cel ce fusese însurat cu Anca, fiica lui Radu de la Afumați): „Iar Șărban-vodă simțind de aceasta, fiindu-i oștile risipite, n-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
audiențe publice, prezida activitatea politică a Curții, participa la marile ospețe aulice, ocupa tronul domnesc la praznicele Bisericii îmbrăcat în haine ce semănau cu odăjdiile sacerdoților, era insul care concentra în apariția sa puterea (discreționară, fără margini, venită din timpuri imperiale, de nimeni din interior serios cenzurată) și autoritatea de a o exercita. El conducea, pentru că era stăpânul feudal absolut (în cadrul unei monarhii absolute - zic unii istorici - de tip oriental) al țării. El era Voievodul (Domnii români au ținut foarte mult
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tron. însurându-se a doua oară (în urma unei „competiții” - acceptată de unii istorici - cu moldoveanul Ștefan cel Tânăr) - cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, Radu de la Afumați, un „drăculesc” - cum ar zice Xenopol -, devenise un om al Craioveștilor. Simpatiile pentru imperiali ai Voievodului sau, poate, ostilitatea boierilor de la răsărit de Olt, ori - afirmă unii istorici (C.C. Giurescu, între ei) - amestecul turcilor (cauzele adevărate nu sunt cunoscute) au închegat un complot împotriva sa, uneltire pusă la cale într-o adunare a boierilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe 16 ianuarie 1471, a avut, poate, un băiat, numit tot Negrilă, și care, ca pârcălab, i-a fost fidel Voievodului 250, nu avem nici o informație privind-o pe soția și pe copiii lui Andreica, stolnicul arătos (Ioan Belsius, agent imperial: era „un om prea frumos la înfățișare”) tăiat de Despot Vodă, căci îi umblau prin cap visuri de domnie; ai vornicului Badea, aflat - poate - printre cei morți în războiul de la Valea Albă din 1476; ai lui Luca pârcălab pierit și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu borurile întoarse în sus și brodate în zigzag, făcută din blană sau din pâslă, sau din păr de cămilă și semănând cu cele purtate, cam în același timp, în Germania 315 (Domnul agrea și mitrele din scarlatto roșu, culoare imperială) - are pe cap „o scufiă cu pene, cu o coroană cu multe ramuri, cum poartă și prinții italieni din Cavalcada regilor magi a lui Benozzo Gozzoli, îmbrăcând peste bogata rochie lungă până în pământ, cu mânecile largi atârnând în jos, o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mariei (Maria Voichița, și ea o viitoare văduvă), fiica Domnitorului muntean Radu cel Frumos, brodat pe o perdea de ușă de la Mănăstirea Putna, cu coroana așezată pe un văl lung, cu o mantie bizantină și cu papuci de culoare roșie, imperială 321. Cu același văl (vezi și mai sus) - care poate să fi fost o maramă - sub coroană, apare frumoasa Maria Voichița și în tablourile votive de la Voroneț, Pătrăuți și Dorohoi, de la biserica Sfântul Nicolae și în broderiile de pe epitrahilele de la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o adusese de la Kiev. Magnifică este și înfățișarea Mariei din Mangop, din neamul Paleologilor bizantini, înrudiți și cu Komnenii, așa cum a păstrat-o acoperământul de mormânt de la Putna, făcut din mătase purpurie. Coroana înaltă lasă să atârne cele două pandelocuri imperiale, iar veșmintele sunt pline de pietre prețioase și de ornamente brodate. Pantofii, ale căror vârfuri se văd de sub șuba impunătoare, au și ei culoarea rezervată împăraților. Curțile domnești au menținut aplecarea spre luxul vestimentar menit să impresioneze. în mai puține
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spre nemoarta pomenire a sa și a tot bun și prea bl(a)gorodnicŭ neamului său; săvârșindu-să la alŭ optulea anŭ a domniei sale...” 53. Când ambițiile erau mari - și mă întorc la Neagoe Basarab (hrănitor - s-a spus- de năzuințe „imperiale”) și gândul mai înalt, elementele (ctitorii, danii, ajutoare) ce putem asigura dăinuirea „numelui bun” și „pomeana” erau semănate pe un spațiu mai întins, echivalent cu zonele esențiale ale Ortodoxiei. Este lung șirul domnilor români dăruitori la Locurile Sfinte. Donațiile generoase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
erau recrutate și unele diaconițe (și ele alcătuind o grupare religioasă importantă) și bineînțeles, cele ce urmau a se consacra chinoviilor 167. Era însemnată această grupare a diaconițelor (ea a înlocuit „ordinul” văduvelor) de vreme ce canoanele sinoadelor o discută, iar novelele imperiale s-au ocupat cu fixarea numărului „diaconilor sacramentali”. O novelă a împăratului Iustinian (527-565), a III-a, se precizează că, la Marea Biserică din Constantinopol, trebuie să funcționeze concomitent 60 de presbiteri, 100 de diaconi, 40 de diaconițe, 90 de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era ajutat de Gallerius) propunându-i-o și pe fiică-sa, Teodora de soție. O soție care - zic istoricii 186 - impusă de Dioclețian (ca parteneră într-o căsătorie eminamente politică), aducea drept zestre (la Trevori unde prezida Chlorus), o coroană imperială și nu putea fi refuzată. Constantin Chlorus a murit în anul 306 și legiunile din Galia și din Britania l-au proclamat împărat pe Constantin. El va deveni împărat unic în anul 325, după ce a scăpat de toți adversarii. Și-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va deveni împărat unic în anul 325, după ce a scăpat de toți adversarii. Și-a concretizat respectul ce-l purta maică-si acordându-i titlul nobilissima femina și proclamând-o, în anul 325, Augustă, cu dreptul de a purta coroană imperială. Sfânta Elena, știută și stimată în imperiu (Eusebius din Cesareea), șicontinuat „viața de văduvă creștină” (opinia majorității scriitorilor), protejând Biserica, cultivând bucuriile spiritului, zidind, ctitorind, ajutând. Văduvele sfinte vin și dintr-o istorie scripturistică (proorocița Ana, la adânci bătrâneți, despre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
40.000 de aspri, „birul lui în țară”) și își lăsau rudele în mare sărăcie (ca albanezul Leca Racotă - mort înainte de 17 august 1606 - trădător de profesie - l-a părăsit pe Mihai Viteazul și pe alții -, pe care obediența arătată imperialilor nu l-a scăpat de paupertate ori ca alt alogen, grecul Cârstea Drăgescu [Scordocul], înrudit prin nevastă - Marica - cu Bălenii, care a fost închis și ucis din porunca lui Constantin Brâncoveanu). Văduva marelui logofăt Grigore Grădișteanu, Stanca, fiica marelui postelnic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
târziu de un descendent - banul Mihai Cantacuzino, genealogistul 297 - de prenume, preponderent creștine, ce urmează trasee care coboară dinspre bunici și unchi către nepoți - și acesta un „punct” al zisului proiect și al stăpânitorilor din Coiani, fără a uita linia imperială de sorgine bizantină) a fost dată (în prima ei căsătorie, căci apoi s-a măritat cu comisul Stoian [Florescu]) după un Ianachi Catargi, postelnic, fiul lui Apostol Catargi, mare postelnic în Moldova, persoană influentă și de încredere din moment ce Vasile Lupu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Dumnezeu domn și voievod al țării Moldovei și Valahiei” - era formula cu care se autointitula în scrisorile către vecini) și pretindea că se trage, ca toți Mihneștii, din Radu „întemeietorul”. Povestind domnia sa din Moldova a acestui ins cu gusturi imperiale, Miron Costin îi zice „cel Mare” și-l face să rostească sfaturi parenetice. Radu Mihnea a pus să fie pictat în tabloul votiv și pe canaturile unei uși la Mănăstirea din Iviron de la Sfântul Munte (lăcaș de care se legau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doamnă mă invită acasă la ea, căci fusese Înștiințată că În Lahore am avut ocazia să-l cunosc pe Victor Jacquemont, a cărui corespondență tocmai o citea pe atunci. Timp de două ore am conversat despre diverse lucruri cu Alteța Sa Imperială. Se interesă mai ales de Kabul, Buhara și India, de situația lor politică, fizică și morală, cerându-mi chiar și cele mai mici detalii În privința acestor țări194. Pe de altă parte, nici eu nu pot să omit a menționa aici
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu semnătura lui Ghulab Singh, care, În absența lui Lal Singh, era atunci vizir temporar al statului Lahore. Motivul pentru care prezint aceste copii publicului este următorul: În decursul ultimului an, am fost informat de directorul general al biroului tipografic imperial din Viena că există 500 de tipuri locale și 104 tipuri străine de caractere În acea instituție, printre care am observat și caracterele sikhșilor (Gurmukee), menționate În explicația planșei 12. Dar În acea vastă colecție nu sunt de găsit caracterele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]