2,195 matches
-
politețe, corespunzând pronumelor din română "tu", "voi", "dumneata" și "dumneavoastră". Pronumele li și ŝi se folosesc numai cu referire la persoane sau animale și lucruri personificate. Pronumele ĝi poate desemna animale, lucruri, idei abstracte etc. Pronumele "oni" este analog pronumelui impersonal "se" din limba română. Este echivalentul franțuzescului "on" sau germanului "Mann". Se folosește atunci când este vorba de ceea ce se face în general, cănd autorul acțiunii nu poate fi bine precizat. Este folosit mai ales ca subiect. De exemplu: Ĉi ție
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
mai mult decât ar arăta cei optsprezece ani ai mei ». Mania de a raționa excesiv, presiunea de a înțelege sensul existenței sale îl conduc spre o viziune cinică și nihilistă asupra lumii, unde Dumnezeu este înlocuit de o forță naturală impersonală: moartea. Prințul Mîșkin, în schimb, întrunește multe din idealurile creștine: umilința, abnegația, dorința de a ajuta pe cei aflați în nevoie. Personaj nelumesc și inadaptabil într-o lume despiritualizată, el este adesea batjocorit și desconsiderat de ceilalți. „Idioția” lui, în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
di" stă înaintea cuvântului ce înglobează cuvântul caracterizat : "nai̯marli di toț" „cel mai mare dintre toți”. În meglenoromână sunt frecvente construcțiile de tipul „mi se pare”, „mi se cuvine” extinse și la verbe care în principal nu sunt impersonale: "nu-l’ ți măncă" „nu-i e foame” (literal „nu i se mănâncă”), "la si durmea" „le era somn” (lit. „li se dormea”), "nu-ń ți duți" „nu-mi vine să mă duc” (lit. „nu mi se duce”). Lexicul meglenoromânei cuprinde
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
sale, Hopper rămâne fidel propriei viziuni interioare până la moartea sa la 15 mai 1967, survenită în atelierul său din New York. Opera lui Hopper poate fi considerată din mai multe puncte de vedere. Esențial este însă modul său modest, discret, aproape impersonal, de a realiza pictura. Folosirea formelor unghiulare și cubice - nu inventate de el, ci existente în natură -, compozițiile simple, aparent nestudiate, fuga de orice artificiu dinamic, sunt elemente ale stilului său care dau impresia de a nu avea deaface cu
Edward Hopper () [Corola-website/Science/297991_a_299320]
-
pronumele demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional]]-[[modul optativ|optativ]] și [[modul imperativ|imperativ]] și patru moduri impersonale ([[infinitiv]], [[gerunziu]], [[supin]] și [[participiu]]). Limba română folosește șapte vocale: , , , , , și . În plus, vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină, încă neasimilate. La sfârșitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un scurt non-silabic, care
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
aflați cu mult în urma Apple. Și asta deoarece Apple scosese un model revoluționar: Macintosh. Diferențele între lumea PC-urilor IBM și a celor produse de Apple se adânciseră; deși primele se numeau "computere personale", cu greu puteai găsi aparate mai impersonale și mai neprietenoase. Până și forma lor colțuroasă contrasta cu rotunjimile Macintosh-urilor. Oricine pornea computerul dădea de un ecran negru; trebuia să scrii comenzi criptice și era suficient să greșești o literă, pentru a fi lămurit cu replici pline de
Apple Inc. () [Corola-website/Science/296536_a_297865]
-
a istoriei umane. Acest proces dialectic presupune uneori acumulări treptate dar alte ori cere salturi discontinui, schimbări violente ale al status quo-ului existent. Figuri istorice precum Napoleon Bonaparte sunt, conform interpretărilor hegeliene, mai degrabă simptome și unelte ale proceselor dialectice impersonale de bază decât modelatoare ale acestora. Marx și membrii grupului Tinerii Hegelieni din care făcea și el parte, au păstrat cea mai mare parte a modului de gândire al lui Hegel. Dar Marx „l-a adus pe Hegel cu picioarele
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
Matthew Arnold și a lui John Ruskin : a comparat viața omului disipat din secolul al XIX-lea cu cea a unui abate medieval. Pentru Carlyle, comunitatea monastică era unită de valori spirituale și umane, în timp ce cultura modernă zeifica forțe economice impersonale și teorii abstracte privind „drepturile” omului și „legile” naturale. Valorile comunale erau înlocuite de individualism izolat și capitalism „laissez-faire” nemilos, justificat de ceea ce el numea „"sinistra știință"” a economiei. Aceste idei au influențat dezvoltarea socialismului, deși unele aspecte ale gândirii
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
o facem de obicei văzând în acesta o maturitate extraordinară și impresionantă în ceea ce privește multiculturalitatea și pluralismul. Ceea ce a facut posibilă această “conviețuire” pașnică a nu a fost numai existența instituțiilor, care au reușit să facă aplicabile niște reguli abstracte și impersonale care au eliminat conflictele, ci divizarea și specializarea acestora pentru a se putea plia cât mai bine pe realitatea socială. Într-o lume în care popoarele de peste tot se definesc în termeni culturali, ce loc există pentru o societate atât
Excepția în caz de maximă urgență () [Corola-website/Science/306975_a_308304]
-
ul este reprezentat de credința în Brahman, ființă absolută, impersonală, creatoare a Universului. "Brahmanul" este Sinele suprem. Brahman este mai bine descris ca realitate infinită, omniprezentă, omnipotentă, incorporală, transcedentă, conștiință infinită și fericire infinită. Conform Veda, Brahman există dintotdeauna și va exista în veci. El este în toate lucrurile dar
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
succesiunea reâncarnărilor se face prin efort propriu, prin purificarea vieții și prin exercițiile psiho-fizice (yoga). Acestea conduc la scopul ultim al existenței umane, când, în lipsa conștiinței și personalității care dispar, sufletul ajunge să se identifice cu Brahman, principiul absolut și impersonal, în care se regăsesc toate sufletele individuale ajunse la eliberare. Tehnica yoga presupune practicarea mai multor exerciții fizice și spirituale: 1. Înfrânările, adică ferirea de ucidere, minciună, furt, avariție și încurajarea abstinenței sexuale. 2. Disciplinele, adică purificarea interioară a organelor
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
multe pastile, probabil și ca înlocuitor al hranei, și - fapt remarcabil și strident - acestea nu au denumiri. Lucrurile, nu doar pastilele, se recunosc după culoare și după o cifră specifică, atașată. Oamenii se tem de denumiri, este o lume desemantizată, impersonală, rece. Rostirea unor cuvinte (ca „război”, „iubire” etc) este aproape un sacrilegiu. Ei își mai amintesc vag care este sensul lor sau că acestea au existat cu adevărat. Aici domină o frică naivă de recunoaștere, totul este înstrăinat, generalizat sau
Fahrenheit 451 (film) () [Corola-website/Science/302755_a_304084]
-
sursă permanentă de inspirație pentru creatorii din toate domeniile artei.Dicționar Enciclopedic Român, Vol. III, K - P, Editura Politică, București, 1965. Mitul (definiție externă, perspectivă externă asupra acestuia) este o povestire fabuloasă de origine populară și necugetată, în care agenți impersonali, cel mai adesea forțe ale naturii, sunt prezentate sub formă de ființe personale ale căror acțiuni și aventuri au un sens simbolic.De la certitudine la dubiu - Filozofie și raționalitate, Robert Paradis, Georges Ouellet, Pierre Bordeleau, E.R.P.I., 2001, cu citare din
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv Participiu Gerunziu Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale: Prin diateză se exprimă relația dintre acțiune și participanții la aceasta: agentul (cel care face acțiunea) și pacientul (cel care suferă consecințele acțiunii). În funcție de definiția exactă a diatezei și de criteriile
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
a diatezei și de criteriile care decurg din definiție, limba română are un număr de diateze care variază între două și șase. În toate analizele apar diateza activă și cea pasivă, la care se mai pot adăuga următoarele diateze: reflexivă, impersonală, reciprocă și dinamică. "Gramatica limbii române" (Editura Academiei, 2005) propune un sistem de trei diateze aflate în două relații de opoziție: activă vs pasivă și activă vs impersonală, renunțînd astfel la diateza reflexivă. Exemple:
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
și cea pasivă, la care se mai pot adăuga următoarele diateze: reflexivă, impersonală, reciprocă și dinamică. "Gramatica limbii române" (Editura Academiei, 2005) propune un sistem de trei diateze aflate în două relații de opoziție: activă vs pasivă și activă vs impersonală, renunțînd astfel la diateza reflexivă. Exemple:
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
acest eveniment tipografic! Autorul acestei noi traduceri a Noului Testament, este - din capul locului - vrednic de toate laudele și de toate încurajările. (...) Traducătorul merită să fie lăudat pentru lucrul cu care ni se înfățișează. Nu-l cunosc nici personal, nici impersonal. Se zice că e față bisericească și anume preot călugăr. A mai apărut de câte ori, în câmpul literaturei bisericești, cu mici publicații pioase, dintre cari în acest moment, nu-mi aduc aminte de nici una.” Cu privire la versiunile Cornilescu (și îndeosebi la Biblia
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
Omul își justifică valoarea sa umană prin faptul că își riscă viața în luptă. Dar această luptă este la peste tot și întotdeauna (la "toți") aceeași. Toți oamenii care luptă sunt la fel. Valoarea umană justificată prin luptă este generală, "impersonală". De aceea, statul de războinici (stăpâni) nu recunoaște decât elementul "general" în om. Cetățeanul războinic nu este decât un "oarecare" cetățean anonim, nu "acel" cetățean anume. Chiar și șeful statului este numai un "oarecare" reprezentant al statului; în activitatea sa
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
personalitățile". Sclavul-muncitor este cel care devine conștient de individualitatea sa, și descoperă ideologiile care oferă o valoare absolută individualului, și nu generalului, statului. Însă statul, "generalul", societatea de războinici nu recunoaște nici munca, nici "personalitatea" muncitorului, ci cel mult "produsul" impersonal al muncii sclavului. Atât timp cât sclavul nu luptă, valoarea sa individuală rămâne subiectivă; el singur se autorecunoaște. Contradicția dintre Revenind la dialectica stăpân sclav, trebuie spus că partea umilitoare, servilă a satisfacerii trebuinței stăpânului a fost preluată de sclav. Astfel, prin
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
este scos în evidență. Exemple: "Odlazim" „Plec” (subiect inclus), "Slično sam mislio i ja" „La fel mă gândeam și eu” (subiect exprimat și prin pronume). Cu predicatul exprimat prin verbele "biti" „a fi” și "imati" cu sensul „a exista” folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal. Numele predicativ, dacă este o parte de vorbire nominală, poate fi nu numai la nominativ (ex.
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
să se exprime procesul subordonat cu infinitivul oricând este posibil, în general când subiectul său este același cu cel al verbului regent, și când acesta exprimă: Tot cu infinitivul se exprimă procesul subordonat cu subiect nedefinit, atunci când verbul regent este impersonal și exprimă obligația, astfel exprimându-se o obligație generală: "Prije svanuća treba sakriti pušku" „Trebuie ascunsă pușca înainte de ivirea zorilor”, "Valja spasavati obraz grada" „Se cuvine să se salveze onoarea orașului”. În limba croată se găsesc cuvinte slave vechi din
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
literare. Pe durata următorilor 25 de ani, Hardy a semnat încă zece romane. El însuși s-a referit la cele mai bune titluri ale sale ca "romane de caracter și împrejurări". Hardy a fost un pesimist care a subliniat forțele impersonale și în general negative ale soartei asupra oamenilor simpli ai clasei muncitoare despre care a scris. Hardy și soția s-au mutat de la Londra la Yeovil și după aceea la Sturminster Newton, unde a scris "The Return of the Native
Thomas Hardy () [Corola-website/Science/304257_a_305586]
-
a zecea întrebare, aș fi câștigat un milion de dinari”. În limba sârbă lipsește concordanță timpului predicatului propoziției regente cu cel al predicatului subordonatei, cum există de exemplu în limba franceză. Astfel: Acțiunea subordonată lui "trebati" „a trebui” că verb impersonal se exprimă la infinitiv dacă cel la care se referă obligația nu este precizat: "Treba sačekati „Trebuie să se aștepte / așteptat”. Dacă subiectul este precizat, acesta este al unei propoziții subiective introdusă prin conjuncția "da" și cu predicatul la indicativ
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
J. M. E. McTaggart. Idealismul personal al lui Howison a fost de asemenea numit „persoalismul California” de alții pentru a face distincție între el și „personalismul Boston”, care a fost fondat de Bowne. Howison a afirmat că atât idealismul monistic, impersonal, cât și materialismul, merg în contradicție cu experiența libertății morale. A nega că libertatea cercetează adevărul, frumosul și „iubirea binevoitoare”, înseamnă a submina orice acțiune umană profundă, inclusiv știința, moralitatea și filozofia. Idealiștii personaliști Borden Parker Bowne și Edgar S.
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
un ciclu de tablouri legate de viața satului, acum, la sfârșitul anilor douăzeci, tratează tema în mod diferit. Personajele, exprimate cu ajutorul unor forme simplificate și colorate, pe fundalul unor dungi de culori diferite, reprezentând câmpurile, luncile, cerul și drumul, sunt impersonale. Fata cu pieptene"" este un portret imaginar. Acest personaj cu atitudine rigidă și privire imobilă este înveșmântat de artist într-un fel ingenios, în culori tipice suprematismului, roșu pe negru, galben, verde și albstru închis. Obiectul înfipt în părul fetei
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]