8,822 matches
-
ci și să răspundă unui anume spirit mimetic, ce îi era structural. Apropriindu-și motive, ritmuri și imagini caracteristice unui climat literar pe care își puseseră amprenta V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga, St. O. Iosif, M. va căuta să le imprime câteva nuanțe ținând de propriile trăiri. Demersul său va avea efectul scontat fie în rememorarea unor prezențe tutelare (Mama), fie în creionarea unor peisaje care îi pun în evidență calitățile de pictor naiv (Icoană scumpă, Flori de primăvară, Cules de
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
se izolează pentru a se putea defini, pentru a-și asigura astfel libertatea de a alege. Deși compusă prin asamblarea de secvențe introspective cu relatarea unor întâmplări din exterior, narațiunea e unitară, subordonată ideii din titlu. Notația, frecvent spontană, lapidară imprimă textului un ritm sacadat, un aer modern. Romanul Destrămare (1939) continuă să ilustreze disoluția socială și morală a mediului urban, în special a familiei. Intenția autorului a fost să reconstituie copilăria și adolescența personajului central, dar treptat acesta rămâne în
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
vine să completeze cu mijloacele prozei, dar tot în registru liric, preocuparea de a-și înregistra și comenta trecutul, deși sunt mari porțiuni în care autoarea trece în plan secund, ca biografă a soțului ei. Dintr-o copilărie „trează”, viu imprimată în memorie, apar secvențe pline de farmecul unor trăiri netrucate, iar din tinerețe vin confesiuni despre influența poeziei (în special a celei minulesciene) sau relatări ale experiențelor din timpul școlarității. Triptic memorial: Omul. Poetul. Vecinicia - text publicat în 1968, sub
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
m-aș duce: la Paris sau New York? La New York m-aș duce să mă îmbogățesc, la Paris - să fac cultură. Eu sunt atașat Europei și pentru caracterul ei profund temporal; este ancorată în temporalitate puternic. Este bătrână. Americanii și-au imprimat stilul de îmbogățire rapidă. Vrei să te îmbogățești, du-te în America, vrei să fii un om deștept, du-te oriunde în Europa. N-o să avem ce face, vom deveni europeni. Sunt foarte multe cerințe și foarte multe bune” (cadru
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
știut să-l răscumpere vreodată. Revelația deșertăciunii poartă cu sine apăsata conștiință a netrebniciei; în absența unui Dumnezeu iubitor și suveran, cele mai sublime acte de umanitate se irosesc în neantul definitivei uitări. Harta desenată de gesturile noastre zilnice nu imprimă decât imaginea deșertului; ariditatea nisipului măsoară trecerea timpului cosmic; existența nu pare să aibă decât o consistență granulară. Când oftăm îngândurați și zicem „deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune”, nu facem decât să incriminăm lotul comun de ambiții și decepții subiective
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Editorul atrage în mod repetat atenția asupra unui fapt de căpătâi: paginile Vechiului Testament se parcurg cel mai bine cu ochii celui care L-a cunoscut mai întâi pe Iisus Hristos. Ca un giulgiu textual, chipul lui Hristos este invizibil imprimat în cuvintele Scripturii (J.-L. Marion). Radiografiei îi corespunde aici, în lectura Scripturii, efortul de purificare lăuntrică și rugăciunea neîncetată. Revelația chipului lui Hristos nu se produce la capătul unei practici arheologice sau al unei investigații critice. Numai o inteligență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca să spun așa - al tineretului american nu a fost inteligent și responsabil „recuperat”, găsindu-și singur debușeul în revoltele studențești din anii ’60. Așadar, deși studentul venea la universitate ca perfectă tabula rasa, universitatea a pierdut ocazia de a-i imprima ideile, valorile, deprinderile de gândire critică și celelalte elemente ale educației liberale (clasice). E curioasă, la un comentator și traducător al lui Platon, această apologie a ignoranței inițiale ca teren al virtualității pedagogice infinite. Psihologia cognitivă și teoria educației care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui vizibilă nu este cea mai mică dintre minunile pe care ni le prilejuiește. De cele mai multe ori, ea este brăzdată cruciș și curmeziș de nenumărate linii, asemănătoare acelora ce se întretaie în frumoasele gravuri italiene. Dar aceste semne nu par imprimate în substanța cleioasă pomenită mai înainte. ci par să se străvadă prin ea, ca și cum ar fi gravate în trupul însuși. Mai mult încă: în unele cazuri, aceste linii constituie, pentru un ochi avizat și atent, un simplu fundal pentru numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
imaginea artistică, În câte retorte și creuzete artistice a fost distilată fapta, experiența, impresia ori expresia din sfera realului, pentru a deveni act, fapt și atmosferă literară. Pentru a evita excesiva politizare a demersului sau nota oarecum didacticistă care ar imprima-o enumerarea momentelor politice ale anului În care a fost antrenat fenomenul cultural, propun o rezolvare filologică În definirea climatului și atmosferei cotidiene la nivelul anului 1949. Din presa vremii voi extrage un mic procent de; cuvinte: acele cuvinte care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai atent analizat. (Ă). Suzana Delciu În Manifest pentru 7 Noiembrie vădește o astfel de slăbiciune. Furată de Înșiruirea, de o superficială fluență a cuvintelor, confuză În imagini, minimalizează o temă ce comportă din partea poetului un serios efort pentru a imprima versului tot sensul revoluționar, implicat În evocarea mărețului act istoric. (Ă)”. POETUL EXEMPLU: DAN DEȘLIU Dar dacă așa scriau Începătorii, ori poeții-muncitori cum scriau consacrații? Să ne oprim asupra poeziei lui Dan Deșliu, fără Îndoială Poetul, nu numai al anului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-o deocamdată fragmentar, decupând În pânza vieții fâșii izolate și variate, nu mai puțin semnificative. (Ă). Trebuie să constatăm avalanșa de producțiuni tinere pe care noile condiții de viață le-au descătușat, Între care se disting unele vizibile talente ceea ce imprimă un caracter de fenomen amplu al prozei actuale. La acesta se adaugă desigur și contribuția nuvelistică a scriitorilor «vechi», maturi. (Ă). Să analizăm de pildă una din cele mai izbutite dintre nuvelele adunate În culegerea Editurii de Stat și anume
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
conținutul de idei atât de bogat al versurilor lui Simonov, credem că traducătorul nu a știut să găsească totdeauna forma românească cea mai expresivă și, uneori chiar, nici cea mai justă. Imputăm lui George Dan că n-a căutat să imprime un stil unitar tuturor versurilor; mai bine zis, că nu a concentrat caracterele comune Într-o atmosferă specifică. (Ă). Calitatea inferioară a traducerilor lui George Dan alterează Însuși conținutul poemelor lui Simonov, umbrindu-le mult din valoarea originală, care nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În straie țărănești, Moise Ion Chincea, topitorul Timofte, apoi Alecu Chirvăsuță, Ștefan Cruță, Iftode sau Zevedeiu Bălan, reprezintă acea categorie de muncitori avansați care a răspuns din primul moment chemării partidului - eroi modești ai reconstrucției, care prin exemplul lor au imprimat elan primelor Întreceri patriotice. Din păcate, rolul acestor personaje În roman e destul de șters, episodic și mai mult simbolic (Ă). Cum acționează toate aceste personaje, și mai ales În ce măsură a izbutit scriitorul să lege Într-o acțiune strânsă Întâmplări și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de cuviință. Cultul acesta a răbufnit mai ales În poemul Scriind În Octombrie, publicat Întâia oară În Almanahul literar (an.I, nr. 11). Tema poemului ar vrea să fie cântare Marii Revoluții din Octombrie. Pentru a ieși din șablon, Baconsky imprimă poeziei nota specifică În genere creației sale și convertește tema Într-una care se pare că este mai apropiată de frământările lirice ale scriitorului: cântarea succeselor pe care el le-a avut În ultimii ani, Înfățișarea temelor care l-au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Populus daco-romanus hanc ședem în Urbe Aeterna litteris et artibus faciendam curavit și la a cărei inaugurare a participat o delegație a Academiei Române condusă de Dimitrie Gusti (în toamna anului 1932). În doar cinci ani, Vasile Pârvan a reușit să imprime Școlii din Romă o puternică dezvoltare. Programul său a călăuzit pe toți urmașii lui de la conducerea așezământului, până la 1940: G. Mateescu (decedat foarte repede), Em. Panaitescu, Scarlat Lambrino și, în timpul războiului, filologul clujean Sever Pop care, ajutat de arheologul Dinu
ACCADEMIA DI ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]
-
nu va reîncepe să crească decât atunci când este luat în brațe și mângâiat. Atingerea ne trimite cu gândul la o perioadă din viață în care ne simțeam la adăpost, în brațele celor mai mari decât noi. Amintirea acestei perioade este imprimată în noi pe vecie și mesajul asigurator asociat cu ea ne revine din străfundurile ființei ori de câte ori cineva îndrăznește să ne mângâie sau să ne atingă foarte ușor. Este vorba despre o impresie de reamintire de natură subliminală, o engramă agreabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
în creierul lor. Deoarece mecanismul de recunoaștere a frumuseții nu este înnăscut, ei își creează astfel o imagine „medie” a frumuseții, pe baza chipurilor pe care s-au obișnuit să le vadă în preajmă și ale căror trăsături s-au imprimat în creierul lor. Criteriile frumuseții sunt mult mai puțin universale decât credem. Sunt programate diferit pentru fiecare dintre noi, în funcție de zâmbetele pe care ni le-au adresat prietenii familiei și, în general, cei din anturajul apropiat, într-o perioadă de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
sublinieze că personalități cu înclinații intelectuale diferite, care adoptă poziții teoretice adesea incompatibile, vor putea invoca concepte și idei kantiene, fie drept punct de plecare și de sprijin, fie ca fundal contrastant pentru acea orientare pe care doreau să o imprime cursului gândirii filosofice. Recepția ideilor lui Kant, înțelegerea semnificației lor, contextul de preocupări în care au fost ele invocate, reacția față de aceste idei și sensul delimitărilor critice sunt interesante nu numai pentru a aprecia prezența gândirii sale, ci și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
gândirea lui Kant, putea oferi cea mai potrivită poartă de intrare în marea tradiție a culturii filosofice europene. Istoricii Junimii au subliniat adesea că unul din elementele ce conferă un profil particular orientării pe care s-a străduit să o imprime culturii această societate este opțiunea pentru modelul filosofic german, o opțiune care i-a șocat pe atunci pe unii dintre tinerii intelectuali de școală franceză. Poziția lui Maiorescu, arbitru cultural și profesor de filosofie, este exemplară în această privință 3
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
optica lui Maiorescu, Kant nu apărea drept gânditorul care prin răspunsul la intrebarea „Ce este omul?” a formulat un punct de vedere asupra sensului istoriei și a căilor de dezvoltare a societătii omenești, ci drept autorul ale cărui scrieri au imprimat o nouă orientare gândirii speculative. Cu alte cuvinte, nu afirmarea kantiană a supremației rațiunii, cu toate consecințele ei practice, ci noile „dogme” speculative fixează atenția lui Maiorescu. El va inaugura ceea ce am putea numi tradiția universitară de cultivare a filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tăiat în două rostul nostru, steriliziând destinul omenesc... Kant nu a bănuit nici pe departe că spiritul uman mai posedă în afară de categoriile respective (cele ale intelectului - n.m. M.F.) și o a doua garnituă amplă de natură stilistic-abisală, categorii care se imprimă tocmai plăsmuirilor noastre de intenție revelatoare. Ignorarea acestei a doua garnituri a fost cauza pentru care Kant a trecut cu vederea în chip atât de regretabil destinul revelator al omului în sensul deplin al acestui cuvânt. Dacă le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Știință și creație, Humanitas, București, 1996, p. 203. 12. L. Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii, Humanitas, București, 1994, p. 107. 13. Ibidem, p. 122. 14. Ibidem, p. 119. 15. Ibidem, p. 123. Blaga insistă asupra peceții pe care o imprimă sensibilității și gândirii creatorului de cultură matricea stilistică a comunității căreia îi aparține. El notează că „prin orizonturile inconștiente și prin matricea stilistică suntem, într-o măsură în care nici nu visăm, ancorați într-o viață anonimă. (Orizont și stil
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
californiană. Este o geografie a senzațiilor, nu neapărat una a denumirilor și descrierilor. Peisajul dictează, într-un fel subtil, ritmul narațiunii. Presiunea naturii deșertice, a întunericului, a spațiilor închise, a birourilor neaerisite, a murdăriei ce pare să fi cuprins totul imprimă o neașteptată dinamică, o reactivitate în mijlocul căreia Marlowe dirijează un spectacol al cruzimii, disperării și suferinței. Cartea propune o distribuire a partiturilor după criterii de apartanență socială, îndărătul cărora simți parti-pris-ul de natură etică. Personajele sunt riguros împărțite în două
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fără pretenții estetice al marii majorități a povestirilor cu detectivi și literatura main stream. Recenzenții de primă instanță s-au grăbit să noteze, fără excepție, schimbările decisive operate la nivelul textului și al imaginii detectivului. Lungimea neobișnuită a textului a imprimat narațiunii un ritm de o lentoare aproape somnolentă, reducând dinamismul de odinioară al intrigii la lungi pasaje alunecând lent în pagină, transcrieri cu încetinitorul ale unor secvențe în care reveria și melancolia au ocupat prim-planul scenei narative. Doar alertețea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de definire prezentat funcționează ca mecanism justificativ, explicând amânarea emiterii unor acte de lege prin care să se incrimineze violența intrafamilială. Totodată, această tendință în definirea violenței domestice determină plasarea ei în sfera drepturilor omului - ceea ce, la nivelul politicilor sociale, imprimă o oarecare larghețe în interpretarea gravității problemei, pe de o parte, și a creării serviciilor, pe de altă parte (vezi situațiile similare, ca, de exemplu, promovarea principiului nondiscriminării religioase sau rasiale - cât de specifice sunt textele de lege, cât de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]