2,599 matches
-
trebuia să atace inamicul pe colina 721 apoi să traverseze râul Halha pentru a ataca forțele de pe înălțimile Baintsagan de pe platoul mongol. Odată ce erau capturate aceste obiective, grupul trebuia să se îndrepte spre sud spre podul Kawamata, să distrugă artileria inamică și baza logistică a adversarului dispus pe malul de vest al râului. Între timp, mai la sud și spre est, un alt grup, sub comanda locotenent-generalului Yasuoka urma să atace forțele sovieto - mongole de pe malul de est, forțând trecerea spre
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
vreun progres pe niciun teatru de război. Deși tentativa lui Marlborough de invadare a Franței de-a lungul râului Moselle nu s-a concretizat, și deși a reușit să-l prindă pe picior greșit pe Villeroi și să rupă liniile inamice în Brabant, nu a reușit să-l aducă pe comandantul francez în luptă. Villars și Ludovic de Baden au manevrat nehotărât pe Rin, ca și Vendôme și Eugen în Italia. Blocajul a fost rupt în 1706, când Marlborough i-a
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
și Siria. Aceste regiuni au rămas sub administrația militară britanică pentru tot restul războiului. Imperiul Otoman a capitulat la 30 octombrie 1918, iar la 23 noiembrie același an a fost emis un edict militar care împărțea teritoriile imperiului în „teritorii inamice ocupate” (Occupied Enemy Territories, OET). Orientul Mijlociu a fost împărțit în trei astfel de teritorii. Teritoriul inamic ocupat „Sud” se întindea de la frontiera cu Egiptul din Sinai pe teritoriul Palestinei până la Acra și Nablus la nord și până la râul Iordan la
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a capitulat la 30 octombrie 1918, iar la 23 noiembrie același an a fost emis un edict militar care împărțea teritoriile imperiului în „teritorii inamice ocupate” (Occupied Enemy Territories, OET). Orientul Mijlociu a fost împărțit în trei astfel de teritorii. Teritoriul inamic ocupat „Sud” se întindea de la frontiera cu Egiptul din Sinai pe teritoriul Palestinei până la Acra și Nablus la nord și până la râul Iordan la răsărit. Acest sector a fost administrat temporar de un guvernator militar britanic (generalul Moony). Celelalte regiuni
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
se întindea de la frontiera cu Egiptul din Sinai pe teritoriul Palestinei până la Acra și Nablus la nord și până la râul Iordan la răsărit. Acest sector a fost administrat temporar de un guvernator militar britanic (generalul Moony). Celelalte regiuni erau Teritoriul inamic ocupat „Nord” (Liban), administrat de colonelul francez De Piape, și Teritoriul inamic ocupat „Est”, administrat de șeful statului major al lui emirului hashemit Faisal, generalul Ali Riza el-Riqqabi. În acele momente, generalul Allenby i-a dat asigurări lui Faisal că
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Acra și Nablus la nord și până la râul Iordan la răsărit. Acest sector a fost administrat temporar de un guvernator militar britanic (generalul Moony). Celelalte regiuni erau Teritoriul inamic ocupat „Nord” (Liban), administrat de colonelul francez De Piape, și Teritoriul inamic ocupat „Est”, administrat de șeful statului major al lui emirului hashemit Faisal, generalul Ali Riza el-Riqqabi. În acele momente, generalul Allenby i-a dat asigurări lui Faisal că Aliații urmau să-și respecte angajamentele și vor respecta opțiunile populației locale
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
și Transiordania) a fost înaintat către Liga Națiunilor pe 22 iulie 1922. Articolul 25 al Mandatului recunoștea valabilitatea obligațiilor asumate prin acordul McMahon-Hussein. Viitoarea Transiordanie independentă fusese parte a Siriei Otomane. De asemenea, acest teritoriu fusese trecut sub Administrația Teritoriilor Inamice Ocupate de Aliați (Allied Occupied Enemy Territory Administration, OETA). După bătălia de la Maysalun de pe 23 iulie 1920, francezii au îndepărtat nou proclamatul guvern naționalist al lui Hashim al-Atassi și l-au expluzat pe regele Feisal I din Siria. Ministrul britanic
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Grady-Morrison. Epstein a declarat că Agenția nu dorește să fie obligată să accepte un compromis între propunerile comisiei Grady-Morrison și propriile planuri de împărțire. După ocuparea Palestinei de către trupele britanice în 1917 - 1918, regiunea a fost administrată de Administrația Teritoriilor Inamice Ocupate. Administrația militară a fost înlocuită în iulie 1920 de o administrație civilă, în frunte cu Înaltul comisar al Palestinei. Primul Înalt comisar, Herbert Samuel, a sosit în Palestina pe 20 iunie 1920, iar mandatul său a devenit efectiv începând
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
întârziat prea mult să acționeze. Dispunerea navelor americane a început să se destrame și astfel pare că a intervenit un nou motiv de întârziere pentru Callaghan care a încercat mai întâi să le alinieze din nou. În acest timp, navele inamice au început să se amestece, în timp ce comandanții acestora așteptau ordinul de a deschide focul. La 1:48, "Akatsuki" și "Hiei" au aprins proiectoarele de căutare și au luminat crucișătorul "Atlanta" aflat la numai 2.700 m, la limita minimă a
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
între câteva distrugătoare japoneze și, probabil, crucișătorul "Nagara". Și el a fost grav avariat și s-a scufundat. "Hiei", cu cele 9 proiectoare de căutare, și având curs direct înspre navele americane, a devenit ținta artileriei de pe multe din navele inamice. Distrugătorul "Laffey" a ajuns atât de aproape de "Hiei", încât navele au fost nevoite să evite o coliziune când se aflau la o distanță de 6 m. "Hiei" nu a putut să coboare bateriile de artilerie suficient de mult ca să lovească
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
atace cuirasatul "Kirishima" în timp ce acesta se alimenta. Flota de bombardament a continuat marșul spre sud și a intrat în zona de acțiune a avioanelor de pe Henderson Field în după amiaza zilei de 14 noiembrie. Submarinul "Flying Fish" a observat navele inamice, a lansat cinci torpile, dar niciuna nu și-a atins ținta, și a raportat prin radio întâlnirea cu japonezii. Flota lui Kondo s-a apropiat de Guadalcanal venind prin Strâmtoarea Indispensable aproape de miezul nopții pe 14 noiembrie, iar luna aflată
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
alarmate și ele de perspectiva cuceririi țării de comuniști) au organizat o campanie militară limitată, prin care Washingtonul spera să rezolve încă trei probleme: În primul rând, ar fi protejat retragerea americană (distrugând sistemul logistic al APV și neutralizând trupele inamice); în al doilea rând, ar fi pus la înecercare politica de vietnamizare a conflictului; în al treilea rând, ar fi servit ca semnal adresat Hanoiului că Nixon este hotărât. În pofida aprecierii poziției lui Lon Nol de către Nixon, liderul cambodgian nu
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
în Hawaii pentru tratament. Generalul și-a revenit rapid, revenind în Cambodgia după doar două luni. Abia la 20 august, FANK a lansat Operațiunea "Chenla II", prima sa ofensivă a anului. Obiectivul campaniei a fost eliberarea Drumului 6 de forțe inamice și redeschiderea comunicațiilor cu Kompong Thom, al doilea oraș ca mărime al Republicii, ce fusese izolat de capitală de peste un an. Operațiunea a avut la început succes, iar orașul a fost despresurat. APV și Khmerii Roșii au contraatacat în noiembrie
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
de luptă în mai 1941, alături de crucișătorul greu "Prinz Eugen". Într-o serie de bătălii aeronavale desfășurate între 23 și 27 mai 1941, Bismarck a distrus nava-amiral a flotei britanice - crucișătorul Hood - și a avariat 1 crucișător și 1 cuirasat inamic. În urma acestei misiuni epice, atacat direct de circa 15 de nave de război britanice, Bismarck a fost extrem de grav avariat și sabordat de echipajul său în dimineața zilei de 27 Mai 1941. Soarta cuirasatului german a reprezentat un punct de
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
pe care le-a prezentat în cadrul unei expoziții personale deschise la 1 aprilie 1919 la Ateneul din București. Majoritatea lucrărilor aveau subiecte de război, ca de exemplu „Gornistul”, „În timpul armistițiului“, „Lupta corp la corp“, „Avântul“, alegoria „Războiul“, „Capturarea unui tun inamic“, „Ștafete“, „Spre tranșee“, „Cruce roșie“, „Pe câmpul de luptă“, „Reflecții după luptă“. A participat la "Expoziția Națională a Armatei", din august 1919, cu lucrările „Avântul“ și grupul „Capturarea unui tun“. În primăvara anului 1921, la invitația lui Carol Storck, care
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
Un tun de asalt este un autotun utilizat pentru sprijinirea infateriei prin foc direct asupra trupelor și fortificațiilor inamice. Unitatea de foc a vehiculului constă într-un tun normal sau un obuzier. Primele tunuri de asalt protejate complet de blindaj erau construite prin fixarea piesei de artilerie într-o suprastructura de tip cazemata montată pe un sașiu de tanc
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]
-
camioanelor sau pe sașiul țancurilor depășite, prin îndepărtarea turelei. Mai tarziu, atât germanii cât și sovieticii au proiectat tunuri de asalt blindate complet, construite special pentru sprijinul infanteriei. Armata Roșie a folosit inițial tancul greu KV-2 pentru a distruge fortificațiile inamice, o variantă a țancului Kliment Voroșilov care avea un obuzier de 152 mm montat într-o turela supradimensionata. Această soluție nu s-a dovedit a fi de succes, fiind înlocuită cu o serie de tunuri de asalt mai performante: ȘU-76
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]
-
reprezintă o listă în ordine descrescătoare a piloților militari care au doborât peste 20 (inclusiv) de avioane inamice în decursul Primului Război Mondial. Termenul de „victorie” se referă la doborârea unui avion inamic prin combat aerian iar pilotul cu mai mult de 5 victorii este denumit în unele țări „as” (), termen utilizat prima dată de de un ziar francez în timpul
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
reprezintă o listă în ordine descrescătoare a piloților militari care au doborât peste 20 (inclusiv) de avioane inamice în decursul Primului Război Mondial. Termenul de „victorie” se referă la doborârea unui avion inamic prin combat aerian iar pilotul cu mai mult de 5 victorii este denumit în unele țări „as” (), termen utilizat prima dată de de un ziar francez în timpul Primului Război Mondial care îl descria pe Adolphe Pégoud drept "l'as" după doborârea a
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
califica un pilot drept „as” variază. Germanii nu au utilizat termenul „as” dar s-au referit la piloții lor cu minim 10 victorii aeriene cu porecla de "Überkanone" (tun uriaș), inițial dând crezare pilotului pentru fiecare doborâre a unui avion inamic iar apoi doar după identificarea vizuală a rămășițelor epavei inamice și a ocupantului sau ocupanților săi. Sistemul francez al "Armee de l'Air" înregistra de asemenea în funcție de avioanele distruse dar acorda credit total fiecărui pilot sau tunar participant la victoria
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
termenul „as” dar s-au referit la piloții lor cu minim 10 victorii aeriene cu porecla de "Überkanone" (tun uriaș), inițial dând crezare pilotului pentru fiecare doborâre a unui avion inamic iar apoi doar după identificarea vizuală a rămășițelor epavei inamice și a ocupantului sau ocupanților săi. Sistemul francez al "Armee de l'Air" înregistra de asemenea în funcție de avioanele distruse dar acorda credit total fiecărui pilot sau tunar participant la victoria aeriană ceea ce putea însemna uneori creditarea mai multor piloți pentru
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
utilizat de britanici. În timp ce statutul de „as/pilot de elită/überkanone” era câștigat în special de piloții avioanelor de vânătoare, bombardierelor sau echipajelor de recunoaștere, uneori și observatorii sau mitraliorii avioanelor cu două locuri precum Bristol F.2b doborau avioane inamice. În ambele cazuri, dacă un avion cu un echipaj de doi reușea o victorie aeriană, ambii erau creditați cu victoria și pentru că de obicei piloții făceau echipe cu diferiți observatori/mitraliori, un observator putea fi un as în vreme ce pilotul său
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
corp. Baza principală a fost, apoi, supusă unui foc intens de rachete și mortiere. Sute de proiectile de mortier și de rachete de 122 mm au lovit baza, dărâmând mare parte din structurile de deasupra solului. Unul dintre primele proiectile inamice a declanșat o explozie în depozitul de muniții. Multe proiectile de mortier și de artilerie stocate acolo au fost aruncate în aer și au explodat la impact în interiorul bazei. La scurt timp după aceasta, un alt proiectil a lovit niște
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
cea mai bun lucru de făcut era ca divizia sa să atace în valea A Shau. Westmoreland, planifica, însă, deja pe termen mai lung. Khe Sanh trebuia despresurat și apoi folosit ca punct de declanșare a unor urmăriri ale forțelor inamice în Laos. La 2 martie, Tolson a ținut o prezentare în care a propus ceea ce avea să fie cunoscut ca Operațiunea "Pegasus". Planul operativ al acestei operațiuni, cea mai mare lansată de Forțele Amfibii III Marină până atunci în cadrul conflictului
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
au părăsit China în martie 1901 după ce au jucat un rol minor în câteva expediții ofensive și punitive pentru restaurarea ordinii civile. Șase australieni au murit în urma bolilor sau rănilor dar niciunul nu a fost ucis ca rezultat al acțiunilor inamice. Commonwealth of Australia a luat ființă la 1 ianuarie 1901 drept rezultat al federalizării coloniilor australiene. Conform Constituției Australiene, responsabilitățile de apărare erau acum de competența noului guvern federal. Coordonarea eforturilor defensive la nivelul întregii Australii în fața interesului manifestat de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]