114,184 matches
-
că viitorul aparține omului nou, constructor al socialismului și comunismului, deplin conștient de misiunea sa istorică. M-am referit atît la Întărirea muncii politico ideologice, cît și la creșterea natalității, În condițiile În care numeroase rapoarte ale Ministerului de Interne indicau, dimpotrivă, o creștere Îngrijorătoare a ratei avorturilor provocate. Dar, În primul rînd, era necesară accelerarea cercetării științifice pentru crearea propriu zisă a omului nou, o sarcină deosebită În acest sens revenind colectivului de savanți condus de tovarășa Elena Ceaușescu, care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
s-ar fi explicat, tot nu ar fi Înțeles-o. Cel puțin așa rezulta din ultima discuție a Împăratului cu colonelul Pruritanal. Modificarea Constituției nu se putea face decît prin referendum, fiindcă așa prevedea Constituția Însăși. Dar sondajele de opinie indicau clar că publicul larg nu e deloc dispus să participe la un nou referendum. Fiindcă, din păcate, publicul larg nu-și dă seama Întotdeauna ce e bine pentru el și ce nu. De aceea s-a apelat la fotbaliști, analiști
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
adauge binoclul și aparatul de fotografiat, apoi se gîndi să-și facă ceva de mîncare, obișnuitele paste cu brînză. PÎnă atunci, Însă, Îi veni altă idee. Simțea În vîrful degetelor acea furnicătură plăcută, cunoscută numai jucătorilor cu palmares, și care indică fără dubiu o formă deosebit de bună pentru o partidă de biliard; nu mai jucase de cîteva zile, mai precis, din ajunul manevrelor Spring Time Journey. CÎteva bile rămăseseră Împrăștiate pe masă. Ultima partidă se terminase Într-adevăr prost; dacă ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unor teroriști s-a dovedit o idee cît se poate de inspirată, deoarece oferea imaginației colective un adversar puternic, foarte abil și mai ales invizibil. Sugestia a fost atît de puternică, iar efectul asupra populației atît de marcat, Încît radarele indicau invazia unor formațiuni de avioane sau elicoptere, unii au Început să audă rafale de armă automată, altora le vîjÎiau gloanțele pe la urechi, iar alți cîțiva au murit pur și simplu Împușcați. Deși icechim urile lui Michel și-au făcut din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că l-ai găsit. E o poveste mai lungă, nu am timp să ți-o spun. Ajunge să știi că pe Vic l-au prins și acum e prizonier În turnul acela În formă de ciupercă... Întorcînd privirea În direcția indicată de Como, Pablo văzu, conturată pe cerul tulbure, coama Întunecată a pădurii, care se lăsa la mijloc Într-un fel de șa. Mai În jos, totul era Învelit Într-o negură aproape violetă. — Nu văd nici un turn, zise. — Nici eu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o să dăm peste o stație Peco. — Din păcate Dacia nu e nici avion, nici elicopter, nici Jeep, nici măcar un amărît de Volkswagen sau de Renault, zice Monte Cristo, cel mult putem spera că și acul pentru benzină e defect și indică prost. — L-am purtat o singură dată, mai ține domnul Președinte să specifice. — Zece mii de kilometri, se indignează și Petrică. Nu se poate, e blocat angrenajul, zice neîncrezător Monte Cristo, dacă ar avea numai atît, nici nu i s-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
avînd impresia că vorbește singur. Mai am nevoie doar de ceva ascuțit, ca să pot schița planul. Trebuie s-o fac urgent, altfel risc să-mi pierd ideea. — N-o să credeți, dar o mulțime de indivizi își ghidează viața după ce le indică astrele, zice Tîrnăcop. Sînt unii care nu pot să adoarmă dacă nu citesc înainte cel puțin cîteva fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stare, i a dat de înțeles lui Santinelă, nu mă interesează cum o s-o scoți la capăt, faci pe dracu-n patru, dar pînă se face noapte de-a binelea vreau să avem parcată hardughia aia uite-aici, și a indicat cu degetul latura Baricadei dinspre Dalles, pentru că acolo, într-adevăr, arhitectura părea să fie mai șubredă. Greșeala perpetuă a sitemului comunist, și apoi a Dictaturii, nu se va mai întîmpla de acum înainte. Nimeni nu-și va mai permite să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au fost ultimele vorbe ale lui Santinelă înainte să o întindă cu tupeu spre locul unde era abandonat autobuzul, să-l pornească cît ai zice pește și apoi să-l parcheze de-a latul Baricadei exact în locul pe care-l indicase Petrică. A fost floare la ureche, joacă de copii, a-nceput să se laude Santinelă cu isprava sa, toate la locul lor, ușa din dreptul șoferului larg deschisă, cheile în contact, ce mai, a fost prea tîrziu cînd copoii și-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
paza clădirii. Pentru că erau căcați pe ei de frică să nu fie atacați de cineva, s au gîndit să coboare în holul de la intrare mobile din camerele de la etaj, să se poată baricada în caz de nevoie. Se întinse în locul indicat, fără să-și scoată nici măcar ghetele sau fularul de la gît, pentru că înăuntru nu era cu mult mai cald ca afară. Era prima dată după aproape trei zile cînd avea ocazia să se stea la orizontală și să-și mai tragă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Am găsit trei pahare, am luat o sticlă de Château Lauriol și am început să urc scările. Până acum nu mai fusesem în partea de sus a locuinței lui Palmer. Aici suntem, spuse Antonia. Un val de lumină caldă îmi indica poziția ușii. M-am oprit în prag. În fața ușii se afla un pat dublu enorm a cărui tăblie era împodobită cu trandafiri aurii. Așternutul alb ca zăpada era desfăcut. De o parte și de alta a patului două lămpi așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În această clipă poate încă mi-am dorit să aflu mai mult. Mi-am cântărit cu grijă cuvintele. — Cred că sunt îndreptățit să știu mai multe. Înțeleg că relația cu sora ta e de lungă durată. Sunt multe elemente care indică asta. Să trag concluzia că acum, prin acordul ambelor părți, această relație încetează? Palmer rămase tăcut, cu privirea fixă, respirând anevoie. Apoi făcu un pas, depărtându-se de mine, își duse mâna la frunte pentru o clipă. Am găsit gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi-am Închis ochii, reușind astfel să mai rămân calm un pic. La un moment dat Însă n-am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la refuz cu batiste, cu părul vâlvoi și cu mâinile puse precaut pe șolduri, bâțâindu-mă cu curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dora ținuse cândva foarte mult. Scaunele erau aranjate la fel cum Îmi aminteam, obiectele decorative de pe rafturile cu cărți păreau neatinse și, cu excepția mucurilor de țigară din scrumieră și a banilor de pe masă, n-am găsit nimic care să fi indicat faptul că primise un musafir - și că vizitatorul acela aș fi fost eu: bancnotele constituiau chiria pe o lună și țigările fuseseră fumate chiar de subsemnatul. Pe blatul de bucătărie era o plăcintă atât de crescută, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lipeau de mine și m-am aruncat imediat pe pat, Întâmpinat de un somn care mă aștepta cu brațele deschise. Undeva În adâncul supus al somnului, Heino se descotorosi de pudelul său ciufulit. Acum Îl auzeam spunând: — Sper să treacă, indicând indignat spre Întuneric - dar nu spre câine, cum am presupus, urmărindu-i degetul Întins, ci spre un băiat care stătea pe un birou, plutind liber În noapte. Spre mirarea mea, am descoperit că eram chiar eu. Apăru și un reflector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Pe un deget Îi lucea un degetar. — Piper boabe, i-am strigat drept răspuns, sau măr, croitor, căniță... Am profitat de liniște ca să meditez asupra inscripțiilor cu litere mari de pe pieptul meu dungat. — Poftim? În clasa mea, i-am explicat indicând indignat spre numele meu, există unu’ pe care-l cheamă piperboabe, doi meri, unu’ croitoru’, una, floarea, unu’ căniță, una, unghi, unu’, cizmaru’, doi duci, unu’, negustoru’, doișpe cu un nume care nu Înseamnă nimic, dar toate se termină În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plăcut, răsunător, și ridicându-și brațele cu un gest triumfător, Începu să râdă: — Dar să fi văzut exercițiile! Săracul băiat trebuia să pompeze așa până se făcea albastru la față, În timp ce domnul acela pedant, cu Încheietura Încordată și index Întins, indica diferitele grupuri musculare, care trebuiau activate ca „elevația biologică“ să aibă loc. Dacă băiatul era al meu, m-ar fi mirat atâta exces de zel. Aparent tânărul acela trist fusese rugat să imite funcțiile testiculelor, având În vedere că „adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ceasuri de aur În veste toți purtau pălărie și cam jumătate din ei se sprijinea În baston. Mi-am dat seama imediat că bărbații din poze făceau parte din pătura de jos a clasei mijlocii, dornici să dezvăluie semnele care indicau poziția lor În societate. — A, o interpretare „atributivă“, spuse Karp, bazată pe caracteristici secundare. Ce bine ar fi să vadă mai mulți oameni lucrurile cum le vedeți dumneavoastră, domnule. Își trase manșetele, apoi arătă următoarea fotografie din serie. În acestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
numele idolului viril confecționat din piele fiartă, folosit de femeile din Miletos, dar și de văduve, lesbiene sau alte femei depravate, pentru a face lucrurile mult mai excitante. Karp semăna cu un lector și vorbea ca dintr-o carte. Acum indică spre un raft pe care se afla un pantof de damă cu un toc mare, gros - „Olisbos-ul Cizmarului“, clarifică el. Evident, era un obiect rar, fabricat din gutapercă, la Viena. — L-am procurat de la unul dintre vizitatorii noștri obișnuiți. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
camera mea prefarată. Intrând acolo, am văzut un șir de picturi pe pereți, executate În diverse tehnici. „Mes sœurs. “ Karp Își consultă din nou ceasul răsucindu-și Încheietura cu un gest diplomatic. Numai că această doamnă are pregătire medicală, desigur. Indică spre un desen cu o asistentă Îmbrăcată Într-o uniformă simplă, neagră, ocupată să culce o femeie Într-un pat. Aparent, fiecare membru al fundației avea specialitatea sa. Froehlich prefera versiunea bărbătească a femeilor la care tocmai ne-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și de data aceasta mi-am dat seama că mă grăbeam mai tare decât aș fi crezut. — Mă scuzați, doctore. Mă tem că trebuie să plec. Mă așteaptă Apollo. Zâmbind trist, Karp se uită la ceas. — Credeți-mă, domnule: e indicat să nu aveți probleme cu Karla Manetti. — Îmi sugerați să nu mărturisesc ceva ce n-am făcut? Liniștea doctorului mă enerva. Sau să-i povestesc despre - despre - dorințele mele ascunse? Încercam să mă calmez. Sincer să fiu, există aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își câștigă existența la Moustache Bar, nu departe de Bursă. Locul era vizitat doar de „clientela fidelă“ - nu doar de ruși, ci de orice bărbat cu o slăbiciune pentru pilozitate facială. Se pare că Dabor vizitase barul Într-o noapte. Indicând spre mustața pe care Boris Încă o dă cu ceară după moda țaristă, se pare că a spus În rusă: „A mea e mai mare ca a ta!“ Personal, Îmi vine greu să cred că unul dintre căpitanii lui Wrangel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am zvârcolit ca pe ace. Ici-colo pe materialul negru, am observat niște fire de barbă strălucind scurt, argintiu. Trebuie să fi fost rămășițe de la clientul precedent, un profesor cu o chelie accentuată, care, cu un sfert de oră În urmă, indicase spre capul său și se pronunțase: — Estetica standard, Kretschmer. Scapă-mă de biologia inutilă! Parcă mi-ar fi citit gândurile, bărbierul Îmi așeză pe spate o palmă alinătoare. Cu toate acestea, Înainte să mă relaxez, acesta mă apucă de părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mulțumesc, nu era nevoie de așa ceva. Ca să par mai convingător, i-am dat câțiva reichspfenning În plus și m-am Întors În stradă cu obrajii care mă usturau - căliți parcă de-un vânt de iarnă. Orologiul montat pe fațada gării indica unsprezece și douăzeci de minute când am traversat scuarul, grăbindu-mă spre zidurile cărămizii dinspre est. Mi-am amintit prea târziu că Wickert mă rugase să nu folosesc intrarea principală, ci s-o iau de-a lungul șinelelor, până când ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe ofițer Îndepărtându-se ca un dansator de step, care părăsește scena. Neștiind dacă e cazul să mă apropii, am rămas țintuit Într-un loc, țeapăn ca un soldățel de tinichea. Nu vreți să vă faceți comod, domnule Knisch? Manetti indică spre un scaun de lângă ușă. M-am așezat - și m-am trezit imediat cu soarele amiezii În ochi. Acum vedeam și mai puțin din presupusul geniu al orașului. M-oi fi simțit eu neliniștit, simțindu-mi inima În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]