3,194 matches
-
imagine; din istorie un telefilm; și dintr-o luptă îndoielnică, așa cum sunt toate, un western oarecare. Banalizând extraordinarul și sublimând banalul; eufemizând catastrofele și atrocitățile; nivelând evenimentele, toate furtive și strălucitoare, la fel de spectaculare și, astfel, mai mult sau mai puțin indiferente; favorizând un consum mai întâi ludic, curând oniric și în final pornografic al actelor și operelor, al faptelor bune și rele, al jocurilor și dezastrelor, efectul de realitate sfârșește prin a derealiza actualitatea. În primul rând, estompându-i asprimea. Am
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
precum studiul conștiinței, studiile contemplative, studiile cognitive, neuroștiințele etc.). Mai mult, este din ce în ce mai evidentă necesitatea comunicării între disciplinele umaniste și știință (cu referire mai ales la științele exacte). Noile teorii și viziuni științifice, elaborate pe calea experimentului, nu pot rămâne indiferente cercetătorului umanist care dorește să înțeleagă ce este omul și lumea lui. în egală măsură, oamenii de știință au ajuns la con cluzia că factorul subiectiv, sub forma experienței, nu mai poate fi trecut cu vederea în cercetarea „obiectivă“ a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Bossuet, De la connaissance de Dieu et de soi-meme,Hachette, 1843, I, p. XIV). Credința, așadar, leagă, chiar dacă nu înegală măsură, doi termeni: acela care crede și acela în care se crede.Însă, lucrurile de a căror existență ne în-credințăm sunt indiferente;în credință este presupusă prezența activă a celuilalt. De aceea și aimpus un ritual. 2. „Noi credem în Dumnezeu, dar - ceea ce este altceva - credem și lui Dumnezeu în toate cele. Căci a crede lui Dumnezeu înseamnă a cugeta că făgăduințele
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pusă de E. în primul rând pe seama filologilor, care au pus cercetarea limbii pe principii străine: „Dar peste tot românii au dat prea mult pe părerea străinilor, pe când această părere, spunea el, ar fi trebuit să ne fie cumplit de indiferentă, și atunci poate mergeam mai bine”; „A crede că [poporul român] a fost compus numai din nătângi și că n-a avut nici destul auz, nici destulă minte pentru a-și plăsmui o limbă cumsecade, a primi ciudatul axiom că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Odobescu este desăvîrșit, motiv pentru care a fost foarte greu să găsească un fragment din opera acestuia pentru exemplificare, deoarece toate erau la fel de desăvârșite. Eminescu are bogăția și Odobescu desăvârșirea, cele două mari personalități ale literaturii române constituind tipuri indiferente din cele mai bine înzestrate. Nu are nici pe departe convingerea că a epuizat analiza psihologică a celor doi artiști; pe Eminescu l-a analizat mai mult la fond și nu la formă, pe când la Odobescu a procedat invers. Spre
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
fiind principiul care asigură supraviețuirea tuturor bucătăriilor de penurie, anume exploatarea la maximum din punct de vedere culinar a puținului existent. La vârf găsim la haute cuisine, bucătăria aristocratică, importată în întregime (prin importuri succesive și, din nefericire, contradictorii), total indiferentă față de specificul culinar românesc; iar la mijloc se află stratul cel mai dinamic al gătelilor noastre, bucatele burgheze, târgovețe, care au asigurat o minimă „circulație“ de informație între baza și vârful piramidei. Toate culturile gastronomice care au influențat bucătăria înaltă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de uscare a gurii etc. Salivația poate fi, de asemenea, stimulată sau inhibată și prin alte impulsuri sosite la centrii salivari de la structuri nervos-superioare. Față de alimentele preferate, salivația este mai abundentă decât față de cele ce sunt obișnuit evitate sau chiar indiferente. Centrii foamei influențează și modulează într-o măsură importantă astfel de aspecte, corelate cu participarea ariilor corticale ale gustului și mirosului și, de asemenea, cu amigdala din sistemul limbic. Dintre hormonii care pot influența secreția salivară s-a menționat deja
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care i-l oferă povestea fiilor lui Oedip, pe Racine îl interesează ura frățească în stare pură, pe care nimic nu ar putea-o înfrâna. Pulsiunea de moarte ce inițiază această ură este atât de puternică, încât Eteocle și Polinice, indiferenți față de propria lor viață, nu pot decât să se omoare între ei. Implorările mamei lor Iocasta, cele ale Antigonei, sora lor, rămân neputincioase. "Etéocle: Nous avons l'un et l'autre une haine obstinée: Elle n'est pas, Créon, l
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este ca un foc sacru. Trebuie vegheat ca să nu fie lăsat niciodată să se stingă. El constituie viața morală. S-ar putea analiza sufletul fiecărui om după gradul de emoție pe care-l manifestă la Teatru; dacă fața-i rămâne indiferentă, dacă ochiul lui nu este deloc umed, când Tatăl de familie îi spune fiului: unde mergi, nefericitule? Dacă focurile indignării nu-i ard inima, când Narcisse reușește să-l corupă pe Nero, este, cu siguranță, un om de nimic; nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Vezuviu"57. Predominanta notă de tristețe este întreținută de sfâșietorul sentiment de neputință și dezamăgire dureroasă, redată în tonalități diverse, de la umor și ironie amară, la sarcasmul disprețului total care țâșneste în pagini de veritabil pamflet "față de o lume occidentală indiferentă și iresponsabilă, văduvită de idealuri și de elementară demnitate umană, nimicită de egoism și de supremația excesivă a sexului"58. Sunt vizate în mod expres și obsedant în primul rând acele organizații internaționale sterile, ineficiente, parazitare, ale căror denumiri bombastice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel Mare, căci acestea pot stârni interesul publicului față de mit, însă atrage atenția că acestea se limitează la o perspectivă de ansamblu, operând o exagerată simplificare mai ales atunci când sunt angajate ideologic, adoptând în cel mai bun caz o atitudine indiferentă, și în cel mai rău, una de superioritate.359 Nu întâmplător, același Discovery Channel a difuzat o serie de un succes răsunător, intitulată Myth Busters (Distrugătorii de mituri), în care erau demontate o serie de superstiții și credințe populare false
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
24 mai 2011 Vinovățiile, crucile noastre la ferestre ca niște flori vinovățiile ne privesc de sus oamenii sunt atenți le îngrijesc le udă le curăță schimbă pământul pun îngrășământ astfel că vinovățiile cresc se dezvoltă au pretenții și ifose înfloresc indiferente rânjesc ipocrit din balcoanele deschise pseudo-juliete care fac semne obscene unor clienți cu buzunarele goale vinovățiile nu au parfum tocmai din această cauză nu simțim nimic în compania lor dar fiecare le poartă pe umeri ca pe o cruce din ce în ce mai
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
strigase călăul care nu înțelegea cum o victimă își poate lua moartea în propriile mâini) nu te poți tortura singur domnule numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții unele extrem de dureroase desigur cei prezenți în fața eșafodului așteptau doar doi porumbei gângureau indiferenți (pene de alb geamăt de roșu freamăt de carne sunetul oaselor măcinate) deodată ha ha ha hohotele condamnatului au fost surpriza serii ulterior au apărut legendele evident dar singura certitudine a rămas sinuciderea călăului 4 iunie 2011 Din toată viața
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pe urmă îl întreabă pe dumnezeu ce mai înseamnă o revoluție dar primesc răspunsuri vagi din partea autorităților 24 iunie 2011 Terminus timpul își trăsese răsuflarea în gara aceea odată cu ultima locomotivă scoasă de pe șine acarul păun fusese decorat sub privirile indiferente ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu ea am rămas acolo fără bilet de peron ca un acar păun împietrit în timpul unei ture
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
e mai bună, mai respectuoasă ca la noi. Noi suntem corijenți la multe...Prea multă ură și lăcomie este, prea multă răutate este, dezbinare și multe de felul acesta sunt. Familia a rămas ca un vis de altădată. Sunt prea indiferenți unii către alții(soții)...Și cugetând câte am văzut acolo și viată din România atât de...(plâns), poate se va mai schimba ceva în bine, asta vrea și Dumnezeu, bine să fie pentru toți. După ce am mai vizitat mănăstirea și
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
dumneavoastră erați secretara lui Herr Pfarr la Ministerul de Interne. — Da, așa este. Nu-mi oferea nimic mai mult decât ar fi făcut-o privirea umbrită a unui jucător de cărți. — Mai lucrați Încă acolo? — Da, zise ea, ridicând ușor indiferentă din umeri. Am riscat o privire spre Inge, care doar Își ridică spre mine, În semn de răspuns, sprâncenele perfect conturate cu creionul. — Departamentul lui Herr Pfarr de anchetare a cazurilor de corupție din Reich și DAF mai există Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
albicioase, sinistre. Oare Goya spunea că timpul pictează el însuși? Da, Goya. Aici, însă, timpul nu și-a iubit opera. Dimpotrivă. Șuvițele de apă calcaroasă au lăsat cicatrice urâte, ca un stigmat. Sau ca un avertisment, poate. "Atenție, nu treceți indiferenți". Istoria a renunțat la nuanțe aici. Cel care ucidea și cel care aștepta să fie ucis se aflau față în față și se priveau în ochi. Între ei, tăcerea care a rămas. În aerul îmbîcsit de ploaie nu se mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
58 diată. Aveam atâta nevoie de aer proaspăt, de o schimbare a liniștii țiuitoare din camera mea cu soba încinsă pe liniștea atotcuprinzătoare a pădurilor, acea tăcere a locurilor unde nu a călcat picior de om. Peisaj pur, natură pură, indiferentă, împăcată, contopită cu tot ceea ce într-adevăr există. Am trecut podețul de scânduri putrede de peste pârâul secat, cu albia plină de frunze moarte și noroi și gunoaie de la cantină: conserve, hârtii, folii jegoase de polietilenă, și am urcat treptele de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
le aduna și pe cele de la masa mea, mi-a spus ceva, câteva vorbe oarecare. Hm răspuns și, ca și când asta ar fi așteptat, s-a așezat la masa mea "să mai răsufle". Am băut câte o sticlă de bere, sporovăind indiferenți. După un timp însă, mi-am dat seama că sânt amețit și excitat. Conversația noastră a început să-și plimbe mâinile pe corpuri, să pătrundă încet pe sub haine, să strângă și să mângâie. Știam că nu trebuie, știam că asta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
treptele abrupte ce urcă spre Trinita dei Monti și mă apucă vârtejul, renunț la tentativa de a urca și mă așez pe treptele de piatră lângă un grup de tineri, fumează, râd, beau bere, expun tablouri, lumea trece pe lângă noi indiferentă, tablourile așezate cu fața spre cel ce urcă, soarele din plin scăldând piazza, admir ușurința acestor tineri de a trăi fiecare clipă, aplecați cu sârg asupra pungilor cu cartofi prăjiți Mc’Donalds, o fată brunetă, exuberantă, intră în vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de la picioarele ei, îl bag aproape cu forța în casă, Nu faci decât s-o sperii, îi șuier la ureche, și-l simt liniștindu-se, Da! Să ne culcăm! Îi strigăm amândoi Sabinei noapte bună! și ea cu o expresie indiferentă pe chip, ca și cum s-ar uita la o scenă ce n-o privește deloc, o scenă cu doi bețivi străini pe o stradă, și dintr-o dată realizez cât de puțin vorbește femeia asta, 9 mai, cum era și firesc, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în mâinile nerăbdătoare ale lui Ashling. Cu fața luminată, și-a înfipt unghia în plastic pentru a-l rupe. Apoi a tresărit din nou, deoarece cineva o ciupea iar de braț. A, da, păi, mersi, încercă ea, nereușind să fie indiferentă. — Nu te atinge de el, îi spuse Lisa printre dinți în timp ce traversau holul pentru a lua jacheta lui Ashling. Nici măcar nu te uita la el. Și nu spune niciodată cuiva de la PR că o să le dai spațiu. Fii inabordabilă! — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
râdă de frumusețea lor și apoi el a sărutat-o, nu lipsit de sexualitate. Hai, spuse el, încercând să o ducă în pat. — Nu. Pe podea. Voia să fie dur și tare și intens. —Pervers, spuse el. —Deloc, răspunse ea, indiferentă. Ai trăit tu o viață îngrădită. Nu era rău. Nu era nici extraordinar. Asta era problema bărbaților foarte arătoși. Credeau că doar dacă zac pur și simplu acolo asta va provoca o serie de orgasme. Din fericire, Lisa știa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să se învârtă - era atât de familiar, încât aproape că nu îl recunoștea. Întorcându-se cu băutura ei, el a deschis direct subiectul: —Ai avocat, iubita? —Păăăăi... — Avem nevoie amândoi de avocat, explică el răbdător. Pentru divorț? Încerca să pară indiferentă, dar era pentru prima dată când acel cuvânt fusese rostit ca o posibilitate reală. Exact, spuse el rapid și oficial. Acum, tu știi cum vine treaba... Ea nu știa, de fapt. Căsătoria noastră este iremediabil stricată, dar nu asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de aur“. Ce voia să spună Polemon? Că prizonieratul trebuie să fie plăcut, încât să nu-ți dai seama? Sau că aurul adevărat face prizonier orice lucru? Într-adevăr, oamenii lui Macro, pretorienii, plătiți generos, rămăseseră liniștiți, disciplinați și aproape indiferenți, ca în vremea lui Sejanus. Poate că prudența lacomă a lui Augustus și insațiabila, lucida avariție a lui Tiberius se născuseră din experiențe similare. „Senatorii sunt divizați și nu reușesc să gestioneze puterea“, zâmbise Tiberius - una dintre puținele dăți când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]