5,207 matches
-
locul unde este (sau era) copacul respectiv, iar Albota denumește o întreagă localitate, nu numai casa (proprietatea, moșia etc.) persoanei care a purtat acest nume. Confuzia nu se mai poate face cu realitățile desemnate înainte de toponimizare, ceea ce consolidează funcția de individualizare. Printr-o altă figură de stil, metonimia, unele toponime desemnează (și) alte topice decît cele denominate inițial, procesul, destul de frecvent întîlnit, fiind denumit transonimizare. Astfel, nume ca Făgoaia, Bucov, Ciorogîrla, Balta, Bahna, Bistrița au fost transferate de la ape la sate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
transonimizare. Astfel, nume ca Făgoaia, Bucov, Ciorogîrla, Balta, Bahna, Bistrița au fost transferate de la ape la sate, iar Mălăiești, Brădești, Corbeni, Ohaba, Sîrbi au fost fost transferate de la sate la ape. Motivarea inițială, care ar fi putut diminua forța de individualizare a numelui propriu, se pierde, iar calitatea denominativă a toponimului este optimizată. Particularizatorii lexicogramaticali, cum denumește noua Gramatică a Academiei determinanții folosiți pentru restrîngerea sferei semantice a cuvintelor, potențează funcția de individualizare a unor nume de locuri care-i încorporează
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
inițială, care ar fi putut diminua forța de individualizare a numelui propriu, se pierde, iar calitatea denominativă a toponimului este optimizată. Particularizatorii lexicogramaticali, cum denumește noua Gramatică a Academiei determinanții folosiți pentru restrîngerea sferei semantice a cuvintelor, potențează funcția de individualizare a unor nume de locuri care-i încorporează în formula denominativă topică. Cel mai evident se realizează acest lucru prin modificatori (Cotu Bibescu, Crîngu cu Moara, Rîpa Roșie, Bolintinul din Deal) și posesori (Peștera Muierii, Piscul Neamțului, Fîntîna Pisculungenilor). Se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
încorporează în formula denominativă topică. Cel mai evident se realizează acest lucru prin modificatori (Cotu Bibescu, Crîngu cu Moara, Rîpa Roșie, Bolintinul din Deal) și posesori (Peștera Muierii, Piscul Neamțului, Fîntîna Pisculungenilor). Se poate merge chiar mai departe pentru întărirea individualizării prin particularizatori. Formulele menționate sunt condensate ulterior într-un nou toponim monomembru, de data aceasta menținîndu-se particularizatorul și renunțîndu se la vechiul nucleu căruia îi fusese atașat: Larga < Valea Largă, Scurta < Tarlaua Scurtă, Roșia < Apa Roșie, Arvăteasca < Moșia Arvătească, Sătenii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru care au fost create. Cîteva dintre secvențele anterioare au relevat situații de concurență în tre nume care desemnează același topic, paralelisme, transferuri, înlocuiri etc., care nu sunt altceva decît modalități de slăbire sau chiar de încetare a forței de individualizare a topicelor împreună cu care constituiau cupluri denominative. Cauzele unor astfel de procese nu diferă întru totul de cele care determină „moartea“ cuvintelor comune. Schimbările petrecute în învelișul sociogeografic al teritoriului afectează într-o măsură importantă haina onomastică a acestuia, toponimia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
figurii de stil numită antonomază. Beneficiază de această modalitate de „supraviețuire“ toponimele care au dobîndit o notorietate socială ridicată și care pot desemna, prin mutația de sens inversă decît cea petrecută în procesul toponimizării, adică prin înlocuirea (sau dublarea, asocierea) individualizării cu generalizarea, o clasă de obiecte. Cîteva exemple sunt edificatoare în acest sens: academie amintește de Grădina lui Akademos din apropierea Atenei, unde și-a întemeiat Platon școala sa filozofică; amoniac este „extras“ din numele unei regiuni din Deșertul Libiei, Amonia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
într-un fel sau altul, sau să-l părăsească etc. se prezintă ca o ipostază a toponimizării, un adevărat certificat de identitate al acesteia. Acest „certificat“ caracterizează desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ sau antroponimic), consolidarea treptată a funcției de individualizare și demotivarea apelativă sau antroponimică originară, întărirea statutului de nume propriu de loc prin integrarea în cîmpul (ansamblul sau sistemul) onimic din care face parte. Ipostazele care vor fi identificate cu ajutorul acestui algoritm complex, multicriterial, pot fi mai puține sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formale specifice, la statutul de toponim, în urma asocierii cu un referent topic aflat într-o anumită relație cu persoana purtătoare a numelui respectiv (proprietate, vecinătate cu proprietatea acestuia, întîmplare memorabilă etc.). Este o formă a transonimizării, prin care funcția de individualizare pe care o îndeplinește numele persoanei în cauză trece asupra locului denumit, păstrînd, bineînțeles, pentru un timp și funcția de individualizare a persoanei. În această perioadă, numele respectiv poate fi considerat un antroponim în funcție toponimică. Prin dispariția persoanei, individualizarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numelui respectiv (proprietate, vecinătate cu proprietatea acestuia, întîmplare memorabilă etc.). Este o formă a transonimizării, prin care funcția de individualizare pe care o îndeplinește numele persoanei în cauză trece asupra locului denumit, păstrînd, bineînțeles, pentru un timp și funcția de individualizare a persoanei. În această perioadă, numele respectiv poate fi considerat un antroponim în funcție toponimică. Prin dispariția persoanei, individualizarea topică devine dominantă sau chiar exclusivă. Astfel, geneza unor toponime ca Albota, Arnăutu, Andreana, Băranu, Doabra, Fîciuleasca, Băranca, Stoineasa s-a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
individualizare pe care o îndeplinește numele persoanei în cauză trece asupra locului denumit, păstrînd, bineînțeles, pentru un timp și funcția de individualizare a persoanei. În această perioadă, numele respectiv poate fi considerat un antroponim în funcție toponimică. Prin dispariția persoanei, individualizarea topică devine dominantă sau chiar exclusivă. Astfel, geneza unor toponime ca Albota, Arnăutu, Andreana, Băranu, Doabra, Fîciuleasca, Băranca, Stoineasa s-a realizat printr-un transfer intraonimic, funcția de individualizare fiind transpusă din planul social în cel geografic, de la persoană la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
poate fi considerat un antroponim în funcție toponimică. Prin dispariția persoanei, individualizarea topică devine dominantă sau chiar exclusivă. Astfel, geneza unor toponime ca Albota, Arnăutu, Andreana, Băranu, Doabra, Fîciuleasca, Băranca, Stoineasa s-a realizat printr-un transfer intraonimic, funcția de individualizare fiind transpusă din planul social în cel geografic, de la persoană la topic. Și toponimele încadrate acestei ipostaze pot fi confundate cu alte ipostaze (conversiunea onimizantă a unor apelative, condensarea semantică onimizantă etc.), disocierea fiind realizabilă în fiecare caz în parte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
înseamnă extinderea unui toponim asupra altui referent decît cel individualizat inițial, printr-un fel de metonimie sui-generis (ce doi referenți topici sunt alăturați, subordonați geografic etc.), fără modificări formale specifice. Cazurile nu sunt puține, explicația fiind pe de o parte individualizarea prin asociere spațială, pe de altă parte economia și concentrarea sistemului de nume din arealul toponimic respectiv. Cele mai multe transferuri au fost identificate între numele de sate și numele de ape, care constituie, de fapt, categoriile toponimice majore ale oricărui teritoriu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
loc compus sau, după alți specialiști, analitic, adică format din mai multe cuvinte. Constituirea acestei formule se poate realiza în momentul toponimizării inițiale (primare), printr-o conversiune lexicogramaticală sui-generis, ori ulterior toponimizării inițiale, ca o modalitate de consolidare (potențare) a individualizării înfăptuite de toponimul originar, format dintr un singur cuvînt, care devine centrul sintagmei no minale toponimice. Apartenența unui nume compus la una sau la alta dintre subcategorii poate rezulta în urma unei analize specifice, coroborată cu examinarea statutului termenilor care alcătuiesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o figură de tipul metonimiei). Discutabilă este încadrarea unor modificatori de tipul Pădurea Gigîrtu, Moșia Livezeanu în clasa modificatorilor sau în cea a posesorilor, întrucît relația semantică pe care o exprimă poate fi subsumată ambelor categorii. Consolidarea/potențarea funcției de individualizare cu ajutorul particularizatorilor se realizează pe de o parte prin restrîngerea sferei semantice la care se referă topo nimul, iar pe de altă parte prin raportarea la alte formații analoage (construite în serii, după același model), adică prin presiunea sistemului (cîmpului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Astfel, Valea Largă > Larga, Tarlaua Scurtă > Scurta, Apa Roșie > Roșia, Balta Sărată > Sărata etc. În felul acesta toponimul rezultat prin condensare, cumulează forța descrierii apelativului originar, „retras“ din formulă, dar presupus mintal la auzul nucleului rămas în funcțiune, și efectul individualizării prin particularizatorul rămas ca termen unic. În multe cazuri, pot fi identificați sau reconstituiți cu aproximație denotatorii inițiali pe care a fost „altoită“ individualizarea, părăsind apoi formația, poate și din necesitatea de a intra în seria numelor monomembre din complexul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelativului originar, „retras“ din formulă, dar presupus mintal la auzul nucleului rămas în funcțiune, și efectul individualizării prin particularizatorul rămas ca termen unic. În multe cazuri, pot fi identificați sau reconstituiți cu aproximație denotatorii inițiali pe care a fost „altoită“ individualizarea, părăsind apoi formația, poate și din necesitatea de a intra în seria numelor monomembre din complexul toponimic integrator. Derivarea toponimică desemnează procedeul prin care, de la un toponim existent se formează, prin adăugarea unui sufix, un toponim nou, care individualizează de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dar sesizabil în multe situații, l-ar putea constitui diferențierea formală între omonimele toponimice care, trebuie să recunoaștem, sunt destul de numeroase, elementele derivative și perifrastice (determinanții) nefiind suficiente pentru a le distinge și a le permite, astfel, exercitarea funcției de individualizare. Cît privește riscul ambiguității semantice, care la apelative constituie argumentul principal pentru neacceptarea variației formale, acesta nu există la numele de locuri, pentru că sensul acestora este deictic (identificarea și individualizarea), și nu rezultă din abstractizarea și generalizarea notelor semantice ale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
le distinge și a le permite, astfel, exercitarea funcției de individualizare. Cît privește riscul ambiguității semantice, care la apelative constituie argumentul principal pentru neacceptarea variației formale, acesta nu există la numele de locuri, pentru că sensul acestora este deictic (identificarea și individualizarea), și nu rezultă din abstractizarea și generalizarea notelor semantice ale unei clase de obiecte. Inconsecvența aplicării normelor de standardizare pe care autorii înșiși ai Gazetteer-ului romînesc și le-au propus este întîlnită, e drept mai rar, și în ceea ce privește „folosirea unei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bistrița, Valea Seacă-Sohodol etc.). Adoptarea de către romîni a termenului slav se datorează, cum a demonstrat Pușcariu, caracterului mult mai clar de nume propriu al toponimului străin, care nu era înțeles și ca apelativ și de aceea nu crea ambiguități în individualizarea și identificarea locului. Că ar fi putut exista înainte un toponim „sinonim“ romînesc pe care l-au tradus slavii o dovedesc toponimele Mărăcinele, Mărăcineni, Valea Mărăcinișului, Spini, Spinoasa, Schinetea, Spinul, Valea Spinului, Spinuș, Spineni, Schineni, Spinești, Scaia, Scaioși, Scaiul, Scăiasa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau flexionar. Evoluția fonetică a limbii, considerată global, a constat în trecerea de la expresia explozivă, în care sunetele se suprapun dominate de un nivel al intonației și de gradul de intensitate a pronunției, ceea ce conferă cuvântului o imagine pictografică, la individualizarea articulatorie a sunetelor, ceea ce are ca rezultat pronunțarea lor succesivă, de unde posibilitatea scrierii alfabetice și lineare. Sub aspect structural, este de remarcat evoluția globală ireversibilă a limbii de la stadiul amorf (monosilabic) la cel aglutinant (sintagmatic sau sintactic) din care a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dramaturgului și atât de complet, că, pentru descrierea celui mai neînsemnat dintre ei, ai putea să faci o monografie. Fiecare rezumă în sine viața omenească cristalizată într-o formă particulară și într-un anume timp și loc"10. Dezvoltând ideea individualizării personajului prin îmbinarea elementelor ce țin de stratul sociologic, de cel psihologic și de limbaj, Pompiliu Constantinescu pleda tot pentru verismul tipurilor: "Comediile sunt împlântate adânc, organic, în rădăcinile noastre etnice, în o anume specificitate socială și de limbaj, pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afectivitate, între agitația și vacarmul stârnite de prezumția trădării și vacuitatea sufletească. Mahalagii sau din elita socială, "moftologii" din comedii și schițe sunt preocupați exclusiv de menținerea aparenței de onorabilitate și respectabilitate. Această monomanie dă coeziune tipurilor triunghiului conjugal, în ciuda individualizărilor care marchează semnificativele diferențe între Chiriac, Tipătescu, "Bibicul", Mitică Lefterescu (Five o'clock), Mitică (Tren de plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița, Didina, Mițele și celelalte adulterine ale schițelor, sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestora o vor practica programatic. Ilustrările posibile sunt, evident, extrem de numeroase. În Christian voiajorul (transmisiune directă), de exemplu, Mircea Nedelciu întrerupe narațiunea pentru o digresiune autoreferențială în care se regăsesc aceleași procedee caragialiene de desconsiderare a normelor, de izolare și individualizare prin frondă asumată. Finalul nuvelei Două loturi se impune cu ușurință ca hipotext în acest fragment: Dacă nu m-aș teme de qui-pro-quo-uri, ca și de alte elemente care pot părea artificiale într-o povestire, aș relata imediat în ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cei mai originali"78, lasă impresia că se joacă de-a absurdul. În majoritatea pieselor sale, situațiile și personajele sunt absurde pentru că se opun programatic normalului, însă nu au profunzimea și semnificațiile specifice Noului Teatru, în primul rând din cauza puternicei individualizări spațio-temporale. Fără interes pentru dimensiunea metafizică a problematicii absurdului, proza, comedia sau "falsa tragedie" a lui Teodor Mazilu uzează frecvent, până la convenționalism, de maniera ludică de a șoca prin reprezentarea sistematică a inversului celor previzibile: șeful care se plânge că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
data expirării valabilității cardului, sfera de aplicabilitate, numele Și prenumele posesorului, tot pe față sunt imprimate sigla emitentului, logo-ul organizației de carduri, elemente holografice de securitate, pe spatele cardului este aplicată o bandă magnetică, pentru elementele de securitate Și individualizare, precum și o rubrică pentru semnătura posesorului. Clasificarea cardurilor: 1. după gradul de securitate: cu bandă magnetică - asigură incriptarea Și securizarea unor informații despre posesor (utilizatorul) cardului, emitentul acestuia Și algoritmul unic de codare/decodare a datelor de verificare a valabilității
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]