11,224 matches
-
inimi, Să rupem împreună greaua plasă Ce-am țesut-o amnezici,uitând a mai simți. E timpul nostru dragostea mea A reînnoi astăzi eternul jurământ, Îți voi trimite a mea iubire-ntr-o stea S-o încrustezi pe-al tău inel de legământ! Referință Bibliografică: Regăsire / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
REGĂSIRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366104_a_367433]
-
toată gama de lucruri care intră în atenția unei doamne pe parcursul unui an: haine, bijuterii, farduri. De altfel, este și momentul când, fiind 1 martie (un an de la prima întâlnire cu iubitul ei), Ștefan îi aduce cel mai frumos mărțișor- inelul de logodnă. Crescendo-ul evoluției iubirii este decapitat de reacția unui copil care recunoaște în Ștefan pe tatăl său- ceea ce anulează nunta, momentul din biserică, restaurantul. Ilinca a făcut infarct miocardic, ajunge la spital și așteaptă să i se facă
VASILICA ILIE – PROZA COTIDIANULUI ŞI IUBIREA LA MATURITATEA DEPLINĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366137_a_367466]
-
strâng oamenii/să-și comemoreze amintirile”. Și atunci când omului i se face de moarte „atunci numai sărutul buzelor ei amărui/ mă trezește la moarte.” Pentru poetul Dan Tipuriță moartea este cealaltă viață, și, pe degetul inelar omul va purta un inel de logodnă, semn evident că va fi căsătorit cu cealaltă viață pentru că are încredere că totul se va repeta și Dumnezeu va răsădi „floarea genezei/și totul se va lua de la capăt”. „te invit iubito la o cafea în rai
POEZIA BIOGENETICĂ A POETULUI DAN TIPURIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366149_a_367478]
-
are povestea ei. Ne convinge poeta: „În lacrimi o poveste se ascunde”: „În serile târzii, pe calde unde,/ Un cântec sacru al iubirii mele/ Doinește înălțându-se la stele,/ În lacrimi o poveste se ascunde.// Și noaptea se strecoară prin inele/ Iar cerul în văpăi ne va răspunde,/ Scânteia veșniciei ne pătrunde,/ Strângând din ochii tăi sfinte mărgele.// Ești mai departe azi, ca niciodată/ Îmi cânt iubirea într-un colț de rai/ Sperând c-ai să revii, de dor purtată,// O
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Vocile. Ele dau semn că Blestemul își are totdeauna Prețul său... că doar Miracolul dumnezeiesc poate aduce Întoarcerea lui Lazăr sau Tămăduirea sufletului. Aflatele ne sunt adevărat Leac de dor, puteri să mergem mai departe. Eu mi-admir cu dragoste Inelul gândind cu nostalgie la perechea lui pierdută cândva și găsită într-o Scorbură din livada mea, păzit cu strășnicie de Șarpele casei ca să nu mă implic în vreo fatală poveste Matrimonială. Către seară, ajungem neapărat și La... Concordia. Pe drum
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
și încă o colecție de bijuterii scumpe, scumpe, expuse pe pereții locantei, pentru care, actrițele și femeile mondene din București și din țară, vin că muștele după miere. Rafinate, fanteziste, veritabile, fel de fel de mărgele, cercei, pandantive, brățări și inele, vorba lui conu' Iancu, în cartea cu același titlu: „Inele, cercei, beteala”. Dar nu sunt kitsch-uri, doar de ochii lumii, grosolane și de prost gust. Sunt foarte rafinate și elegante. Kera Călita se dă în vânt după bijuterii și
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366205_a_367534]
-
pereții locantei, pentru care, actrițele și femeile mondene din București și din țară, vin că muștele după miere. Rafinate, fanteziste, veritabile, fel de fel de mărgele, cercei, pandantive, brățări și inele, vorba lui conu' Iancu, în cartea cu același titlu: „Inele, cercei, beteala”. Dar nu sunt kitsch-uri, doar de ochii lumii, grosolane și de prost gust. Sunt foarte rafinate și elegante. Kera Călita se dă în vânt după bijuterii și după artă culinara. Ea este cu adevarat, o artistă. Merge
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366205_a_367534]
-
sângură palme printre crătiț'. Îi ieșisă oichii că la melc, de-mi venea să mă și râd, dracu, da' și crapă pipota-n mine. Pân'la urma, să mai domoli și-o aud: “Nu știu, nu ma interesază, te faci inel, că altfel io chem poliția și te spun și lu’ doamna. Du-te și cacă-te! Da’ acum!!!” Ce dracu ierea să mai fac? Mă dusăi io cât putui de repede la farmacie, beui cam juma’ și ceva de tub
O PLĂCINTĂ CU BUCLUC (DIN PĂȚANIILE GETEI) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366207_a_367536]
-
dezbateri pe acțiuni economice și mai cu seamă social culturale. Între cele șaizeci și șapte de titluri se numără și apariția celor șase romane: Chipul din oglindă 1997, Insula viscolului 2000, Orbul din muzeul satului 2002, Geamănul din oglindă 2011, Inelul de iarbă 2013 și Un ocean de deșert 2013 precum și colaborări la aproximativ cincizeci de antologii. Temele dezbătute în cele șase romane ale domniei sale, cuprind aspecte de viață reale, posibil reale sau imaginare, în care autorul însuși poate fi protagonistul
AL.FLORIN ŢENE- MIRAJUL CUVINTELOR, ARTICOL DE RAVECA VLAŞIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361587_a_362916]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > NOROCUL MEU Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Găsit inel și verighetă De aur, optușpe carate, Cu piatră fină și discretă, Printr-un noroc tâmpit azi noapte; În viață, toată lumea știe, Regrete ai atunci când pierzi, Dar când găsești, ce bucurie Și cât de mult te minunezi(!) La fel și eu
NOROCUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361614_a_362943]
-
Anotimp > VISUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Neștiut periplu visul În oceanul de mister Unde s-a deschis închisul Altei vămi în efemer Fulger scurt lucind în beznă Universu-apropiat Doar inelul de la gleznă Țintuindu-te de pat Ești aici. Dar și departe Dormi. Dar și călător-ești Într-o lume ce desparte, Cerul de cele lumești Unde este cheia, codul Netrecutelor trecute? Alexandre, taie nodul Funiilor revolute! Leșul sforăie întruna Sufletul e
VISUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361610_a_362939]
-
din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului lasă-mă să-mi întind brațele, la umbra cuvintelor tale. mă voi rătăci, știu. primește-mi gândul și gestul rămas în dalta înfiorării, când înflorirea a amorțit cu brațul întins prin tulpină, reconstruind inelele sevelor risipite dens printre nerostiri. mi-e dor. mi-e rușine să cânt și bâigui mângâiere, când tu ascunzi degetele la pieptul prea larg, pentru a mai încape timpul. timpul meu și poate al nostru, uitat de mult într-o
LASĂ-MĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361736_a_363065]
-
treceai din când în când pe la Resurse Umane să-i duci o mică atenție directoarei, se făcea că uită legea și te lăsa tot pe economist trei. Pe tine, că pe cea care i-a dăruit unul dintre cele două inele, și culmea cel ales de mine, pentru că era mai frumos și atunci când mi l-a arătat subalterna mea am fost sigură că îl cumpără pentru ea. Cred că nu am fost rea, de ce să nu-i spun fetei cu sinceritate
DOCUMENTUL LIPSEŞTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361727_a_363056]
-
frumos și atunci când mi l-a arătat subalterna mea am fost sigură că îl cumpără pentru ea. Cred că nu am fost rea, de ce să nu-i spun fetei cu sinceritate că dacă dă niște bani măcar să-și cumpere un inel frumos. Da, dar după câteva zile mi-a mulțumit subalterna spunându-mi că s-a bucurat directoarea de la resursele umane când i-a dat inelul. Era bucuroasă și subalterna mea pentru că a fcut-o economist doi, iar peste câteva luni trece
DOCUMENTUL LIPSEŞTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361727_a_363056]
-
nu-i spun fetei cu sinceritate că dacă dă niște bani măcar să-și cumpere un inel frumos. Da, dar după câteva zile mi-a mulțumit subalterna spunându-mi că s-a bucurat directoarea de la resursele umane când i-a dat inelul. Era bucuroasă și subalterna mea pentru că a fcut-o economist doi, iar peste câteva luni trece iar pe la ea și o face unu. Personalul de la salarii așa primea ordine de sus și așa făcea. Of, of, cine să-i mai găsească
DOCUMENTUL LIPSEŞTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361727_a_363056]
-
pântecul atât de primitor, plin de gheața sufletului real și de spiritul strajă al zborului către Nimic. mă reculeg o fracțiune de veșnicie în fața altarului păgân în care, yin-yang, pântecoasă inscripție, înnegrită de cenușa gândurilor rugilor călătorilor prin rugurile verzilor inele ale naturii, îmi fură privirea. un șarpe lunecă pe peretele de piatră spre punctul de foc al întâlnirii cu omul-fluture... candele ard în pumnii pământului. simt aerul cristalin al necuvintelor înainte de rostire. transpir și îngheț, după ce ruga-mi a primit
BALANS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361743_a_363072]
-
Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 775 din 13 februarie 2013 Toate Articolele Autorului De-as putea să-ți admir ochii Să-ți ating frage-ti bojorii Părul diafan, mlădie de înger, Miile energii cât de-un fulger Și gâtul tău inel atât de fin, Privindu-l eu unul mă înclin, Că în fața unei lumânări albe Mistice dorințe atât de dalbe! Ne-ai fi frumoasă că mult ești, În cate-ti splendori ne atești, Ca esti așa că o mică floare, Micuța, tandra
ADMIRANDU-TI OCHII!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351875_a_353204]
-
Acasa > Strofe > Amintire > ELEGIE I (10 ELEGII CELEI CE NU MOARE) Autor: Cezar C. Viziniuck Publicat în: Ediția nr. 782 din 20 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat atunce cu-n mare buchet de flori și-un inel, da, un inel frumos. Vroiam să fie o zi specială. Doar era ziua ta, ziua-n care trebuia să fii fericită, dar am așteptat în van. Tu n-ai venit. Lovită de soartă, de zei sau de îngeri pe targa
ELEGIE I (10 ELEGII CELEI CE NU MOARE) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352015_a_353344]
-
Amintire > ELEGIE I (10 ELEGII CELEI CE NU MOARE) Autor: Cezar C. Viziniuck Publicat în: Ediția nr. 782 din 20 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat atunce cu-n mare buchet de flori și-un inel, da, un inel frumos. Vroiam să fie o zi specială. Doar era ziua ta, ziua-n care trebuia să fii fericită, dar am așteptat în van. Tu n-ai venit. Lovită de soartă, de zei sau de îngeri pe targa ambulanței cu sirenele
ELEGIE I (10 ELEGII CELEI CE NU MOARE) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352015_a_353344]
-
targa ambulanței cu sirenele pornite goneai spre spital Nu mă cunoșteai, nici nu-mi vorbeai. Lumea ta era departe. Tu urcai spre ea ca o stea și-n urma ta lăsai o dâră de iubire. Ți-am pus pe deget inelul. Și mama ta, și fratele tău plângeau. În ochiimei nu erau lacrimi; în ochii mei era sânge, un sânge negru, plin de venin. Nici chiar zeii n-au îndrăznit să mă-ntrebe de ce mă revolt. Chiar și diavolii și-au
ELEGIE I (10 ELEGII CELEI CE NU MOARE) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352015_a_353344]
-
albă de paie, (atât ți-a rămas) ochii tăi închiși, altădată jucăuși și umezi, gura ta ce încă mai avea o urmă din zîmbetul tău încrezător; mâinile acelea cu degete lungi pe care le-am sărutat de atâtea ori și inelul, pe care am insistat să nu-ți fie scos, inelul ce ne unește, ce ne va uni pe veci, chiar și în moarte. În inima mea tu ești singura logodnică oficială, singura iubită, chiar dacă la nunta noastră vor fii doar
ELEGIE I (10 ELEGII CELEI CE NU MOARE) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352015_a_353344]
-
altădată jucăuși și umezi, gura ta ce încă mai avea o urmă din zîmbetul tău încrezător; mâinile acelea cu degete lungi pe care le-am sărutat de atâtea ori și inelul, pe care am insistat să nu-ți fie scos, inelul ce ne unește, ce ne va uni pe veci, chiar și în moarte. În inima mea tu ești singura logodnică oficială, singura iubită, chiar dacă la nunta noastră vor fii doar stele și îngeri... Referință Bibliografică: Elegie I (10 elegii celei
ELEGIE I (10 ELEGII CELEI CE NU MOARE) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352015_a_353344]
-
cuvânt despre copil, nici un cuvânt despre scenele puține, dar totuși frumoase trăite în doi, nici o umbră de regret pe trăsăturile lui solare. Cu inima bubuind de durere, îl privise ieșind din curte, cu statura lui de zeu, cu părul numai inele fluturând în vântul rece, ieșind din viața ei, probabil pentru totdeauna. Își atinse pântecul, mângâie făptura din inima lui și șopti vântului: - Acum, suntem doar noi două! Alt decor, alte personaje! Referință Bibliografică: SPECTACOLUL DIANEI - (II) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
cum să-i scape o fată nouă! E fascinant să privești jocul unui actor căruia nu îi cunoști nici mimica, nici glasul. În seara aceasta, scena îi rezervă supriză unui frumos exemplar actoricesc, cu o cascadă de păr negru, numai inele, niște ochi vii, pătrunzători și expresivi, o mimica animată, debordând de veselie și pofta de viață, un trup pe care orice costum pare desenat anume pentru el. Un zeu și un spectacol demn de o a doua vizionare, gândi Diana
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
deasupra capului i se păru că șoimul brun-auriu se desprinde de pe pânză și se pogoară spre el. Întinse mâna să-l apuce sau doar își închipuia? Impactul cu pasărea îl eliberă, știa asta pentru că urmărea de undeva de sus cum inelul îi cade pe podea. Ghiarele animalului îi înălțară departe în locul de unde nimeni nu s-a mai întors. Eunucul urmărise odată cu restul spasmele din urmă care-i cutremurară trupul. Totuși cu ochiul inimi pentru o fracțiune de secundă imaginea unei păsări
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]