3,659 matches
-
și scrisei în jurnal: "Prima discuție cu Maitreyi. De remarcat primitivismul gândirii ei. Un copil care a cetit prea multe. Astăzi, pe terasă, o întîmplare penibilă cu povestitul. Sunt incapabil să spun povești; probabil, jena mea de tot ceea ce e inocent și naiv. Revelația a fost Chabù, un suflet panteist. Nu face deosebire dintre sentimentele ei și ale obiectelor; de pildă, dă turte unui pom, pentru că ea mănâncă turte, deși știe că pomul nu poate mânca. Foarte interesant." După ce am însemnat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gând unde mă simt fericit și splendid. Nu știu cum să exprim toate sentimentele acestea revelate. Mă gândesc serios la unire..." *** Din ziua aceea am vîzut-o cu greutate. Rămânea tot timpul în odaia ei, scriind și cântând. I-am trimis câteva bilete inocente prin Lilu, la care nu mi-a răspuns. Am crezut o sumă de lucruri în prima noapte, apoi mai puține, apoi n-am mai crezut nimic. Am observat că pot trăi foarte bine și fără Maitreyi. VIII Nu mult după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
până la lacrimi, pe Khokha și pe Mantu, mai ales pe acesta din urmă, care, fiindu-i unchi, își putea îngădui să-i strângă brațul, vorbindu-i, sau o putea bate pe umăr și scutura de păr. Gesturile acestea de abandonare inocentă mă chinuiau mai mult decât orice rival. Mi se părea că Maitreyi e neștiutoare de violul săvârșit pe furiș asupra-i de către o carne sau un spirit strein. Și, ca să spun totul, mă făceau să sufăr îndeosebi posesiunile spirituale: un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mărturisindu-mi că îi plac bărbații înalți: și mai presus de toți, gurul ei, Robi Thakkur. Cu o mare abilitate încercam să-i insinuez că se abandonează prea mult, fie cu spiritul, fie cu carnea. Dar mă privise atât de inocentă, de mirată și sinceră, încît am renunțat. De altfel, acestea se petreceau în urma celor povestite adineaori, într-o vreme când eu primisem destule probe că nu am de ce mă teme de nimeni. ... Rămăsesem îngîndurat și dezgustat, mușcîndu-mi pe furiș buzele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De ce se bat oamenii în jurul nostru? Aș vrea să fie toți fericiți. Ba. nu, vorbesc prostii. Ce bine îmi pare că e așa, ce bine îmi pare... Începu să râdă. Mă trezii cu o Maitreyi din iarnă, cu acea fată inocentă și sperioasă, vorbind discontinuu și paradoxal. Se ștersese parcă întreaga ei experiență, care o maturizase, o adunase, o apropiase de femeie. Am înțeles în zilele următoare că logodna aceasta îi redase liniștea și patima ei de joc, de liberă bucurie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și faptul acesta a cutremurat-o, căci vedea în el un semn foarte rău, mai ales că rama se făcuse țăndări și pânza se crăpase). Am întîlnit-o în zori în bibliotecă, unde i-am adus cărțile, fiecare cu o dedicație inocentă, și am îmbrățișat-o urîndu-i o viață senină și toată fericirea pe care o merită. Aveam lacrimi în ochi spunîndu-i acele câteva cuvinte banale. Mi s-a părut totuși că era oarecum absentă. S-a desprins din brațele mele mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
descătușare, la o nouă experiență. Poate nici eu nu le înțeleg. Poate. Jenia își hotărâse plecarea într-o luni dimineața și trimisese chiar vorbă la Ranikhet pentru hamal. Cu trei zile mai înainte devenise foarte insinuantă, profitând de multe vorbe inocente ale mele ca să râdă cu înțeles, plîngîndu-se că renunță la o viață pe care nu o cunoaște, că n-ar vrea decât o singură experiență, căci nimic nu merită să fie repetat în dragoste etc. Pe mine mă desfătau de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sale? Demonul obligă la gândul, trăirea și acțiunea negativă pe cel în preajma căruia și-a ancorat prezența malefică? Dacă această prezență ar înlănțui conștiința umană impunându-i, fără acordul ei, tensiuni obscure atunci ființa adamică ar fi doar o victimă inocentă a unor decizii elaborate dinspre ne-omenescul transcendent. Ne-aderând în interioritatea sa la astfel de imperative ea s-ar afla în afara sferelor păcătuirii, însăși noțiunea de păcat, dintru început corelată cu cea a opțiunii libere, dovedindu-se aici himerică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-și mâinile pe spătar. Va pune deci mai întâi o întrebare banală : „Chiar crede Profesorul că te poți sustrage politicii timpului - presiunilor colectivității ?“. Și-a aplecat deferent umerii, și doar intenția unei mici tachinări pare a licări în privirea sa inocentă. Profesorul ridică nedumerit ochii. Însă numai pentru o secundă. Altfel, buna creștere și simpatia pe care i-o inspiră junele interlocutor șterg imediat iritarea deranjului. Simpatie - poate chiar mai mult decât simpatie. Poate chiar o afecțiune născută pe neobservate, ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
companie. Are să-mi arunce imediat micile lui întrebări cu obișnuita-i timiditate abilă, astfel încât mă voi simți ambarasat, negând că aș ști mai mult decât știe toată lumea, îmi pare rău, domnule Ialomițeanu, nu am știre de așa ceva... Privindu-i ochii inocenți, voi fi exagerat de jenat și, ca totdeauna când ascund orișice fleac, îmi va părea că celălalt îmi citește adevărul pe buze. Totuși, va insista amicul, să fie adevărat că Brătianu pregătește guvern de uniune națională, nu doar cu Take
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajuns o imposibilă aventură ? Cum să pot înțelege că o cortină de foc mă desparte de mâna colegială care, pe dosul acestui plic, și-a pus iscălitura ? Explozii care aruncă în aer mâini, capete și picioare însângerate, ghiulele care decapitează inocenții copii de școală și sfinții marilor catedrale, tot infernul descris de gazete mi-e de fapt imposibil să mi-l imaginez. Văd însă că ultimul meu voiaj rămâne cel de acum doi ani de la Viena, când am mers să aleg
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înjumătățită sau modificată cu abilitate) domnului și stăpânului ei orice veste ce a răzbătut până la ea din lumea largă ? Ce femeie este aceea care nu a reușit, prin ciripitul ei inofensiv, să modifice, cu fapte observate doar de ochiul ei inocent, părerea lui mai veche despre rude sau buni amici ? Astfel, doar, crește solidaritatea cuplului, astfel se împrospătează aerul dormitorului conjugal, care, tot mai lipsit fiind de parfumurile sălbatice ale primelor îmbrățișări, ar putea, ajungând din ce în ce mai stătut, să-i sufoce... Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dacă nu cumva arunc o vină atât de mare asupra madamei Ana (la urma urmei, o făptură ignorantă !) pentru a o dez vinovăți pe Sophie, pe care am dese clipe când continui a mi-o imagina, ca și până acum, inocentă. Dar ce face mai insuportabil totul este inevitabila vulgaritate a situației și a oamenilor, ce se varsă și asupra mea, ca un lighean de lături pe care îl primești, trecător nevinovat, de la cine știe ce fereastră de mansardă. Sufăr, fiindu mi silă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
singurătății. Alex dăduse de mult uitării religia metodistă care-i hrănise copilăria, dar persista în ea un simț religios, convertit într-o obsesie animistă. Adam poseda o asemenea viziune asupra lumii, numai că la el era vorba de un panteism inocent, aparținând poate acelei inocențe primare care i-a determinat pe mulți gânditori să creadă în metempsihoză. La Alex, însă, animizarea mediului înconjurător era de natură neurotică și coruptă, o ultimă distorsionare a acelor impulsuri artistice cu care se jucase atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu slab, și un ten neted, aproape ca de fată. Părul buclat, castaniu cu reflexe aurii, îi cădea pe umeri. Buza de sus era prelungă, bine modelată, gura senzuală îi strălucea ca gura unui copil. Avea ochii albaștri, cutezători și inocenți ai „Neajutoratei Fiona“. — Ce noroc să vă găsesc pe toți aici! Apropo, ce face bătrânul George? Ce face mama? — Mama-i bine, răspunse Brian, refuzând să recepteze privirea de avertisment a lui Gabriel. Evident, Tom nu aflase nimic despre „ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert, iar mai târziu s-a trezit livrată peste Atlantic, unde a trebuit să locuiască într-o cameră vecină cu apartamenul lui Margot, căci, pe vremea aceea, modul de viață al acesteia nu era tocmai potrivit pentru o copilă inocentă. În drumul ei spre New York, Margot ajunsese abia la Denver, în Colorado, unde, în cele din urmă, s-a măritat cu un avocat evreu, Albert Marcovitz, și și-a întemeiat un cămin respectabil, în care Hattie putea fi adusă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi trebuit să vorbesc despre el. — Înțeleg, înțeleg. O să-l lăsăm în pace. Dar religia nu are datoria să se transforme în consolare? Dumneata nu vrei să schimbi sau să sacrifici nimic, dar datorită unei vagi vibrații, te consideri iertat, inocent, simul iustus et peccator. Ajunseseră în apropierea islazului, străbătând Druidsdale și preotul observă că Rozanov, care până atunci îi îngăduise să traseze el ruta, cotise brusc la dreapta, pentru a evita să treacă pe strada unde locuia George McCaffrey. Părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
printre cei doi bărbați, care se retrăseseră de o parte și de alta. Bună ziua, părinte. Cei doi drumeți auziră în urma lor o izbucnire de chicoteli și de fou rire. — Ăsta-i un om fericit, spuse părintele Bernard. Fericit pentru că e inocent, inocent pentru că e fericit. — Cine e? — Tom McCaffrey, cel cu plete, nu l-ați recunoscut? Celălalt nu știu cine e. Înaintară în tăcere. Se zărea pasajul de nivel. Părintele Bernard încerca o ciudată strângere de inimă, un spasm, ca un început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei doi bărbați, care se retrăseseră de o parte și de alta. Bună ziua, părinte. Cei doi drumeți auziră în urma lor o izbucnire de chicoteli și de fou rire. — Ăsta-i un om fericit, spuse părintele Bernard. Fericit pentru că e inocent, inocent pentru că e fericit. — Cine e? — Tom McCaffrey, cel cu plete, nu l-ați recunoscut? Celălalt nu știu cine e. Înaintară în tăcere. Se zărea pasajul de nivel. Părintele Bernard încerca o ciudată strângere de inimă, un spasm, ca un început de boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care ne sunt accesibile și care fac încă parte din lumea noastră. Să iubim lucrurile apropiate nouă, lucrurile bune și clare și să nădăjduim că, în lumina lor, li se vor putea adăuga mereu altele. Să prețuim inocența. Copilul este inocent, omul matur, nu. Să prelungim cât putem și să îndrăgim inocența copilăriei, așa cum o aflăm la copil și cum o redescoperim, mai târziu, în noi înșine. Să o privim ca pe o reîntoarcere la o anumită simplitate, ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rezultat. Emma își spuse: „Trebuie să mă duc să o văd pe mama. Trebuie să mă duc să-l vizitez pe profesorul de canto, și trebuie... într-un fel... să încerc să devin... mai puțin imposibil“.Tom își spuse: „Sunt inocent, sunt bun. Eu îi iubesc pe toți. Voi continua să fiu inocent și bun, și să-i iubesc pe toți, o să mă simt atât de fericit!“. Ce și-a spus Zet nu se știe, dar cum făptura lui era alcătuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mama. Trebuie să mă duc să-l vizitez pe profesorul de canto, și trebuie... într-un fel... să încerc să devin... mai puțin imposibil“.Tom își spuse: „Sunt inocent, sunt bun. Eu îi iubesc pe toți. Voi continua să fiu inocent și bun, și să-i iubesc pe toți, o să mă simt atât de fericit!“. Ce și-a spus Zet nu se știe, dar cum făptura lui era alcătuită aproape în întregime din iubire, poate că a simțit o tonifiere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el, de umbra Neajutoratei Fiona, veșnic tânăra Fiona, copil vagabond și victimă, pe care era de datoria lui să o salveze și să o păstreze neîntinată de lume. Și poate că pentru ea rămăsese copilăros și pentru ea se considera inocent. Așa cum îi spusese lui Emma, socotea că pe el nu-l atinsese căderea omului și că nu știa de unde începe răul. Emma stătea întins pe patul din camera mai spațioasă din față, unde, înainte de a fi împreunat draperiile, mugurii verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin casă ca două nebune. Erau îmbătate de bucurie, deși n-ar fi putut defini, coerent, ce le plăcea și ce le amuza în asemenea măsură. Poate că sărmanul, neglijatul, greșit înțelesul Papuc păstrase în el o doză de vagă, inocentă fericire, fără de stăpân, încă din trecut, trecutul în care Alex și fratele ei Desmond fuseseră adolescenți, și când Geoffrey și Rosemary Stillowen inventau tot felul de jocuri și de petreceri pentru legiuni de oameni tineri și frumoși. Quakeri și metodiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi refuzat, l-ar fi „pierdut“ pe Rozanov - Rozanov care până în acea dimineață nu însemnase nimic pentru el, fără de care putuse trăi până atunci perfect mulțumit, reprezenta acum o necesitate. Nu mai era liber, poate că nu mai era nici inocent, nu mai era fericit. Și ți-a cerut să nu spui nimănui? întrebă Emma. Da. Nemernicule! Tu n-ai să spui mai departe. E ca și cum aș discuta cu mine însumi sau cu Dumnezeu. Haide să ne împăcăm, hai să cântăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]