4,420 matches
-
ultimul an și pe ea am remarcat-o la balul bobocilor, că, vezi Doamne, nu puteam lipsi eu de la un asemenea eveniment!” Așezat confortabil în fotoliu, Eugen se lăsă pradă amintirilor în mica pauză înainte de contravizită. „O urmăream cu o insistență greu de mascat și ce m-a frapat la ea era o chestie extrem de interesantă. Mă chinuia o întrebare: Cum se poate ca o frumusețe de fată, veselă și...destupată la minte..., să fie singură? Nu ducea lipsă de priviri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se spele pe dinți înainte de culcare. să se privească în oglindă înainte de a ieși din casă. să afișeze o față zîmbitoare cînd merge pe stradă. să nu pară prea curios. Cînd ceva îi atrage atenția să nu se uite cu insistență ca un bădăran. Cînd tușește să ducă mîna la gură. Cînd strănută să-și scoată repede batista din buzunar, dacă se poate înainte de a stropi cu microbi în jur. Cînd se așază pe o bancă să ocupe un spa țiu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu, spre noi se îndrepta un om de vreo patruzeci de ani, neras și cu un început pronunțat de chelie, mic de statură, cu o burtă mare care i se revărsa de sub un tricou pătat cu grăsime. în mod vizibil insistența cu care sunasem îl deranjase, pentru că din Casa monteoru răzbătea acum, datorită unei uși deschise, vacarmul unui meci de fotbal difuzat la televizor. Insul se propti în fața noastră și termină de mestecat ceva. mi l-am imaginat imediat în fața unui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
învinși de patimi ori de deprimare, trăind într-o dăruire care necesită echilibru și determinare, în concordanță cu un stil de viață caracterizat mai degrabă de perseveranță decât de o continuă întrerupere a cotidianității. Din păcate, de-a lungul secolelor, insistența excesivă asupra fantomei sexualității a dus la concentrarea întregii atenții - până la forme obsesive și malefice - asupra mortificării în sens negativ și umilitor, concretizată prin negarea trupului, al cărui scop, în calitatea sa de realitate creată, este acela de a experimenta
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
din urmă, multor institute - în special acelora cu un număr mai mic și fără prea mare influență - li s-au recunoscut dreptul și demnitatea unei specificități și a unei diversități pentru a fi scutite de cine știe ce complex de inferioritate. Însă insistența pe carismă, după acea binevenită recunoaștere a propriilor diferențe și particularități, riscă să ducă la o exagerare - ba chiar la o mistificare - a propriilor tradiții și a propriei originalități care, uneori, nu corespund adevărului istoric și nu sunt compatibile cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ochi și de un desen banal. Felix fu purtat apoi prin fața tablourilor, care, precum i se spuse, erau opera lui Simion și a lui Titi. Simion avea numai câteva și începu să le arate cu degetul către Felix, căutîndu-i cu insistență aprobarea pe față. - Ce zici de ăsta, dar de ăsta? Îi povesti împrejurările în care le-a pictat pe fiecare și de unde-i venea ideea. Picturile lui Simion și ale lui Titi, mai cu seamă ale acestuia din urmă, erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
glasul molatic al Aurichii, și odată fugi pe poartă repede în oraș, când simți că se ivește Aurica prin fund. Ca să nu-și greșească ținta, aceasta începu să vină chiar în G. Călinescu timpul mesei și să-l tragă cu insistență pe la sfârșitul ei. Când, într-o astfel de manevră, Felix făcu o încercare de rezistență, agățîndu-se cu privirile de Otilia, care era de față, Otilia, pufnind discret de râs, agravă situația. - Du-te, Felix, n-o refuza, Aurelia este tare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol, zise ea ca pentru sine, în lume eun om încîntător, dar nu vrea să se urce în șură. Otilia își ridicase rochia până la genunchi și înainta pe latura cea mai dulce a heleșteului, îndemnînd și pe Felix cu atâta insistență, încît acesta îi făcu pe plac și, descălțîndu-se, intră și el în apă. Omul de lângă brișcă le semnala zâmbind locurile neprimejdioase. - Când e cald tare, zise el, și nu e tulbure, apoi vine lumeași se scaldă. Otilia făcu un astfel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plătim. - Stau, stau! consimți Vasiliad. Aglae nu făcu nici o obiecție. Dimpotrivă, luă comanda casei, ajutîndu-se de Marina și de propria ei servitoare. Din nou masa fu așezată în sufragerie, masă la care Felix și Otilia fură invitați, dar fără multă insistență când aceștia refuzară. Transformând canapelele în pat și distribuind prin odăi câteva saltele, toate camerele fură prefăcute în dormitoare. Stănică vru neapărat să doarmă în salonul cu scrinul, Aglae în sufragerie. Servitoarea Aglaei fu consemnată să se culce la intrare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-l ducă dincolo de limitele proprii, intră într-un labirint șubred de nefericire și de suferință pe care am putea să-l denumim „frustrare existențială”. O astfel de condiție ne duce cu gândul la istoria unui bețiv care căuta cu insistență cheile de la casă în jurul unui stâlp de iluminat. Se aproprie de el un vecin și-l întreabă: „ce cauți, vecine?” Și bețivul răspunse: „cheile de la casă”. Încep să le caute împreună. După ce au căutat o perioadă, vecinul îl întrebă din
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
BUCUREȘTI și în pupilele alcooliștilor care, adunîndu-se în părculeț, ar fi putut confunda pâlpâirile cubului cu niscaiva irizări de lichid clătinat. - Pst, bă jimblă! Mă, Bruță! Cataroiule!... Băi, piele! Ia, belește-ți cepele, mă!... chema prin părculeț, tainic, c-o insistență sâcâitoare, un neica deșirat, pus pe harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru o clipă, îi viră lui Genel culoarea naturală, oacheș-gălburie, a bucii obrazului, într-una precum a colii de hârtie. Bâjbâiră, o vreme, peste găurile de șobolani ale picamerelor, pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurând în jurul lor cu insistența unei ninsori de fulgi metalici și monstroși. Și dibuiră, într-o râpă peste care artificierii erau pregătiți să reverse curmăturile unui deal, plaja miraculoasă pe care, odinioară, descântatul pârâiaș Bucureștioara se vărsa cu vreo 150 de ani în urmă, 104
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
1932, în condiții ce amintesc de incomoditățile muncii în mină, Ulpiu trudește în barăcile și pe schelele inverse, de jos în mai jos, ale unui șantier de arheologie. În ziua în care se transferă în tabără (fiind angajat aici la insistențele Olimpiei Frofrony pe lângă verișoara sa, Cosiția), întîlnește aruncate și i se descarcă în grijă, la câțiva zeci de metri în afara pârleazurilor așezării, 24 de lăzi, pline ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu hartane de muieri, nu cu hîrtii?! 182 DANIEL BĂNULESCU Inculpatul Galopenția nu mai mânca, dormea puțin, descleșta fălcile, pentru a vorbi, și mai puțin, nu mărturisise nimic, dar nici nu tăgăduise. De altfel, nici nu i se ceruse cu insistență s-o facă, fiindcă acasă la el, în fundul grădinii Maicii, de pe strada Polonă, a grădinițelor altor câtorva surate vecine, precum și în alte o mie de locuri, fuseseră dezgropate mormane, Subcarpați de dovezi. În arestul Prefecturii, captivul se sfârșea și se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fapt, semiturbată, ziua tigrat, noaptea negru. Neagră precum banda de catifea, pe care, într-un avânt de doliu și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în colț. Era domnul Robin ridicol? Desigur, domnul Robin apărea, cu insistență, drept un temeinic ridicol, primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-o blană de tigru, încît efectul devenea contrar, subiectul clișeului părând că, mai curând, după ce pășise din neglijență într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
loveam! Înfuriată profesoara l-a dat afară însă el asta și urmărea. Dar urma o lecție care-i plăcea și după ce și-a recuperat pierderea a apărut victorios în ușa clasei cu prețiosul trofeu și în râsetele colegilor. Plictisită de insistențele lui, Martinova l-a lăsat la oră. Episod pe care nu-l mai ținea minte bine și Marian mereu îi amintea de el, probabil evenimentele neplăcute nu le cataloga în memorie când fusese atât de înspăimântat de eventuala pierdere a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
îl întâmpină fericită; a venit ‚’’dragul mamei’’ acasă și nu îi mai trebuie nimic. Simte că ceva nu e-n regulă: - Ce ai, Laur? - N-am nimic, mamă, sunt obosit de pe drum - Hai în casă, trebuie să dormi puțin. La insistențele ei se duce în casă și se întinde în pat. Gândul îi zboară continuu, obsedant la același subiect și monologhează. - Numai eu sunt de vină, Gabriela nici nu a știut de mine. Sunt timid, aparent sunt sigur pe mine dar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Marinică să-mi plaseze! Parcă e stăpânul fetelor din mahala! Malvina a realizat unde se îndreptau manevrele lui, navea 15 ani însă arăta la corp ca o femeie se împrietenise cu Flora care o luase sub tutela ei. Sufocată de insistențele lui, căuta salvare ascunzânduse și adesea fugea efectiv de Marinică, în jurul grupului. Era o grămadă substanțială de băieți și fete care așteptau răcoarea înserării. Stăteau jos pe trotuar sau rezemați de pereții blocului și râdeau de avansurile pe care le
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ca oroare și pasiune bestială, ne-am diluat sângele și ne-am îndulcit patimile cu un dor amăgitor, ale cărui virtuți dormitive ne-au îmbătat simțurile peste măsură. În ochii românului, dar mai cu seamă în cântec, palpită, cu o insistență insinuantă, revărsarea monotonă a acestui dor, aparent elixir al inimilor sfâșiate, în realitate atracție adormitoare pentru suflete inerte. Cine a avut ocazia să audă în orașele săsești din Ardeal vreo ceată de flăcăi români doinind în înserări, n-a putut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
3 privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului din Tratatul de Pace; b) demonstrații de protest În fața ambasadelor - sau legațiilor - României În diverse capitale; c) publicarea de articole de protest Împotriva politicii României În diverse ziare evreiești și neevreiești 1. Datorită insistențelor C.M.E., ministrul de Externe britanic avea să ridice problema sioniștilor Încarcerați la conferința miniștrilor de Externe ai celor patru mari Puteri, de la xe "Geneva"Geneva (1955). Se pare că xe "Statele Unite"Statele Unite și xe "Marea Britanie"Marea Britanie au invocat această problemă
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
strâns cu concepția FMI. Este ușor de sesizat că în atitudinea Occidentului a dominat opțiunea nu pentru asigurarea calității reformelor, ci pentru rapiditatea introducerii lor și, mai ales, pentru acceptarea recomandărilor experților occidentali. j) Mai greu de explicat a fost insistența excesivă a Occidentului, încă din primii ani ai tranziției, asupra drepturilor minorităților etnice, deși ele se plasau în România la un nivel apropiat de cel european. Primul efect negativ a fost etnicizarea relațiilor sociale. O asemenea insistență, cuplată adesea cu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
explicat a fost insistența excesivă a Occidentului, încă din primii ani ai tranziției, asupra drepturilor minorităților etnice, deși ele se plasau în România la un nivel apropiat de cel european. Primul efect negativ a fost etnicizarea relațiilor sociale. O asemenea insistență, cuplată adesea cu demonizarea „naționalismului etniei majoritare”, a generat tensiuni sociale suplimentare în societatea românească greu încercată de dificultățile tranziției. O asemenea orientare ideologică și politică a încurajat comportamente extremiste din partea unor grupuri etnice, complementar cu tendințele de autodenigrare a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
eficiente, așa cum se întâmplă în multe țări occidentale. FMI și Banca Mondială au introdus constant în condiționalitățile lor accelerarea privatizării. S-au oferit împrumuturi economice însemnate pentru privatizare, motiv pentru care unele privatizări au devenit chiar mai costisitore decât neprivatizarea. Insistența Occidentului asupra privatizării rapide a reprezentat o opțiune cu efecte contradictorii asupra reformelor economice. Programul de privatizare rapidă, dincolo de argumentele teoretice, s-a izbit în România de două probleme structurale. Sursele interne pentru privatizare au fost la început, practic, inexistente
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
incita, și pe unii, și pe ceilalți, să considere că acțiunea oamenilor depinde de o conștientizare a intereselor și scopurilor lor comune. Or, tezele lui Le Bon i-au frapat pe gînditorii socialiști, fiind exact opusul tezelor lor. Mai ales insistența lui asupra factorilor iraționali asupra rolului decisiv al maselor amorfe neorganizate și caracterul funciarmente conservator al acestora: "Istoria ne-nvață, scrie el, că mulțimile, extrem de conservatoare în ciuda instinctelor lor aparent revoluționare, au restabilit de fiecare dată ceea ce au distrus"71
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aplicare îndelungată, trecerea timpului face inevitabilă apariția unei legislații extrinseci. În aceeași opinie, Codul familiei nu reprezintă decât o separare artificială de Codul civil, fiind greșit să afirmăm că dreptul familiei reprezintă o ramură distinctă de cea a dreptului civil. Insistența asupra deosebirii dintre sistemul dreptului și sistemul legislației s-a dovedit a fi utilă și din perspectiva legisticii formale. Unul dintre puținii autori români cu lucrări în acest domeniu, Profesorul Ioan Vida42, caracterizează sistematizarea, ca parte inseparabilă a procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]