35,526 matches
-
argumentele sunt acolo vibrante, consimțirea acestora s-a produs imediat. Sper că alta va fi traiectoria de receptare a Gândirii romanului. Fie și numai din motivul - elementar - că miza teoretică e cu mult mai greu de asumat la nivelul bavardajului intelectual. Delimitându-se de numele grele ale istoriei acestui gen, Toma Pavel stabilește tranșant domeniile de operare ale sintezelor similare care i-au premers. Și își definește, totodată, în raport cu ele, limitele propriei direcții de cercetare. Fiecare dintre partițiile astfel trasate e
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
integrarea, asistența socială, toleranța și, când altfel nu se poate, aplicarea fermă a legii, una pentru toți. Dar a te face că această problemă nu există, doar ca să nu fii acuzat de discriminare sau altă „incorectitudine politică", înseamnă o lașitate intelectuală pe care nu o va obține de la sussemnatul niciun Consiliu Antidiscriminare".
CTP, replică la reclamația romilor by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81427_a_82752]
-
Ion Simuț Sunt convins că lista scriitorilor care nu au pactizat cu comunismul e mult mai impresionantă și mai importantă decât lista scriitorilor care au pactizat cu comunismul. Dacă extindem explorarea și exemplificarea și spre celelalte domenii ale vieții intelectuale (istorie, filosofie, teologie, sociologie, psihologie, matematică, biologie, inginerie, muzică, arte plastice, teatru etc.), vom vedea că partea necomunistă a intelectualității române are o sferă considerabilă. De altfel, ar trebui să luăm în seamă un calcul simplu și în ceea ce privește proporția de
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
regimului comunist sau măcar a nu fi fost implicat politic în instituțiile lui. Se putea? Atâtea cazuri o demonstrează că da, se putea. Voi lărgi aria exemplelor, ieșind din raza unui criteriu biografic strict și invocând o atitudine mai complexă, intelectuală, politică, religioasă, morală, care implică și opera sau apărarea operei realizate anterior. Câți scriitori modești au stat deoparte, au suferit în tăcere, dar nu s-au vândut? Mă gândesc la cazuri ca al lui Olimpiu Boitoș, istoric literar, colaborator, printre
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
români în timpul comunismului și combinând argumentele biografice cu argumentele operei, ieșind din perimetrul strict al literaturii, găsim suficiente exemple în sprijinul unei exemplarități morale ce a fortificat o alternativă ideologică necomunistă, dacă nu explicit anticomunistă, în orice caz de rezistență intelectuală grevată pe o tradiție profundă, salvatoare: istoricii Gh. I. Brătianu, David Prodan, Silviu Dragomir și Alexandru Zub, pedagogul și publicistul Onisifor Ghibu, psihologii Florian Ștefănescu-Goangă și Nicolae Mărgineanu, sociologii Anton Golopenția și Dimitrie Gusti, criticii de artă Petru Comarnescu și
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
ei, o aventură care, în timp, te transformă ireversibil. Pe mine, de exemplu, scrisul m-a făcut să nu mă mai pot bucura de comunicarea cu un singur om. Dacă primesc un e-mail scris cu sinceritate, cu o mare mobilizare intelectuală, nu am răbdare să compun un răspuns la fel de amplu și nuanțat. Mi se pare ineficient să compun un text pentru un singur cititor. Meseria de scriitor m-a stricat. Îmi pot pune în mișcare inteligența și imaginația (în măsura în care le am
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
într-o matrice de pete întunecate. Până la urmă, pentru sintezele ample, necesitatea genului proxim se dovedește a fi mult mai mult decât un capriciu. Iar întrebarea pe care, în maligna Scânteie a anului 1966, o rostea - cu o dezarmantă cacofonie intelectuală - Dan Grigorescu, e încă, din altă perspectivă, actuală. Așadar, ca cine scrii?
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
m-am oprit la următoarea formulă: e opusul lui Monsieur Homais, faimosul personaj flaubertian care era, în cuvintele eseistului nostru, "prostul absolut, sigur de sine și pozitivist, prost științific, fals om cultivat, un fel de tęte de fil al stîngii intelectuale occidentale". Departe de morga autorității suverane, de prezumția omniscienței, de pozitivismul transferat pe meleagul umanioarelor, de gauchismul perfid ori numai bornat care a făcut atîtea ravagii, autorul Interlocuțiunilor se plasează în spațiul unei inteligențe acute, gata a sfîșia vălurile prejudecăților
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
de pagini", situația nu e deloc mai favorabilă: "Eram foarte dispus s-o citesc, dar după ce am făcut efortul să citesc 100 și ceva de pagini, am ajuns acolo unde spune că speculația teoretică asupra artei este așa de satisfăcătoare intelectual, încît te poți scuti chiar de contemplarea operei de artă. Am închis cartea definitiv". Se întîmplă chiar ca Al. Paleologu să cocheteze cu ignoranța: "Mărturisesc nu numai totala mea ignoranță față de această temă, dar și neputința mea de a-mi
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
întrucît și ultimul "simțea enorm și vedea monstruos", stăpînind "arta paroxismului", fiind și "un artist foarte sigur și echilibrat": "De mai multe ori am făcut o analiză paralelă a procedeelor dostoievskiene și caragialiene, care sunt foarte asemănătoare". Dincolo de "extrema tensiune intelectuală" ce propulsează asemenea ingenioase jocuri, se ivește însă și răsfățul mondenului, lirismul spectacular (socializat) al individului de elită. Al.Paleologu găsește nimerit a se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat, făcînd apel la o motivație contradictorie, în cuprinsul
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
impresionant program de spiritualitate, aceasta s-a compus din elemente eterogene, între care categoria celor mai de seamă intelectuali ai epocii. Neacceptînd a deveni legionar, Alexandru Paleologu are lealitatea de a-și evoca tinerețea în relație cu acea mare efervescență intelectuală degajată de intelighenția dreptei, pe care comunismul, de pildă, n-a fost în stare a o produce nici măcar într-un grad minim: Dacă am fost fervent antilegionar în tinerețea mea, mulți prieteni ai mei erau legionari, dar nu ne jenam
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
nu se jenau să scrie texte împotriva inteligenței ca facultate mentală. Era la modă să denigrezi inteligența și tocmai oamenii foarte inteligenți o făceau, cu argumente foarte subtile". A fost cu adevărat un "fenomen crucial în devenirea istorică a vieții intelectuale, sociale și politice românești, crucial și de neocolit". Tragedia a venit în ultima etapă a mișcării, care, foarte probabil și din pricina absenței întemeietorului său, a alunecat spre penibile excese: "E rău că momentul legionar a fost ocolit și nu s-
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
un personaj de anvergură. Mai târziu, când am avut șansa să stau de vorbă cu el mai pe îndelete, fie în micul apartament din Mendeleev, fie la vreo cină amicală, am putut descoperi amplitudinea și profunzimea lecturilor sale, o curiozitate intelectuală dezlănțuită, un bun-gust și o rigoare a judecății exemplare. Știa să fie sever, dar avea, deopotrivă, mari resurse de umor. Putea vorbi - spre neliniștea firilor diafane - extrem de buruienos, dar nimeni nu îndrăznea să-i conteste delicatețea de fond, bunătatea, necenzurată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
asigurându-și energia etern orbitoare și etern generatoare a luminii cuprinsă de flăcări. Îmi place Cărtărescu și pentru capacitatea unică de a reinventa romantismul. Nu luați în seamă limbajul adeseori tehnologic, de ultimă oră, desprins din goana internetului. Urmăriți altitudinea intelectuală, pathosul, forța întemeietoare a imaginației. În lumea românească de azi, doar Mircea Cărtărescu mai pare intimul marilor romantici bântuiți de obsesii cosmologice. Cu ochi străini și goi, încercănat de obsesii și suferințe, învestmântat în derizoria "mantie de pixeli", el e
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
de acum o sută de ani, cănd TB era intratabila. Microbii devin rezistenți în urmă selecției naturale, favorizată de întreruperea terapiei înainte de vindecare sau de administrarea incorectă a medicamentelor. Bacilii rezistenți pot fi transmiși la pacienți sănătoși. Stresul și eforturile intelectuale excesive scad imunitatea ” Contactul cu bacilul TB nu poate fi evitat, odată ce transmiterea este aeriană. Sursele de infecție sunt peste tot, mai ales în zonele urbane aglomerate . Infectarea și progresul infecției spre boală depind de echilibrul dintre agresiunea microbiană și
Cura de slăbire favorizează îmbolnăvirea de tuberculoză () [Corola-journal/Journalistic/70761_a_72086]
-
organismului. Dacă imunitatea scade, apare dezechilibrul în favoarea microbilor și infecția progresează spre boală. Deci, sărăcia favorizează boală prin scăderea imunității (subalimentație, locuința neîncălzita, neaerisită, umezeală, dar și aglomerarea în spații mici), dar și alte condiții scad rezistență imuna: stress, eforturile intelectuale excesive, statul la calculator ore în șir, dietele dezechilibrate ( cum ar fi în cură de slăbire), alcoolismul, drogurile, fumatul. Citește și:
Cura de slăbire favorizează îmbolnăvirea de tuberculoză () [Corola-journal/Journalistic/70761_a_72086]
-
student, retrăind mersul unei lumi intelectuale exuberante care, cu anii, se tot retrage, se tot împuținează. Emoționante sînt, mai cu seamă, rîndurile despre geamănul electiv ("Te naști, îndeobște, geamăn. Noi am devenit gemeni"), Matei Călinescu. Rînduri de genealogie, de formare intelectuală, mai apoi și, în fine, de totală și sinceră dăruire lecturii: "Ce ai făcut aseară? - Am citit. - Fals! Ai citit, dar ai făcut și multe alte lucruri, de care ar trebui să-ți fie rușine. În timp ce stăteai lungit în pat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
și în arta filmului. Riscurile criticii hedoniste și relativismul axiologic sunt evidențiate de eseist. Cum va constata și Lucian Raicu, "omul-text de o extraordinară însuflețire a inteligenței palpită în fiecare frază și în fiecare întorsătură de frază: umanitatea și calitatea intelectuală a prezenței lui N. Steinhardt se percep împreună, ca și cum n-ar fi vorba, ca la alții, de realități distincte, de virtuți (totuși) diferite, de valori deosebite"5. Nu este însă ignorată contribuția originală a celui care a trăit printre cărți
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
omleta?") tot astfel gândea și N. Steinhardt, în aceeași chestiune. Addenda, care ocupă optzeci de pagini, este o sumă de documente zguduitoare, tragice chiar, o reconstituire (în sensul plin al termenului) a lumii străbătute de acest spirit liber, creștin și intelectual de rasă. Cele două facsimile (9B și 9C) cu fotografia și amprentele deținutului condamnat în lotul "Noica - Pillat" pentru uneltire contra statului vorbesc despre "era ticăloșilor" și a "gândirii captive" mai mult decât un bestseller pe aceeași temă. Ca toți
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
dorit să adreseze un mesaj și Bisericii ortodoxe: „Biserica noastră are, într-o anumită zonă a ei, o înclinație folclorică spre invalidarea studiului, a intelectului, a cercetării. S-ar zice că lucrurile astea pun în pericol trăirea. Sigur, că abuzul intelectual și glacialitatea intelectului sunt un pericol, dar și fierbințeala, exaltarea, euforiile prompte sunt un pericol. ortopraxia cum spunea părintele Andrei Scrima a celora care reduc actul credinței la ritualuri prompt executate, la pelerinaje pioase și interesate și la manifestări de
Andrei Pleşu: Biserica noastră are o înclinaţie folclorică () [Corola-journal/Journalistic/80806_a_82131]
-
ureche, arătându-i apoi degetele înroșite. - Vezi? Ce zici? Eu am glumit, iar dumeatale vrei să mă omori? Ai auzit de Gherla? Da' de Poarta Al-bă? Eu o să scap cu viață șiiii..., da', ca să-ți demonstrez că sunt un domn intelectual, ți-oi da mere cu praștia, peste gardul pușcăriei... Parmenia începuse să tremure... - Și ce vrei să fac acum? - Nimic, leliță, absolut nimic. Nimic, fin'că ești o doamnă făinuță și... Auzi? Vii cu mine la un "pepsi" și povestim
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
clasic, raționalist și burghez. El jură pe conservatorismul englez și rejectează, în egală măsură, naționalismul ortodoxist și colectivismul socialist. Politically speaking, tânărul Steinhardt este împotriva extremei drepte și a extremei stângi, care vor fascina segmente tot mai mari din tinerimea intelectuală a epocii. Retranșat pe o poziție moderată și democratică (în pofida faptului că "tirania majorității" îl sperie), el se prezintă ca un burghez cuminte și serios, față cu rătăcirile unor moderniști vitaliști și anarhiști. O poziție echilibrată și justificată, corectă din
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
despre el... Revenind la momentul 1934 (în care tânărul și dârzul burghez nu e "contaminat" încă de toleranța descoperită ca virtute supremă, în Jurnalul fericirii), e ușor de observat că țintele autorului sunt numeroase și variate. Aceasta implică, pe lângă mobilitatea intelectuală deosebită, o versatilitate polemică pe măsură. N. Steinhardt parodiază nu numai autori cu nume proprii și un stil personalizat, inconfundabil, ci și categorii socio-profesionale (Unui tânăr profesor sau unui student de la Facultatea de Litere și Filosofie din București, Unui tânăr
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
postmodernității. Cu cât informația este mai bogată și mai bine diseminată, cu atât părerile sunt mai împărțite, iar șansa de a ajunge la o concluzie indubitabilă, mai puțin probabilă. Aceasta este lumea logicii fuzzy, care dă notele dominante ale climatului intelectual postmodern. Această logică fuzzy stă la temelia tuturor scrierilor de ficțiune care poartă semnătura lui Constantin Virgil Negoiță. De aici impresiile de noutate absolută, de remarcabilă adaptare la ceea ce s-ar putea numi l'air du temps, de revoluționare a
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
pe care se întemeiază. Altminteri, la nivelul conținutului propriu-zis nu există niciun fel de continuitate. De altfel, intriga propriu-zisă, "povestea" nu reprezintă, niciodată, o miză majoră a scrisului profesorului Negoiță. Ea nu constituie decât un pretext pentru a stârni reacțiile intelectuale ale unor personaje prin nimic memorabile care, puse laolaltă, conferă spectacolul desfășurării logicii fuzzy. Chiar dacă, pe alocuri, în argumentațiile lor, personajele par să atingă zone de mare interes ale cunoașterii, capabile, teoretic, să-i producă cititorului revelații importante, aproape instantaneu
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]