6,119 matches
-
obțin mărturisirea de care, de altfel, nu aveam nevoie. Ceea ce trebuie să vă spun, ca și ceea ce v-am spus până acum, este adevărul adevărat, și regret că e atât de crud. Făcu o scurtă pauză, să-i dea timp interlocutorului său să se pregătească. N-ați avut niciodată un fiu cu Hélène Lange. Se aștepta la un protest vehement, ba chiar la o scenă violentă. Dar În fața lor se afla o ființă demoralizată, fără reacții, care nu rosti nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
multe de pierdut. Își face curaj și rostește: — Ai dreptate, cezare, nu se cuvine să te venerez ca împărat, ci doar să te onorez cum meriți! Luat prin surprindere, Augustus îl privește lung. Pentru prima dată nu-și găsește cuvintele. Interlocutorul lui simte că ba lanța începe să se încline în favoarea sa. E momentul să pro fite. Ridică brațele către tavanul înstelat și dă drumul unei excla mații extaziate: — Tu nu ești un zeu printre noi, muritorii, ci un om numit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înțeles că e dispus să mușamalizeze afacerea și să scape de el. Nu-l va lăsa! Augustus murmură ca pentru sine: — Trădare, așadar... Oftează. De fapt bănuia. Insinuările Liviei au fost destul de clare. Ridică pe neașteptate privirea și-și înfruntă interlocutorul. — Și tu deții probe acum că cineva ar fi conspirat împotriva statului sau a mea? Fulcinius ezită. Este vizibil intimidat. Se hotărăște în cele din urmă, dar nu reușește decât un mda. Augustus nu-l bagă în seamnă. Încruntat, se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de vitejiile tânărului nepot al lui Tiberius Nero. Nu vrea însă să se arate impresionat. Și l-a scos de mult pe Germanicus de la inimă. Pusio așteaptă un timp o manifestare de admirație, sau cel pu țin de interes, din partea interlocutorului său. Nu capătă nimic. Se simte jignit. Lovește de câteva ori cu putere din palme ca să-i atragă atenția. — Ce-i? face Rufus morocănos. O ia înainte. Tocmai asta sărbătoresc astăzi. Încheierea Marii Rebeliuni. Su punerea lui Bato, șeful daesitiaților
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius. Andabatae n-au vizieră la coif și deci nu văd absolut nimic. Adică mânuiesc armele orbește? se minunează interlocutorul său. — Da. Adversarul nu-i poate atinge, e drept, dar acest avan taj nu le dă neapărat superioritate în luptă. Pusio face ochii mari: — Păi... de ce? — Dacă nu sunt suficient de agili, îi răpune greutatea pro priei armuri. Tactica adversarului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minte. În bătălia de la mlaștinile Volcaean, Plautius Silvanus și-a asigurat o glorie eternă. Bazându-se numai pe câțiva centurioni răniți, a restabilit disciplina și tenacitatea soldatului roman și a smuls victoria unei înfrângeri aproape sigure. Lipsa de entuziasm a interlocutorului său nu-l demobilizează pe senator. Exclamă cu patos: — Suntem cu toții mândri de tine! Tiberius Nero se forțează să adopte o mină binevoitoare. Cu siguranță, fiul Urgallaniei nu s-a deranjat să vină până aici nici ca să-l laude, nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Paul un sărut pe obraz. ― Iar tu ești o femeie convingătoare, zâmbește el. Acum du-te, am treabă. Geraldine aleargă la Jemima, care vorbește la telefon, și fără altă introducere, îi pune fotografia în față. ― Iertați-mă, îi spun eu interlocutorului, pentru că Geraldine țopăie lângă masa mea și se strâmbă la mine. Vă pot suna eu mai târziu? Pun telefonul în furcă și iau hârtia pe care Geraldine mi-o tot flutură în față. ― Și? spun eu. Nu vreau să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
binecuvântată de a locui în cuvânt, de a percepe în fragmentarium-ul citadin adevăruri pe care le spuneam pe de o parte, dar și pe care le înțelegeam doar pe de alta. Era un paradox între cuvântul rostit și colocviile cu interlocutorii noștri, prin intermediul cărora pătrundeam definitiv în cunoașterea culturală, civică și morală, determinantă de inexplicabile inhibiții și zdrobitoare porniri de desprindere individuală, pe care-l acceptam și, de ce nu, îl cultivam ca atare. Ani în șir am privit acest demers al
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu mare grijă detaliile. Am ascultat de nu știu câte ori casetele. Dacă firul acțiunii nu curge, miezul conversației are de suferit și textul pierde din puterea de convingere. De aceea, în timp ce ascultam, m-am străduit să-mi concentrez toată atenția asupra interlocutorului și să rețin fiecare detaliu al convorbirii. O singură dată a refuzat cineva să fie înregistrat. Deși i-am comunicat la telefon că interviul va fi înregistrat, când am scos reportofonul din geantă, persoana a pretins că nimeni nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
total diferite. Fiul lui lucra și el la metrou, dar la o altă stație. Eram cam de aceeași vârstă cu fiul lui. Cu toate acestea, când stăteam de vorbă cu Takahashi, nu simțeam diferența de vârstă dintre noi. Faptul că interlocutorul era mai în vârstă sau mai tânăr nu conta. Vorbea cu toți la fel. Era un om la locul lui. Toți îl plăceau. Tot timpul era foarte politicos și cu pasagerii. Eu îi spuneam „domnul Takahashi“, dar ceilalți îl alintau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
situația, au surpriza să observe că simptomele se agravează. Au nevoie de ajutorul cuiva. Nu neapărat al unui medic de specialitate, ci al unei persoane capabile să înțeleagă ce simte. O condiție esențială. Dacă persoana afectată își deschide sufletul, iar interlocutorul îi spune: „Ești o ființă slabă“, aceste vorbe adâncesc rana. Sunt multe persoane cărora li se adresează astfel de cuvinte crude. Un pacient pe care l-am văzut ieri pentru prima oară, mi-a relatat că toată lumea din jur îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lucrul ăsta nu știu câte ore, chiar zile. Îmi este teamă că am rănit câțiva intervievați, fără nici o intenție. Au existat mai multe motive: din neatenție, din ignoranță sau, pur și simplu, din cauza unor defecte personale. Niciodată nu am fost un bun interlocutor și, uneori, nu pot să exprim lucrurile cum trebuie. Profit de această ocazie pentru a-mi cere scuze față de cei pe care i-am supărat cu ceva. Cu toate că sunt o persoană insolentă și egoistă, niciodată nu am fost infatuat. Reflectând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în volum de către Murakami. Murakami: Domnul doctor psihiatru Kawai se întâlnește de mai multe ori cu un pacient. Interviurile pe care le-am luat pentru Undergorund sunt oarecum asemănătoare, dar eu îi vedeam și îi ascultam o singură dată pe interlocutorii mei. Aceasta este diferența esențială. Kawai: Îmi schimb comportamentul în funcție de câte ori mă văd cu persoana respectivă. Când știu că urmeză să ne întâlnim de multe ori, renunț să-mi expun părerile sau să aflu adevărul. De exemplu, uneori când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
interviurile au avut loc o singură dată, iar adevărurile nu pot fi înțelese în totalitate. Cred că și eu aș fi procedat la fel, dar aș fi fost prudent în aflarea adevărului de la bun început. Prima oară trebuie să faci interlocutorul să se simtă în largul lui. Murakami: În unele situații nu e chiar ușor să asculți adevărul. Cel mai greu mi s-a părut, aș putea spune că a fost o dilemă, faptul că pentru unii discuția despre incident era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spun: „Vă rog să-mi povestiți experiența, vreau să scriu o carte.“ Vor răspunde: „Ne este și așa destul de greu“, „Casa ne-a fost distrusă“. Probabil că se vor enerva și mai tare. Cu alte cuvinte, dacă nu-ți înțelegi interlocutorul, discuția nu poate continua. Dacă nu-l înțelegi, nu poate să-și exprime sentimentele. De interlocutor depinde usurința cu care decurge dialogul. Însă, în cartea aceasta toți își expun poveștile cu vitalitate. Altfel, nu cred că este posibil. Murakami: Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și așa destul de greu“, „Casa ne-a fost distrusă“. Probabil că se vor enerva și mai tare. Cu alte cuvinte, dacă nu-ți înțelegi interlocutorul, discuția nu poate continua. Dacă nu-l înțelegi, nu poate să-și exprime sentimentele. De interlocutor depinde usurința cu care decurge dialogul. Însă, în cartea aceasta toți își expun poveștile cu vitalitate. Altfel, nu cred că este posibil. Murakami: Normal că am început să strâng materiale deoarece eram preocupat de atac, dar cel mai mare interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
copii au, ce le place, în ce firmă lucrează... așa decurgea conversația. Toate au fost extrem de interesante, însă nu am putut scrie tot. Mulți mă rugau să nu public anumite lucruri mai intime. În acest fel ajungeam să-mi cunosc interlocutorul. Îi făceam un fel portret în minte. În acel moment treceam la următorul pas, la ziua cu pricina. Discuția decurgea fără probleme în direcția atacului. Tactica asta nu a mers. Kawai: E normal să mai întâmpini și piedici. Nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care va găsi răspuns pentru următoarea problemă. Trebuie să trăiască amintindu-și de asta. Murakami: Cred că cea mai prețioasă experiență pe care am câștigat-o în slujba aceasta a fost faptul că, în timp ce ascultam povestirile, chiar mă îndrăgosteam de interlocutor. Poate să fie un rezultat al practicii sau al unei abilități. Mă transpuneam în locul interlocutorului. Intram în sufletul lui la fel ca un medium. Pentru mine a fost o experiență nouă. În viața de zi cu zi nu prea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cred că cea mai prețioasă experiență pe care am câștigat-o în slujba aceasta a fost faptul că, în timp ce ascultam povestirile, chiar mă îndrăgosteam de interlocutor. Poate să fie un rezultat al practicii sau al unei abilități. Mă transpuneam în locul interlocutorului. Intram în sufletul lui la fel ca un medium. Pentru mine a fost o experiență nouă. În viața de zi cu zi nu prea se întâmplă așa ceva. Atâta timp cât nu este o dragoste pasională. Încerci să-ți înțelegi partenerul câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în limitele unei singure cutii. Normal că vorbele nu ajung la inima oamenilor. Această parte se încheie simplu și rigid. Probabil că și el a realizat că le-a luat prin învăluire și a reușit să le folosească cum trebuie. Interlocutorul nu-l poate combate. Ceea ce spune este superficial, oarecum dubios, dar nu poți să-l contrazici în mod eficient. Cei din Aum spun că nu există o persoană mai deșteaptă ca Jōyū. Îl stimează nemaipomenit. E foarte dificil să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sărăcia evenimentelor din mediul strict înconjurător. Cele mai profunde și mai zguduitoare cărți în închisori s-au scris... Aici Carol făcu o pauză pentru a lăsa ca efectul celor spuse să se producă și pentru a putea măsura impactul asupra interlocutorului său. Se spune despre un om, continuă Carol, că a stat în temniță vreo douăzeci de ani. La un moment dat, i s-a adus vestea că a doua zi va fi repus în libertate. Ei bine, a doua zi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cum se petrecuseră lucrurile: delegații huni fuseseră alungați de la Genava în șuturi și urmăriți o bună bucată de drum de către femei și copilași, care îi bombardaseră cu pietre și bulgări de bălegar. Preferă, însă, să nu-i amintească de asta interlocutorului său. Spuse, în schimb: — Cred că am înțeles unde bați. Burgunzii controlează drumurile ce duc spre punctele de intrare în Italia. — Ai zis bine: burgunzii sunt problema; și cine dintre ei e cel mai mare și cel mai experimentat războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dintâi cufăr înaintea lui Gualfard, apoi pe celălalt, după care, Balamber îi îndepărtă, făcând un gest cu mâna. întors la locul său, Audbert îl văzu pe hun cum deschide larg capacul cuferelor în fața ochilor plini de interes ai celor doi interlocutori. Gualfard își cufundă mâinile într-unul din ele și le scoase încărcate cu bijuterii din aur și cu tot felul de obiecte strălucitoare; schimbă apoi o privire plină de înțelesuri cu fratele său, dădu din cap cu putere, încuviințând, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrebă neliniștit: — Cum? Ce spui? Din toate părțile se ridica un vălmășag de glasuri, în mijlocul căruia nu era lesne să te înțelegi unul cu celălalt. Ca să se poată auzi, Sebastianus fu nevoit să-și apropie puțin calul de cel al interlocutorului său și îi vorbi aproape la ureche, aplecându-se din șa. Auzind numele trădătorului, Alpinianus se îndreptă în șa de parcă ar fi fost biciuit și se întunecă la față. — Urâtă treabă! în tinerețe, Gualfard s-a comportat minunat în războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noul nostru Dumnenezu creștin. Tu ai învins și asta i-a convins pe toți. Acum, însă, te întreb: când crezi că va ajunge Etius și cu câți soldați? Pentru un moment, Sebastianus, confuz încă din cauza logicii întortocheate și superstițioase a interlocutorului său, lăsă privirea în jos, căutând parcă răspunsul printre plăcile de mozaic ale pardoselii. înțelese că nu mai putea să mintă: cel puțin, nu în toate punctele. Se hotărî și, privindu-l drept în ochi pe regele burgund, răspunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]